Repetabila povara…

Era cat pe ce sa ma revars si sa afirm ca suntem o societate bolnava. La o prima vedere, ca si la a doua si a treia, ai zice ca am avut cu totii o copilarie nefericita, ca am fost abuzati sexual de vecina sau vecinul de la etajul 3, ca ne fura colega sau colegul de banca pachetelul cu mancare in fiecare zi sau ca, doamne fereste si pazeste, ne-au rapit extraterestrii, pe rand, in grupuri mici, si ne-au supus la elaborate operatii de uniformizare de sex. Atat ca marime cat si ca varietate. Ca sa nu mai pomenesc de frustrantele situatii cand ursul ne-a pus piedica atunci cand zburam dupa eternitate. Nu, nu suntem bolnavi in sensul de situatie temporara de indisponibilitate fizica sau psihica. Suntem in mod divin-firesc condamnati la innegurare. Am citit, cu niste zeci de ani in urma,  o nuvela scrisa de Schiller parca, despre o tara indepartata si complet necunoscuta lumii civilizate. Criteriul de normalitate si elitism social era in acea tara frumusetea  si sanatatea fizica. Toti cei nevoiasi, urati sau bolnavi la modul maladiv erau socotiti un soi de paria si erau marginalizati, huliti, dispretuiti. Se intampla insa ca de destul de multe ori  un membru frumos al acelei societati sa se imbolnaveasca si sa fie compatimit si protejat de intreaga societate. Boala, deviatia temporara de la normalitate, insemna furt, inselaciune, minciuna, delapidare. Totul la vedere. Imi aduc aminte ca in mintea mea de copilandru care era intr-un proces complex si greoi de sedimentare a unor criterii valorice sanatoase si solide, situatia din nuvela m-a contrariat. Mi se parea nefirsc totul. Cum dracu Schiller asta  sa scrie tampenia asta?… Nu aveam cum sa stiu ca peste niste ani urma sa fiu un adult constient de societatea in care traieste.
As indemna pe fiecare om in parte sa priveasca avid in sine. Raul vizibil, pentru toata lumea, porneste din neputintele si raul si lasitatile si instinctul de conservare pervertit si din gelatinizarea vertebrelor fiecaruia dintre noi. Toate astea devin norma. In momentul in care suntem invizibili si acceptam, toate astea au toate sansele sa devina lege.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *