Suntem cativa dintre noi care acordam o atentie nemeritat de mare politicului din tara asta. Iar lucrul asta se intampla datorita faptului ca suntem constienti ca politicul are un rol nedrept de mare in vietile romanilor. In tara asta totul este politic. Si este anormal. De prea multe ori politicul arata nulitati carora limba romana le este o mare necunoscuta. De prea multe ori politicul este expresia absoluta a meschinariei si ipocriziei nesimtite. De prea multe ori politicul este aroganta care ascunde in spetele ei o marlanie imensa devenita regula, o goliciune intelectuala fara seaman, un cinism fara scrupule inimaginabil, un parvenitism complet lipsit de stil, un prost gust de dimensiuni kafkiene, o avaritie insatiabila, toate etalate cu o nonsalanta si o naturalete care ar face sa paleasca toti crinii din lume. Inclusiv culorile existente de cand lumea au fost monopolizate de politic. Zapada sau ploaia, soarele sau apele iesite din matca au intotdeauna culoare politica. Aproape ca iti este rusine sa porti o rochie galbena, sau un sacou portocaliu, sau esarfa rosie, sau o bluza verde cu alb ca sa nu cumva sa fii confundat cu un sustinator de partid. Simbolurile au fost monopolizate de partide, steagul national este revendicat de fiecare dintre ele, credinta devine stindard partinic, patriotismul are culoarea scaunelor parlamentare, patriotismul este doar slogan de partid si monopolul verbal al fiecarui partid in parte, poporul este numai partidul care rage mai tare. Si toate astea se intampla in numele meu, al tau, al ei si al lui, fara ca pe noi sa ne intrebe cineva atunci cand vorbesc in numele meu, al tau, al ei si al lui. Si cum binele natiunii este trait prin reprezentantii sai (reprezentanti pe care, ATENTIE!!!, noi ii trimitem acolo prin votul nostru), este cat se poate de firesc ca toti ceilalti sa inghita rahatul care curge valuri, valuri din din vorbele lor ca niste sfinctere anale. Sa le dea Dumnezeu ceea ce ei le fac celor in numele carora vorbesc. Ca de actionat, majoritatea dintre ei nu stiu sa o faca decat la dimensiunea interesului propriu sau de partid. In numele meu, al tau, al ei si al lui…
Intrebati-va doar… PANA CAND?
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta