Marea golaneala

 A fost o vreme cand a te eticheta singur/a ca fiind golan, era sinonim cu a-ti etala apartenenta anonima la o miscare de protest indreptata impotriva anchilozarii politice si sociale. A fi golan in acele vremuri insemna sa iti asumi si sa iti arati dezacordul anonim.  Fara violenta si neurmarind interese proprii ci  doar evolutia societatii, rezistenta fata de un sistem care, atentie, cu sprijinul majoritatii populatiei, incerca sa isi conserve prerogativele si avantajele puterii. Manipularea de atunci a impartit populatia tarii in doua: o minoritate care milita pentru interesului intregii populatii si o majoritate care nu intelegea ce se intampla. A fi golan atunci insemna, in primul rand, sa apartii constiintei sociale avansate, sa fii in elita protestatara, anonim, demn, neinregimentat de anchilozare sau interese mai mici sau mai mari, insemna o atitudine de un altruism social complet fara miza sau scop personal. Golanul de atunci a deschis practic cutia Pandorei din care s-a revarsat abundent golanul de azi, ca un soi de revers al medaliei. Ca vizibilitate, reversul medaliei (la nivel social dar si ca perceptie individuala) este mult mai mare decat aversul ei iar lucrul asta este posibil in primul rand din cauza tacerii, invizibilitatii, lipsei de atitudine a celor care zi de zi sunt nevoiti, prin proprie optiune pana la urma, sa faca fata  marlanilor, profitorilor, parvenitilor, arivistilor, imbuibatilor, cefelor late, burtilor nesimtite, avizilor de putere de dragul puterii, toti cei care au ca singura ratiune de a fi doar propriul ego. Intr-un cuvant, golanul de azi. Cu fiecare an care trece asistam la o marlanizare, golanizare a intregii tari. Caracteristica tuturor acestor specimene, dovezi vii si deosebit de active ale involutiei speciei si ca atare si a involutiei sociale, nu este lipsa legii bunului simt din intreaga lor fiintare (lege care nu a fost votata in Parlamentul Romaniei, asa cum spunea un „distins” politician)  ci sfidarea, dispretul si aroganta. Dumnezeule, cred ca fata iti este innegurata de un zambet trist si te intrebi unde ai gresit. Nu iti vine uneori sa spargi televizorul sau sa nu mai iesi printre oameni?
Televiziunile, presa scrisa sau audio creeaza asemenea specimene si este conditionata, ca existenta, de activitatea acestor specimene. Iar lucrul asta este posibil doar din cauza insatietatii tale pentru murdar, violenta, spectacol desantat, grotesc, de usurinta cu care accepti non-valoarea, de atrofierea capacitatii tale de a crea repere in primul rand in tine insuti/insati. Este prea complicat ceea ce spun? Atunci raspunde-ti singur/a de ce un Becali sau un Borcea este o personalitate publica. De ce unul care scuipa un interlocutor in timpul unei emisiuni tv este pe placul tau. De ce o muiere oarecare, fara absolut nimic de valoare in ea, se impune ca reper sau deziderat al dorintelor unei privitoare sau privitor, doar pentru ca are niste sani faini si niste coapse fecund atragatoare. Nici macar nu stii daca sunt naturale. Te deranjeaza marlanul cu ceafa lata din magazin sau nesimtitul care se baga in fata la semafor? Este produsul firesc al nepasarii tale atunci cand zilnic vrei sa ti se arate si ti se arata pentru ca vrei (ciudat cerc vicios, nu?) marlanul cel mare pentru care tu nu insemni absolut nimic. Dar pentru care banul pe care il cheltuiesti tu inseamna totul. Tu nu ii esti decat un element intr-o statistica si un vot.