Din spuma galcevii va iesi sigur un castigator: Victor Ponta

Hai sa fim de la inceput intelesi chiar si pentru a economisi timpul unui eventual cititor care ar fi tentat sa considere ca punctul meu de vedere se inscrie in mioritica abordare misogina dar si ipocrita in acelasi timp. Nu, nu sunt nici pe departe misogin. Ba am prostul obicei sa nu fac niciun fel de diferenta intre barbat si femeie atunci cand sunt in situatia sa am ca opozant, ca partener de dezbatere sau ca tinta a unei polemici, o minte de femeie. Drept este ca acest tip de abordare nu prea este agreat de catre o femeie. Pentru mine este doar o alta minte. Eu unul nu pot sa fac o separare neta intre femeie si barbat decat atunci cand este vorba despre curtoazia si politetea (fireasti in educatia si cultura mea) in relationarea cu o femeie sau in situatiile de intimitate cu o femeie. Preferintele mele intime sunt legate numai de femeie. Or in atare situatie nu mi se pare absolut deloc anormal sa atac sau sa dezbat o situatie de interes public al carei actor este o femeie. Trebuie sa amintesc si faptul ca eu unul nu ma socot un analist al realitatilor politice, sociale si economice romanesti ci doar un observator. Imi lipsesc informatiile necesare ca sa imi dau voie sa ma socotesc un analist. Dar in acelasi timp afirm cu totala lipsa de modestie ca observatiile mele au fost, de cele mai multe ori, anterioare si au batut de departe (au fost verificate de timp estimarile mele) analizele (im)pertinente ale unor autosuficienti analisti cu notorietate.
Am afirmat cu ceva vreme in urma (oricum inainte de a o face analistii de buna credinta sau detractorii) ca prezenta Elenei Udrea ca port-drapel al PMP este o greseala tactica ce poate avea urmari destul de neproductive pentru acest nou partid infiintat sub stindardul recuperarii valorilor autentice fara notorietate din societate. Motivarea mea era simpla: in momentul in care un personaj este contestat (pe nedrept sau pe buna dreptate, nici nu mai are importanta) de mare parte dintre electori, in momentul in care acest tip de personaj public se “bucura” de o perceptie defavorabila in societate, este de preferat sa nu il scoti in fata in momentul in care intentionezi sa iti atragi de partea ta acea parte de electorat nehotarata dar oricum ostila adversarului politic. In caz contrar poti miza doar pe simpatizantii personali (de cele mai multe ori visceralizati) ai respectivului personaj public. Si nu este numai cazul Elenei Udrea ci si a multor altor membri actuali sau fosti ai PDL. Din punctul meu de vedere, inclusiv faptul ca Elena Udrea, imediat ce a fost cooptata in PMP, prin aparitiile sale si-a arogat postura de conducator de partid eclipsandu-l total, imatur si netactic, pe presedintele de jure al acestui partid, este un fapt inadmisibil. Nu am chiar absolut nimic cu doamna Elena Udrea. Ar fi chiar nefiresc din partea mea sa afirm ca nu imi place ca femeie. Ba imi place. Nici macar nu ii pot evalua (si nu pretind ca as fi in masura sa o fac) activitatea anterioara. Este posibil sa fie un bun organizator. Este posibil sa fi avut rezultate excelente. Socotesc insa ca imaginea pe care adversarii politici i-au facut-o cu temeinicie, ar fi trebuit sa o faca sa accepte ca o perioada sa ramana in planul doi, in caz contrar vulnerabilizand extrem de tare exact partidul in fata atacurilor complet marlanesti, manipualtive si abjecte ale lui Ponta. Exact acelasi lucru pot afirma si referitor la multi alti politicieni PDL cu vizibilitate. Cu atat mai mult cu cat am convingerea ca exista multi altii extrem de valorosi dar complet fara notorietate. Atat in PMP cat si in PDL. Cu atat mai mult ar fi fost necesara o asemenea miscare cu cat adversarul politic (alianta PSD-PC-UNPR) nu ar mai fi beneficiat de manipularea care a adus cu ea deficitul de imagine de care se “bucura” (de foarte multe ori in mod nedrept, din punctul meu de vedere) multi dintre politicienii din PDL-ul de dinainte de 2012.
Avand in vedere cele scrise pana in acest punct, consider ca presedintele Basescu face o grava eroare in momentul in care incearca sa o impuna pe Elena Udrea. Acest lucru este de natura sa indeparteze electoratul ostil actualei puteri politice si sa il limiteze doar la simpatizantii fideli ai presedintelui. Iar acest lucru este complet indezirabil daca avem in vedere faptul ca tara are nevoie de o alternativa politica credibila si viabila dupa catastrofalele guvernari Ponta si dupa pierderea credibilitatii PDL iar acest lucru s-ar putea obtine doar cu marirea bazei electorale si nu prin impartirea electoratului in doua fractii: una favorabila PDL si cealalta favorabila presedintelui si implicit PMP. Transferarea divergentelor dintre presedinte si actuala compozitie a PDL, catre electorat, este, din punctual meu de vedere, o extrem de grava eroare. Nu numai ca acest electorat insumat nu va fi egal cu cel anterior, dar mentinerea climatului de beligeranta fratricida sigur va indeparta o parte insemnata din electorat. Iar acest electorat nu se va indrepta catre un alt partid de dreapta (uf cate mai sunt) ci se va retrage in absenteism.
Din punctul meu de vedere nu presedintele s-a dezis de PDL ci PDL-ul a fost cel care, lezat fiind in structura sa aroganta din acel moment, nu a fost in stare sa admita ca baronimea sa nu mai este intangibila. Sa nu uitam ca motiunile de cenzura care au dus la caderea ultimului Guvern Boc si Guvernului Ungureanu s-au datorat participarii subversive a multora dintre parlamentarii PDL. Or asa ceva chiar ca nu este de inghitit, cu atat mai mult cu cat este stiut ca Traian Basescu nu exceleaza absolut deloc in arta compromisului sau in jocurile subtile care ar fi trebuit sa faca epurarea suportabila. Nu este de neglijat faptul ca, prin caracterul sau prin excelenta de comandant de vas (si am accentuat lucrul asta inca din primul mandat al presedintelui), Traian Basescu nu este deloc structurat psihic sa admita indisciplina la bordul vasului. El stie unde trebuie sa ajunga si duce vasul acolo unde si-a propus sa ajunga. Si o face cu mana de fier. A facut-o foarte bine atunci cand a dus PDL-ul la procente la care acesta niciodata nu ar fi putut ajunge fara Traian Basescu. La fel de adevarat este ca nu o putea face fara o echipa. Dar orice s-ar spune, Traian Basescu a fost locomotiva lor. Numai ca unui presedinte de tara (si am mai afirmat lucrul asta cu niste ani in urma) ii mai trebuie inca ceva. Oricum, PDL uita ca exista, in foarte mare masura, datorita lui Traian Basescu.
Cu atat mai mult in situatia asta mie unul mi se pare complet inacceptabila obtuzitatea celor doua parti (PDL si PMP) care nu sunt capabile sa ia in seama NUMAI scopul final si nu sunt deloc dispusi sa treaca peste orgolii proprii sau de grup in favoarea intereselor electorului si, in special, Romaniei. Exact aceasta incapacitate de a sesiza interesul general dincolo de interesul de grup, face din toti niste politicieni mediocri de anvergura redusa. Incapacitatea de a depasi starea de beligeranta de curtea scolii nu numai ca indeparteaza electoratul cu optiuni doctrinare de dreapta dar diminueaza dramatic sansele oricaruia dintre candidatii la prezidentiale ai celor doua partide. Atat timp cat si Elena Udrea si Catalin Predoiu sunt exponentii unor tabere care se improasca cu noroi, faptul ca uneori, separat, se rastesc timid la PSD, nu face decat sa ii arunce intr-un derizoriu absolut care face din parelnica lor opozitie doar un ridicol latrat de bischon in fata unui buldog. Cum FC si PNTCD nu au nicio sansa de crestere substantiala (nu am sa abordez acum cauzele) in perioada acestui an, voturile celor care nu vor sa renunte la dreptul lor de vot, se vor indrepta inexorabil catre singurul jucator prezidentiabil ramas in “piata”: Crin Antonescu. Este foarte adevarat ca si domnul Antonescu va pierde aportul simpatizantilor PNL cu indoielnice atractii vinovate catre PSD. Iar acestia sunt considerabil mai multi decat cei cu convingeri doctrinare de dreapta care se vor indrepta catre domnul Antonescu cu strangere de inima dar si din disperare.
Cert este ca tabloul asta va arata ca pe de o parte PDL-ul va beneficia doar de aportul electoral al votantului captiv dar care il detesta pe Traian Basescu, PMP va beneficia de aportul electoral al simpatizantilor personali ai Elenei Udrea si Traian Basescu in timp ce buna parte dintre cei care, doctrinar vorbind, au optiuni de dreapta, se vor retrage in absenteism sau se vor indrepta catre un PNL care sigur anul asta nu se va reforma decat strict declarativ, PNL antonescian care are o extrem de mare contributie la deprecierea principiilor democratice in tara asta, simpla reorientare declarativa din ultimul timp a domnului Crin Antonescu nefiind o garantie ca derapajul nu mai este posibil.
In situatia asta si raportandu-ma numai la realitatea zilei de azi, Ponta devine singurul prezidentiabil cu sanse de peste 50% sa devina presedinte. Nu am in vedere prostia, manipularea sau posibilitatea ca unii electori sa fi fost treziti de realitate ci numai numarul electoratului PSD, captiv. Eu il estimez undeva intre 3 si 4 milioane de alegatori care se prezinta disciplinat de fiecare data la vot.
Previziunile mele ar putea fi rasturnate de doar doua posibilitati probabilistice. Pe de o parte o greseala sau dezvaluire amputabila penal premierului Ponta sau, a doua posibilitate, trezirea (si acceptarea) la realitate a presedintelui, pe de o parte, iar pe de alta parte presiunea simpatizantilor si membrilor partidelor din dreapta pe conducerile acestor partide in vederea macar a „lansarii la apa” unui candidat unic. Va fi in stare PDL sa accepte? Sincer sa fiu, eu unul ma indoiesc foarte tare daca acest candidat unic nu va fi cel al PDL. Iar PDL nu are in momentul asta un candidat credibil, viabil, cu carisma si forta.
In incheiere vreau sa multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi pana aici ce am scris eu si promit sa nu mai scriu atat de mult. Cred ca nu sunteti mai mult de degetele de la o mana.