Am pretentia ca stiu sa folosesc limba romana si sa o folosesc corect din punct de vedere gramatical. Cu toate astea de prea multe ori mi se intampla sa constat ca gandul meu transpus in cuvinte este perceput deformat, depreciat, deteriorat, de multe ori exact in sens opus decat l-am expus eu.
Eu in momentul in care citesc frazele, poemele, romanele, lucrarile scrise de altcineva, incerc (nu spun ca si reusesc) sa inteleg ce vrea sa transmita scriitorul sau scribul cu pricina, incerc sa ii prind nuantele, incerc (nu spun ca si reusesc) sa nu imi las expectantele sa imi deformeze perceptia, incerc sa nu imi pas propriile frici, marote, tipare mentale sa se identifice cu ceea ce vrea sa transmita celalalt.
Plec de la premiza ca eu sunt sigurul prost de pe pamantul asta si atunci vina, problema in comunicare este numai a mea. Si totusi…
Nu cred ca, dincolo de fazele mele furioase, dincolo de pamfletele evidente, dincolo de sarcasmul atat de drag mie, a putut cineva vreodata sa constate ca eu stabilesc vinovatii inainte de a o face cei in masura sa o faca. Sunt un individ suficient de valoros incat sa respect valoarea altor indivizi dar si sa imi stiu limitele competentelor sau al instructiei mele. Nimic insa nu ma poate impiedica sa imi spun punctul de vedere si sa analizez o hotarare de vinovatie. Este dreptul meu si nu am de gand sa renunt la el. Mi-am invins frica inclusiv atunci cand aveam teava mitralierei unui TAB la numai cativa metri indreptata spre mine. Mi-o pot invinge in fata oricarui muritor. Aviz amatorilor!
Dar sa trec la fondul problemei… In privinta problematicii care face agenda zilei in perioada din urma, am impresia ca nu am fost suficient de bine inteles. Nici vorba sa abordez problematica in termenii „copii bolnavi VERSUS producatorul de lactate din Arges”!!!! Nu poti sa pui vietile unor copii pe un taler si orice altceva pe alt taler al unei balante. Vietile unor copii nu pot fi cantarite cu absolut nimic. Eu unul nu pot. Numai in pielea parintilor care si-au pierdut copiii sa nu fii. Este peste limita suportabilitatii omenesti. Sau asa ar trebui sa fie.
Nici prin cap mi mi-a trecut sa iau apararea cuiva sau sa acuz pe cineva. Chiar si pentru faptul ca sunt suficient de onest cu mine insumi ca sa nu imi dau voie sa ma pronunt ferm in acest sens fara sa am absolut TOATE elementele care sa imi dea voie sa ma pronunt. Ba am spus foarte ferm ca atunci cand se va constata ca cineva este vinovat, sa plateasca! Dar, ca si in cazul politicienilor, vip-urilor, oficialilor incriminati penal, nu vreau sa spun „este vinovat” daca nu s-a pronuntat ferm o instanta de judecata. Din pacate insa criza de autoritate a statului, a institutiilor sale, a indus in timp o neincredere endemica in concluziile sau hotararile puse la dispozitia cetateanului. Iar lucrul asta este posibil din cauza amatorismului, lipsei de profesionalism, relei intentii chiar, activitatii incropite sau la pleazna a majoritatii oficialilor statului roman. Incepand cu presedintele si terminand cu ultimul functionar de activitatea caruia depind vietile sau activitatile unui grup restrans de oameni. Iar lucrul asta este tragic pentru tara si locuitorii ei. Eu lucrul asta l-am incriminat in luarile mele de pozitie intotdeauna. Inclusiv in cazul copiilor bolnavi si a producatorului de lactate din Arges. S-a lucrat si se lucreaza neprofesionist, bezmetic, lipsit de responsabilitate, de forma si complet neasumat. Cum poti tu ca autoritate a statului chiar si numai sa sugerezi o vinovatie atat timp cat nu ai absolut TOATE elementele, studiile, cercetarile, concluziile referitoare la vinovatia cuiva?
Ultimului borfas din Parlament se grabesc cu totii sa ii invoce dreptul la prezumtia de nevinovatie. Cand vine vorba insa de un no name, nu pridideste nimeni sa ii stabileasca vinovatia dupa ureche, dupa bunul plac sau poate chiar cu rea intentie. Asa ati facut si cu Berbecaru si cu aflatoxina si cu gripa aviara si cu multi altii si altele. Ce ii va mai folosi producatorului din Arges daca se va constata ca nu are niciun fel de vina? De ce nu faceti intai si intai investigatii amanuntite, cercetari profesioniste, responsabile si abia dupa ce sunteti siguri 100% sa aruncati in piata un nume? Aruncand asa intr-o doara (si complet iresponsabil!!!) un nume, induceti in felul asta in constiinta publica ideea de vinovatie. Ce va da dreptul sa o faceti? Ce aveti de ascuns ca sa o faceti? Iarasi va folositi in mod cinic de niste vieti nevinovate? Doar ca sa va mascati incompetentele, lipsa de profesionalism, faptul ca sunteti depasiti de situatie si incapacitatea de a gestiona problemele tarii?
Nu, eu unul nu pot avea incredere in ceea ce imi spuneti voi. Tocmai de asta vreau concluziile unei autoritati neutre si avizate. Nu vorbele goale ale institutiilor mult prea politizate ale statului.