La inceput a fost tacerea.
Apoi a venit ca de la sine cuvantul.
A urmat fraza si versul.
Firescul a fost completat cu picuratul delir
Pigmentat uneori cu absente,
Neglijente,
Intaietatea unghiilor, curateniei sau o migrena.
Anotimpuri in trecere, alte rugi,
Nedefinitele fugi,
Insingurari sfasiate cu o-mbratisare.
Doare si cand nu doare.
Cum insa omenirea trebuia sa prinda un contur bine definit,
Tusele de culoare sunt accentuate cu vise, planuri
In spatele carora nevoia normalitate prinde contur
In nuante de cenusiu.
Urmeaza iarasi fraza si versul
Iar in ordinea fireasca a lucrurilor,
Din motive de simetrie,
Se insinueaza perfid, renuntarea.
Fara vers, fara cuvant si… fara urmari.
La sfarsit a fost tacere.