Premierul Lica Chang (Zgonea dixit) si premierul Su Lica Ponta ne-au facut martorii unui amor pervers fara menajamente si fara niciun fel de memorie. Incearca cineva sa isi inchipuiasca intalnirea dintre premierul Ponta si ne`a Vasile, primarul din comuna Cracanatele, judetul Vaslui? Pastrand proportiile, cam asta este nivelul de egalitate dintre cei doi premieri. Cred ca toata lumea este de acord ca ne`a Vasile este plin de zambete, slugarnic, va face sa rasara si soarele si va povesti si stra stranepotilor lui ca premierul i-a zambit in fata aparatelor de fotografiat ale jurnalistelor intrate in orgasm si in fata satenilor intrati in delir la gandul ca venirea premierului in satul lor va transforma garla cu malurile-i murdare care imparte acum satul in doua, intr-un canal navigabil ce le va lega cosmeliile direct cu Marea Baltica, ca sa nu mai spun nimic despre autostrada suspendata cu punct terminus exact unde a intzarcat mutul iapa. Nici nu mai are importanta pentru locuitorii satului ca ne`a Vasile a dat jos crucea infratirii din cerdacul sau ca sa nu il supere pe premier.”Mult iubite si stimate Su Lica” si-ar incepe ne`a Vasile discursul, cautandu-si cu gandul izmenele deja prea ude de fericire. In definitiv trebuie sa induca locuitorilor satului un “puseu de incredere”, ca prea sunt lihniti de foame. Chiar daca le va trece puseul inca inainte de Craciun.
In definitiv esecul trebuie sa fie poleit cu zambete largi si ochi oblici reci care cantaresc cat trebuie sa preseze pentru a-si maximiza castigurile.
In contextul in care avem la dispozitie fonduri NERAMBURSABILE in valoare de 45 miliarde euro, guvernantii, clasa politica majoritara, incearca sa ne ia fata cu PROMISIUNEA unei linii de credit de 10 miliarde de dolari pe care guvernul chinez INTENTINEAZA sa o puna la dispozitia INTREGII ZONE central-estice europene. Dincolo de faptul ca absolut orice linie de credit implica niste costuri, eu unul chiar nu inteleg deloc starea euforica din care au muscat toti inconstientii manipulati de zambetele lui Su Lica in timp ce de multele miliarde de euro nerambursabile, vrea toata lumea sa scape. Si pentru ca atmosfera incarcata de un festivism gretos sa nu se termine odata cu plecarea lui Lica Chang, Su Lica, numa zambete si generozitate in ultimele zile, printre latraturi la luna indreptate impotriva nemerniciei presei basiste care se incapataneaza sa il critice, mai decreteaza inca niste zile libere si ne promite si cea mai mare defilare militara din ultimii 20 de ani. De parca masura iubirii de tara ar fi circul si nu bunastarea cetatenilor ei. In timpul asta salariile primarilor si bugetele celor doua camere, cresc. Chiar nu observa nimeni asemanarea mai mult decat izbitoare dintre festivismul dinainte de `89 si cel actual? Chiar nu isi mai aduce nimeni aminte ca acum ca si atunci, in spatele poleielii si zambetelor si marsurilor glorioase, era aceeasi foamete si aceeasi tristete? Chiar nu observa nimeni ca iarasi au inceput sa dispara bancurile din societate? Chiar nu vede nimeni palma consistenta data uniunii din care facem parte, prin proprie vointa, in momentul in care noi facem un eveniment mai mult decat cosmic din vizita premierului chinez in timp ce cu numai cateva zile inainte uniunea impunea restrictii si taxe consistente invaziei de capital chinezesc si investitiilor chinezesti in Europa? Evident ca in situatia in care suntem, orice investitie straina este binevenita. Numai ca refuzul de a munci pentru 45 miliarde de euro nerambursabili in schimbul unei promisuni de cateva miliarde de dolari, este sinonim cu gestul curvei, imbatranita si uitata de toata lumea tocmai pentru ca a fost curva atunci cand trebuia sa fie doamna, care accepta sa fie coada de topor. Si se mai si masturbeaza cu coada asta de topor pentru ca oricum niciun flacau aratos nu ii ofera altceva fara ca ea sa puna osul la treaba, sa renunte la pasivitatea, lenea ei hotia ei mioritica. Numai ca… atentie mare la aschii.
Intre pelerinaj la moaste si videochat erotic, via fabuloasa expozitie de masini a lui Ion Tiriac, Su Lica Victor Ponta are un vis porno despre “puseul de incredere” al poporului roman. Daca poporul asta ar avea mai mult simt analitic in defavoarea simtului artistic (ca doar tot romanul s-a nascut poet sau ii canta pe toti ceilalti) ar realiza ca exat sintagma asta cu “puseul de incredere” defineste cat se poate de fidel imensa manipulare si minciuna la care recurg guvernantii ca sa ia fata guvernatilor si sa ii mai duca putin cu presul sperantei. Eu unul chiar nu reusesc sa inteleg cum de ne revoltam impotriva ideii (cat se poate de falsa de altfel) de a fi dominion UE dar ne da furnicaturi de placere iluzia de a fi provincie a Republicii Populare Chineze. Chiar crede cineva ca pe chinezi ii mana iubirea si compasiunea si generozitatea? Aiurea!!!! Ii mana imensul excedent valutar de care dispun (si care ar putea sa ii sufoce; eu ii suspectez pe chinezi ca, impreuna cu altii, au fost in spatele crizei financiare din 2008) si pericolul generat de foamea chinezului de rand.
Ceea ce pare o imens de mare realizare nu este decat recunoasterea implicita a unui faliment moral fara margini. Asa ca, asculta comanda la mine: toata lumea la pupat de moaste in pas alergator, mars! Urmeaza statia dosuri cu peron pe ambele parti.