Eu cetateanul

Doamna, domnule primar, doamna, domnule consilier, doamna, domnule parlamentar nimeni nu te forteaza sa candidezi. O faci pentru ca vrei tu. Or in cazul asta nu trebuie sa imi pretinzi mie sa te platesc in plus pentru efortul tau sau sa iti platesc o pensie suplimentara pentru ca tu ai sezatia ca te sacrifici pentru binele meu. O faci pentru ca vrei tu nu pentru ca ti-o cer eu. Si atunci de ce sa imi pretinzi mie sa te platesc? Iti place puterea sau o faci dintr-o nevoie interioara de apostolat. Putin probabil dar hai sa fiu ingaduitor. Este problema ta nu a mea. Suficient ca eu sunt atat de idiot incat sa te votez stiind ca in felul asta te pun exact in buza borcanului cu miere din care tu te vei infrupta cu lacomie. Nu stiu nici macar unul dintre voi care sa nu aibe cheltuieli mai mari decat veniturile declarate. Si atunci de ce esti atat de fatarnic si ipocrit incat sa mai vrei si bani in plus de la mine? Nu imi esti cu nimic superior sau mai valoros decat mine. Functia in care ai ajuns o ai tot datorita mie. Pe de alta parte oricum statul va este prieten numai voua si dulailor numiti de voi in diverse institutii care au grija sa faca din mine sclavul statului. Mie statul, ca sunt simplu angajat, mic sau mediu intreprinzator, statul imi este totalmente ostil. Iar voi imi sunteti plosnitele cu care ma incarc ca un idiot masochist ce sunt. Pe mine nu ma protejeaza nimeni. Chiar daca platesc luna de luna taxa de protectie care pe voi va inbogateste iar pe mine ma face de multe ori sa imi blestem zilele. Si pe voi odata cu ele.
Pretindeti bani pentru calitatea muncii voastre? Atunci de ce peste 46% dintre noi traiesc la limita saraciei si peste 30% sub limita saraciei? De ce voi si angajatii instituiilor voastre aveti case, vacante, venituri, bunuri la care peste 70% din populatie nici macar nu indrazneste sa viseze si pentru care un angajat oarecare, un mic sau mediu intreprinzator, de cele mai multe ori superior voua ca inteligenta, cantitate si calitate a muncii, chiar importanta sociala a muncii, nu vor ajunge sa le aibe niciodata? Cum evaluati importanta sociala a muncii voastre atat timp cat asistenta medicala este sub orice critica, atat timp cat numarul celor care abandoneaza scoala este in crestere, atat timp cat siguranta cetateanului este sub limita necesara, atat timp cat alimentatia majoritatii este mizerabila si ii afecteaza (majoritatii) grav sanatatea etc etc etc? Cat de importanta este munca voastra atat timp cat cetateanul mediu traieste prost, de multe ori sub limita demnitatii umane?
Sa va dea Dumnezeu pe masura a ceea ce meritati. Mie nu imi cereti nimic pentru ca nu sunteti niciunul cel care imi reprezinta interesele ci doar capusele care se ingrasa consumandu-mi mie anii. Nu imi mai fortati limitele pentru ca este posibil sa aveti parte la un moment dat de revolta mea. Si credeti-ma ca nu va doresc sa va fiu dusmanul furios.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *