Evadare din neguri

Privirile-mi sunt prizoniere
Intre ziduri opace
Ce ma sfarma vorace
Si imi impun nefiresti frontiere.

Chemari ma cheama in orizonturi
Aripi ma vor plutind in ingrosatele fonturi,
In zari deschise catre oriunde
Ma-nping trecuturi trecute-n niciunde.

Nevoia-mi de zambet neguri alunga,
Egoisti si orgolii nu mai vreau sa m-ajunga,
Obositii mimand fericirea
Pe langa mine ii las sa treaca,
Nu imi mai sunt ei menirea,
Zarile-ntinse in alte zari ma petreaca.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *