Cupluri si dislexii

Pe la jumatatea drumului
(Ni-l promisesem definitiv)
Brusc am inceput sa vorbim limbi diferite.
Eu iti spuneam „lipsa”
Iar tu in mijlocul unor taceri infinite
Iti spuneai „eclipsa”.
Eu iti spunem in multe feluri „dor”,
Tu iti spuneai „dependenta”
Apoi in suflet am inceput sa mor
Iar tu ai spus „dementa”.
Cand eu am rostit „suferinta”
Tu ai rostit „obsesie”
Iar „strigat” in nefiinta
Tu ai tradus „posesie”.
Apoi umilul geamat in „penitenta”
Tu l-ai rostit infricosat „violenta”.
Cand eu am rostit „definitiv”
Tu ai rostit „clipa” la infinitiv.
„Bun” a devenit prea repede „rau”
Iar „zbor” condamnat sa cada in „hau”.
Si-atunci a trebuit sa accept ca ma sfarsesc
In taceri, deznadejdi si nedreptati
Ce nu-l mai traduc pe „iubesc”.
Iar la happy end… doar pustietati.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *