Dreapta destructurata. Azi PDL.

Din punctual meu de vedere PDL nu a fost niciodata un partid de sine statator important, construit de la zero, cu o oarganizare temeinica si cu o doctrina extrem de clara. A fost si este doar un partid creat in jurul unui singur om care nu a stiut sa creeze o structura consistenta de sine statatoare, sa creasca urmasi temeinici, fapt ce a dus acest partid la procente ingrijorator de mici, in preferintele electorului, ca sa poata conta ca partid, in momentul in care i-a disparut locomotiva. Perioada de ascensiune i-a fost facilitata de cooptarea a o multime de nemultuniti, de “emigranti”, de oportunisti sau tradatori migrati de la alte partide si care nu isi vedeau obiectivata incapacitatea de a face ceva individual decat ca impietriti in politica damboviteana.
Am afirmat inca inainte ca PDL sa piarda guvernarea ca ei vor aduce coalitia USL la guvernare. Si nu din cauza masurilor de austeritate ci dintr-un comportament complet autist si arogant prin intermediul caruia s-au raportat continuu la cetatean. Nu sacrificiile financiare impuse sectorului bugetar au fost cauza ci dezicerea de sloganul “jos mafia ticalosita” cu care au castigat simpatia electoratului, dand nastere unei “mafii” la fel de ticalosite ca cea pe care o combateau. Nu austeritatea i-a dus la antipatia visceralizata a electoratului ci distribuirea neuniforma a acesteia la nivelul intregii societati. Si nu este prima oara cand afirm raspicat aceste lucruri. Nu pot pune pe seama actiunii PDL, in ansamblu, nici macar intarirea justitiei. Acest lucru a fost posibil doar datorita unui grup de oameni din jurul presedintelui. Punctul pozitiv il constituie faptul ca PDL ca partid nu a indraznit sa ia apararea celor deferiti justitiei, nu am avut actiuni fatise de limitare, intimidare si influentare a actiunii justitiei. Sunt convins insa ca aceste lucruri au fost posibile tot datorita acelui nucleu dur din jurul presedintelui si premierului Boc. Ca si toti cei dinaintea lor si ca si cei de dupa ei, dincolo de faptul ca isi revendica o apartenenta doctrinara de dreapta, nu au facut mai nimic pentru sprijirea exact a sectorului care aduce cei mai multi bani la buget, IMM-urile, centrundu-si actiunea financiara pe sprijinirea sectorului bancar, a marilor corporatii si a sectorului bugetar, stiut fiind ca acesta din urma este segmental social cel mai usor de “cumparat” prin favorizare financiara in vederea fidelizarii electorale. Numai ca exact aceasta evaluare proasta i-a indepartat cel mai important segment social: micul si mediul intreprinzator si lucratorii din acest segment, exact segementul social care nu mai vrea sa se prezinte la vot.
Politicianul PDL mediu nu se deosebeste ca mentalitate de politicianul mediu din celelalte partide. Isi mai aduce aminte cineva de acel “ciocu mic ca acum noi suntem la guvernare”? Isi mai aduce aminte cineva pe votul cui si pe tradarea cui s-a putut ajunge la caderea ultimului govern Boc si a guvernului Ungureanu? Isi mai aduce aminte cineva cat de repede au renuntat la criteriile de integritate pe care Monica Macovei a incercat sa le impuna?
Imaturitatea politica, infantilismul si mediocritatea conducerilor PDL a fost drumul cel mai sigur catre preferinte electorale mai mult decat submediocre. Si sigur au printre ei si oameni de marca dar care in mod nedrept nu sunt vizibili. Din punctual meu de vedere, fruntasii PDL ar fi trebuit sa sesizeze faptul ca trebuie sa faca un pas in spate si sa lase la vedere oameni care in constiinta publica nu puteau fi pusi in legatura cu esecul si coruptia. Doi ani ar fi fost suficient timp sa se reorganizeze si sa incerce sa-si imbunatateasca imaginea ca partid. Incapacitatea politicienilor sai de la varf de a se opune aceluiasi stil de conducere dictatoriala, existent la absolut toate partidele, fristiunile, orgoliile si interesele marunte au deschis spatii largi de manevra pentru politicianul las si oportunist care, in loc sa incerce sa schimbe onest lucrurile din interior, prefera sa voteze obedient pentru ca la prima ocazie sa plece in alta parte sub pretextul dezacordului cu politica partidului, trecand sub tacere faptul ca normal ar fi ca politica unui partid sa o faca membrii sai si nu conducerile. Prin prisma acestui fapt, migrarea unui numar important de politicieni la PSD, PNL, FC si mai nou MP, este constanta politicianismului mioritic. Nu am sa ma refer acum la imensa greseala pe care FC si MP au facut-o si o fac preluand toti acesti politicieni volatili pentru ca ma voi referi la acest lucru in scrierea urmatoare cand imi voi expune punctual de vedere si despre aceste noi partide infiintate.
Lucrurile pe care le-am mentionat si inca multe altele pe care nu le-am mai pomenit, duc PDL, incet dar sigur, catre soarta PNTCD post Coposu. Incapacitatea lor de a creste politicieni de anvergura, impietrirea si cramponarea pe nume care nu stiu sa faca un pas in spate in folosul alegatorului si al partidului si apelarea la solutii de umplutura, de avarie cu nume sonore care insa nu au anvergura unor locomotive, nu va face decat sa sporeasca sentimental de neincredere al electorului potential. Iar destructurarea dreptei continua.