Haiducie la scara mondiala

Cu nu prea mult timp in urma am citit un articol care parea mai degraba SF. Articolul cu pricina incepea cam asa: „Compania Planetary Resources Inc, creată, printre alţii, de acţionarii Google Larry Page şi Eric Schmidt şi de regizorul şi exploratorul James Cameron intenţionează să pună bazele mineritului pe asteroizi, primele detalii despre afacerea care ar urma să aducă profituri de triliarde de dolari, fiind furnizate astăzi.”  Ca sa ne fie clar: PROFITURI de triliarde de dolari (poate cineva sa numere?). Profitul fiind acea parte din pretul de vanzare din care s-au scazut toate cheltuielile. Toate bune si frumoase pana aici. Citind articolul cu pricina, gandul imi zbura deja catre o lume mai buna si mai bogata, catre admirabila cutezanta a mintii omenesti pusa in slujba omenirii. Numai ca in final scria: „E un plan pe termen lung, va dura decenii. Dar nu o facem din caritate, vrem să facem bani încă de la început”, a spus Anderson.” Anderson asta fiind antreprenorul sau unul dintre antreprenori. Ma intreb cam care ar fi cifra care indica partea de investitie. Bine… fie… Ma intreb si de unde toti acesti bani la o companie privata. Probabil de macar cateva zeci de ori PIB-ul Romaniei. Fie ea chiar si din America. La inceputul crizei, atunci cand mai toata lumea (nu numai din tara asta) se plangea de disparitia lichiditatilor din piata, m-am intrebat cum de este posibil asa ceva cand masa monetara, la nivel mondial, este relativ constanta. Concluzia fireasca (nu neaparat si foarte pertinenta) era ca buna parte din masa monetara migrase undeva. In care buzunare? Am suspectat atunci marea finanta mondiala: banci, fonduri de investitii, marii bogatasi ai lumii. Ca si cum lor le-ar fi pasat ca ii suspectez eu de actiune concertata, de haiducia asta mondiala prin care se lua de la saraci ca sa se dea la ai mai bogati. Dupa ce i-am bruftuluit io temeinic pentru nemernicia lor (evident ei nu au stiut nimic nici de chestia asta), am aflat ca bogatii au devenit si mai bogati atunci cand (dupa fo trei ani) s-au mai potolit lucrurile. Cum insa, se pare, cei cativa nu au strans suficient iar guvernele au luat masuri tot in directia protejarii intereselor celor foarte bogati (vezi sustinerea bancilor, vezi afacerile cu statul, vezi tendinta de reimpartire a sferelor de influenta economica) in loc sa ia toti masuri de intarire a clasei de mijloc, sta sa se nasca, dupa nu foarte mari dureri (ca doar este foarte pregatit terenul), este pe teava inca o criza. De data asta ceva mai extinsa. Parca vad ca le trag chinezilor o criza de supraproductie. Parca vad ca se pregateste si o lovitura data consumului de produse petroliere. In fine… gasesc ei ceva pentru ca, nu-i asa, trebuiesc abordati asteroizii, steroizii, hemoroizii. Iar pentru astea trebuiesc si mai multi bani. Este in firea lucrurilor ca omul sa vrea mai mult. Numai ca omul generic este produsul, cumulul a ceea ce este fiecare existenta in parte. Din pacate, prea multi dintre noi uitam lucrul asta si in acest fel dorinta de mai bine a fiecaruia dintre noi se transforma in blestemul omenirii. Si, posibil, in motorul care o va duce temeinic catre distruge la un moment dat, autodistrugerea putand sa devina singurul punct cardinal, singurul azimut posibil.
La nivel mult mai mic, tiparul asta se repeta si in tara asta. Ca sa fim intelesi: bogatii din tara asta, cu extrem de putine exceptii, sunt doar niste facaturi fara anvergura in compratie cu marii bogatasi ai lumii. Numai ca la nivel de intreaga Europa, lucrurile au cam inceput sa se miste. Oamenii incep sa isi refuze saracia. Evident ca atat timp cat nemultumirea nu este sistematizata intr-o propunere concreta de alt fel de societate (iar pentru asta trebuie mult timp), nemultumirile sunt puternic speculate de politic. In felul asta pot fi explicate schimbarile de guverne care au loc in momentul asta la nivelul intregii Europe. La fel de evident este ca niciun guvern (fie el socialist, fie el liberal, crestin democrat sau oricum altfel se intituleaza) pe langa faptul ca nu are niciun interes sa lucreze impotriva marii finante, are tot interesul sa pastreze o stare de fapt extrem de favorabila felului actual in care se face politica: doar interesul de grup si nu interesul societatii in ansamblu. Asa ca nu este deloc de mirare ca indiferent de cum isi spune, de la un guvern la altul se cam pastreaza, se preiau directiile si obiectivele chiar daca sunt numite altfel. Asa cum spuneam acum cateva zile, discursul domnului Ponta a reafirmat directiile guvernelor anterioare chiar daca a incercat sa imbrace totul intr-o haina noua. Oricum, mie unul haina asta imi este cunoscuta. Am mai vazut-o si am vazut si la ce a dus. Nu numai in ceea ce priveste guvernarile PDL-iste. Fiecare la randul lui a afirmat exact aceleasi lucruri. Trebuie sa recunosc faptul ca discursul domniei sale a sunat bine in ciuda inadvertentelor, omisiunilor, escamotarilor, fatarniciilor si amenintarilor din subtext. Si tocmai datorita acestor lucruri am siguranta ca nu se va schimba mare lucru. Acum cinstit vorbind, chiar sa si vrea si tot nu ar putea sa schimbe nici domnul Ponta nici domnul Basescu nici absolut nimeni, absolut nimic. Am devenit, in 20 de ani, mult prea vulnerabili ca tara iar noi ca popor am fost supusi unui proces de pauperizare (inclin sa cred ca neprogramat dar care a iesit aproape perfect) cu ajutorul caruia, sau prin intermediul caruia am fost transformati doar in masa de manevra pentru unul sau pentru altul. Simple voturi infometate, salbaticite, degenerate, nepasatoare, pervertite la castiguri marunte si avantaje pe termen scurt. Personal imi doresc (stiu ca este o utopie) un Parlament in care sa existe doar oameni inteligenti si decenti cum sunt doamna Saftoiu, doamna Mitrea, domnul Ungureanu, domnul Blaga, doamna Turcan, domnul Tariceanu si alti cativa care mie unul, din punctul de vedere al atitudinii, chiar imi plac. Ma rog… ar mai trebui sa fiu si eu printre ei ca sa le dau stralucire si doza aia de nebunie de salbaticiune care inca isi permite sa viseze frumos chiar daca nu mai are timp… Sic…