Fara regrete

Angela Tocila scrie, intr-un articol al ei “Să fim deci recunoscători pentru resturile rămase de la masa boierilor, pentru bunătatea cu care ne mai aruncă un oscior de pe care n-au ros chiar toată carnea. Si să facem petiţii prin care să le mulţumim cu emoţie că ne lasă să trăim pe lângă ei, cerându-ne iertare că neavând altă soluţie, respirăm acelaşi aer, deşi n-am merita. Să le mulţumim celor care nu s-au lăsat corupţi, n-au luat şpăgi, n-au lăsat bandiţii liberi pe străzi şi să ne amăgim că suntem normali într-o ţară cu susul în jos, o ţară în care o faptă bună va deveni curând … subiect de breaking news.”. De aici trag concluzia ca noi (?) trebuie sa multumim la toata lumea. Numai ca eu ca sa o fac, ar trebui sa incerc sa imi definsc aceasta “toata lumea”. Sa o luam metodic. “Boierii”. Care boieri, soro? Cei la care te referi tu sunt simpli vechili (unii dintre ei lustruiti pseudo-sinucigasi la modul cel mai penibil cu putinta, dar tot cu suflete de vechili) lacomi, arivisti fara discernamant, sensul fiind ca vor orice pozitie care ar fi in stare sa le satisfaca nevoia de parnevire complexata chiar si dupa ce si-au omorat pe ma-sa si pe tac-su, si nu acela de lipsiti de judecata sau de notiuni elementare de bine si rau. Tocmai de aia orice acuzatie care li se aduce este doar o masinatie politica. Altfel nu le pute gura de la nimic. Nici macar atunci cand debiteaza discursuri politic-imunitare cu care ii imunizeaza complet la nedreptate, minciuna, impostura si hotie pe toti cei care refuza sa gandeasca cu propriile lor capete si iau de bun numai ce li se spune de la televizor. Ce boieri sunt aia cu studii facute in doi pasi? Inscriere la facultate si eliberarea diplomei. Ce boieri sunt aia care ar capitaliza orice mizerie care le sporeste lipsa de noblete si interes pentru orice altceva care nu este binele tarii? Spune apoi Angela Tocila “să le mulţumim celor care nu s-au lăsat corupţi, n-au luat şpăgi, n-au lăsat bandiţii liberi pe străzi”. Pentru ce sa le multumesc? Pentru ca nu avut niciun fel de disponibilitate sa se opuna votului care inlocuieste norma legala? Pentru ca nu au niciodata minima responsabilitate cetateneasca sa iasa sa spuna cu glas raspicat tot ceea ce stiu despre facatura pe care tu o numesti boierime? Iar daca tot este sa ne apucam sa multumim, hai atunci sa multumim lasitatii cetatenilor. Hai sa multumim jurnalistilor care au uitat complet, in goana lor dupa DOAR notorietate, rating si bani, menirea civica a media in societate. Sunt complet surzi, orbi si muti atunci cand nu este vorba despre propriile lor cuvinte. Hai sa le multumim celor care in mod complet nedrept isi aroga pozitia de elita autista si care isi neaga in felul asta dimensiunea civica a intelectualului in societate. Si ar mai fi de multumit inca multor altora. Iar intre toti astia exista o relatie determinist cauzala indubitabila. Boieri? Intelectuali? Profesionisti? Jurnalisti? Judecatori? In majoritate doar facaturi lase pentru care civismul se reduce la marimea buzunarului sau a orgoliului. Lasa ca suntem toti ceilalti suficient de idiotizati incat sa tot avem rabdare si sa trecem cu vederea mizeriile “alor nostri” doar pentru ca sunt “ai nostri” (indiferent cine ar fi aceia). Lasa ca suntem noi suficient de imbecilizati incat sa nu ni se para nefiresc ca “ai nostri” nu au niciun fel de reactie cand un copil este omorat cu pesticide in Italia. Aceeasi “ai nostri” care se dadeau de ceasul mortii ca o obscura invatatoare se ingrasa in timp ce facea greva foamei pentru o cauza de care s-a dezis chiar inainte de primul cantat al cocosului odata ce a fost recompensata cu un post de parlamentar. Aceeasi “ai nostri” care infierau, cu manie de arhanghel aflat in sevraj, atunci cand un exhibitionist indoielnic se arunca in gol de la inaltimea de trei metri a balconului Parlamentului (ati fost vreodata copii? va mai aduceti aminte ca era marfa sa te arunci de la inaltimi mai mari? si niciodata nu ti se intampla nimic…) dar care, atunci cand un muncitor se sinucide de disperare sau alti deznadajduiti de arunca in gol de la etajul 7, nici macar nu au decenta sa transmita condoleante familiilor. Despre presa ce sa mai spun? Este mai important celularul de nu stiu cate zerouri ale unui rege al tiganilor sau menajeria unui camatar pe care toata lumea il caineaza si ii ridica in slavi bunatatea-i fara limite, decat moartea deznadajduita, protestele unor oameni care nu vor bani, privilegii sau nu stiu ce reparatii financiare ci dreptate si justitie in societate. Ati auzit, doamnelor si domnilor judecatori, cand doar o mana de “dezaxati” cereau ferm sa fiti lasati in pace sa va faceti meseria? Luptau pentru a va proteja pe voi. Pai in cazul asta VOI ar trebui sa multumiti societatii civile pentru ca v-a aparat cu fragilitatile ei si nu ei voua ca va faceti treaba. Sau ca nu v-o faceti, atunci cand priviti cu dispret spre numita societate civila. Hmmmm… Societatea civila aia divizata de partizanat politic si de orgolii fara rost. Societatea civila care il injura pe un judecator doar pentru ca este urat cand acesta indrazneste sa ii condamne pe “ai nostri”. Cumva le dau dreptate. Ca si eu mi-as lasa impresurata barbatia de sirurile nesfarsite de rrrrrrrr-uri ale Alinei Gorghiu fara sa pot insa sa ii accept elucubratiile pe care le debiteaza de fiecare data cand este vorba despre idolul ei politic. Numai ca eu nu valorizez un om dupa cum arata ci dupa ceea ce face raportat la normalitate.
Rogu-va, nu faceti din mine un animal ca sigur casapesc macar cativa dintre voi. Fara regrete.