Discursuri, circ si iubire

Voci ratacite-n imensitati fara rost
Se pierd destramate-n pustiuri
Si-astern pe pamantul din urme
Cuvinte, predica-n vant.
Canta nebunii un cant
Ce vrea sfasierea sa curme
Iara bufonii, dintre crochiuri,
Rup viitor adapost.

Doar intr-un vis sarutul sfarseste
Vorbele sparte-n tipare vulgare,
Imbratisari in imbratisare,
Risipa ce-ademeneste.

Coboara, doamne, din crucile sparte
Cuvantul ce ne desparte,
Uita uitarea in oameni natangi
In cripte de vrei sa ne strangi
Si rupe-a minciunii devalmasie
Ce ziduri coboara intre eroi
Atunci cand saltimbanci, fara sa stie,
Marsaluiesc printre noi.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *