Lectia de istorie cu isterie nationala

Nu stiu cum se face dar poporul asta de pasari, care migratoare, care ciori, care de noapte, care de prada, care doar pasarici, nu vrea sa iasa din indestularea traiului aviar. De fiecare data voteaza atat cat sa ii duca la un trai cu supa de trei pui: pui apa, pui sare si apoi pui capacul. Blestemul trabantului alben (hai sa il sugerez ca tot l-am mentionat de cateva ori: „baga-ti-ai bip bip bip in ma-ta”) ne arunca continuu in mizeria existentiala a optiunii celei mai proaste cu putinta. Si de fiecare data nesabuinta noastra ne duce la nemultumire. Dar mult prea tarziu. Iar in felul asta periodic ne apucam sa zidim pe cineva ca sa reziste sandramaua in loc sa proiectam dracului de la inceput ca la carte. Nu mai zic despre lucrul nemtesc ca iarasi o sa se basice multi dintre voi. Cu toate astea, este o realitate: nemtii au construit, inclusiv in tara asta, si a durat secole. Numai ca noi am facut tot posibilul sa ii alungam de fiecare data in numele unui romanism mediocru, disctructiv si vulgar fara macar sa incercam sa invatam de la ei vocatia constructiei. In Oltenia nu au rezistat decat cateva zeci de ani si apoi si-au luat calabalacul si au plecat. In afara de cateva drumuri acoperite curand de balarii si apoi de uitare, nu a ramas nimic in urma lor. Mai departe nu au mai indraznit sa mearga. In Transilvania au mai ramas cateva dovezi materiale. Dincolo de astea insa, a ramas o mentalitate, o anumita atitudine fata de munca, un alt fel de patriotism decat cel doar declarativ, zgomotos si lozincard practicat cu mici, bere si seminte de floarea soarelui rumegate mai cu talent decat o face vaca nebuna in vechiul regat. Nu, nu Transilvania ar fi trebuit sa se uneasca cu tara ci tara ar fi trebuit sa se uneasca cu Transilvania. Numai ca imensele armate de mitici navalitori, deversati odata cu invazia cumanilor, pecinegilor, iliestilor, nastasilor, pontilor, videnilor, fenechiilor trebuiau sa poarte un nume si sa isi si indestuleze burtile insatiabile si atunci s-a inventat Dambovita ca granita morala intre nemtii lor si gunoaiele noastre. Cum zidul de aparare ridicat de daci in calea navalirii pesediste (am citat zicerea unor idivizi cu har), Muntii Carpati, s-au dovedit prea mici (iarasi mici si bere?) in calea pohtei ce-au pontit mintile mediocre si bolnave ale lacomilor politici, nu a fost decat chestie de zile pana cand virusul moral si mortal Antena 3, RTV si microbul zombificator Dragnea (dupa numele inventatorului) au reusit sa arda constiinta ultimei redute a romanismului: Transilvania.
Ne-ar placea sa avem ce au nemtii dar doar furand. Ne-ar placea sa fim nemti dar  doar daca putem sa nici nu respectam reguli. Ne-ar placea sa fim nemti dar sa ramanem la fel de prosti si saraci. Ei bine, sunt chestii complet incompatibile. Asa ca mai bine ii aducem pe transilvaneni pe calea noastra cea dreapta, damboviteana si victorioasa pana la capat. Sau victorioasa in cele din urma? Foarte probabil.