Vorbe mari, ipocrizie patriotarda, spectacol, dupa caz fasole cu carnati (lihnitilor, tot din taxe si impozite sunt platite si astea), steaguri si stegulete, zambete de sarbatoare (aidoma hainelor “bune” tinute cu grija in gardilopul mirosind a naftalina – `t`ale dracului de molii ca nici naftalina nu va mai omoara – din neincalzita camera de la strada), concordie, pupat Piata Independentii. Tanti Vetuta ofteaza uitandu-se la zeama lunga ce fierbe pe aragaz (s-a milit vecina si i-a dat de pomana doi cartofi si o ceapa si a mai avut si ea un os de vita) in timp ce isi sterge lacrima din coltul ochiului cu sortul de bucatarie uzat dar curat si calcat gandindu-se ca maine nu mai stie ce sa ii dea de mancare lui Cornelus (offff… de-ar ajunge mai repede suta aia de euro pe care o trimite taica-su, isi spune tanti Vetuta) inainte de a pleca la scoala. Fanfara marsaluieste glorioasa iar ranjetele autosuficiente umplu de praf ecranul televizorului. Si toate astea pentru ce? Doar pentru ca formal este ziua Romaniei? Dar in celelalte zile? O voce crestinata de curand doar pentru ziua de azi, indeamna la intelegere si unitate “macar azi lasati disputele politice si hai sa fim uniti”. Uniti cu cine? Cu tanti Vetuta sau cu hotia si impocrizia si cu marlania aurita si cu minciuna puturoasa si cu coruptia ranjinda ce priveste, sigura de sine, pasul cadentat al militarilor? Si de ce ar trebui tocmai azi ca fim “intelegatori”? Poate o tara sa isi serbeze propria zi cu fast si jocuri de artificii cand majoritatea fiilor ei abia isi mai pot stapani scrasnetul si foamea si lipsa de speranta? Si unde anume este politica atunci cand este vorba despre toate astea? Pana cand isi poate permite o tara socotita bogata sa aibe atat de multi saraciti de lacomia si hotia altora? Ce este politic in a pretinde daca nu bogatie macar trai decent pentru toti locuitorii ei?
Mie unul mi se pare degradanta pomana asta sociala organizata in diverse locuri, cinismul cu care este cumparata bunavointa omului sarac. Cum ma? Cu doua sarmale sau o farfurie de fasole si un pahar cu vin? Evident pentru multi dintre “fiii patriei” farfuria asta calda inseamna ceva. Numai ca eu nu la ei ma refer.
Poti spune “la multi ani!” unei Romanii care arata jalnic? Unei Romanii pradate? Unei Romanii devalizate? Unei Romanii divizate? Unei Romanii furate? Unei Romanii inselate? Unei Romanii la dispozitia unei haite de nemernici? La multi ani in starea asta? Din punctul meu de vedere, astazi cu atat mai mult, nu am voie sa uit nedreptatile, hotia, avaritia, ipocrizia, minciuna, coruptia, lacomia, parvenitismul, marlania, aroganta, nedreptatea, lipsa de sanse si micsorarea sperantei, mediocritatea si incompetenta unei clase politice vorace ajunse sa conduca un popor sarac intr-o tara bogata. De ce ar trebui tocmai azi sa fiu tolerant cu toate astea? Ar fi crestineste sa uit ca festivismul desantat este destinat doar exhibarii netrebniciei lor? Sa uit tocmai azi ca nemernicul imi zambeste cu fular tricolor atarnandu-i de gat? Sa uit tocmai azi ca cei buni, din stanga sau dreapta, au fost napaditi de buruiana fiecarui partid? Nu-i ierta, romane, ca ei stiu ce fac! Tu esti cel care nu stie ce face.
Azi, ca in orice alta zi de altfel, mi-am simtit lacrimile in spatele ochilor atunci cand am ascultat cu piosenie imnul tarii mele. Si nu exagerez. Dar azi, ca si in orice alta zi, nu pot sa ma gandesc la unitate cu hotul, cu mincinosul, cu ipocritul, cu imbuibatul prin coruptie, cu netrebnicul, cu impostorul, cu mediocrul, cu nemernicul ajuns in fruntea tarii mele.