Nu politicienii mai au nevoie de inca 20 de ani brucanieni ci noi ceilalti.

Astazi am avut si eu o reactie complet viscerala si mi-am dat drumul la cuvant, fara ca asta sa mai fie pamflet. Chiar eram furios. Si atunci mi-am zis ca am innebunit. Iar in secunda urmatoare mi-am zis ca imi ajunge. Daca si eu am ajuns sa fiu isterizat de prostia si ineptiile si iresponsabilitatea manifesta si extrem de vizibila, atunci chiar ca nu este bine. Si atunci mi-am impus sa fac pasul inapoi care sa imi redea perspectiva. Unii le spun ceorlalti ca sunt comunisti. Ailalti, prin chiar gura premierului le spune tuturor celor care sunt impotriva lui ca sunt fascisti, un fost ministru de justitie penelist, intr-o tirada demna de tragedia antica, fara sa numeasca pe cineva anume dar facand evident referire la cancelarul Germaniei, povesteste despre acolitii lui Basescu, Barroso este un politruc, toata lumea care nu este pro este demna de ghilotina. Nu mai inteleg nimic. Sunt eu atat de prost incat sa vreau sa cred ca ei ar trebui sa fie ceva mai destepti si mai cu simtul masurii (macar atunci cand se refera la personalitati politice europene la a caror anvergura toti acesti graitori onomatopeici niciodata nu vor putea ajunge chiar daca s-ar pune unul peste altul), sa fiu eu atat de prost incat argumentele lor sa nu depaseasca in ochii mei palierul unei ipocrizii complet puerile? Si atunci de ce prinde la o multime de oameni? Sincer sa fiu discursul din seara asta al interimarului a fost foarte echilibrat. Si zau ca m-ar fi impesionat daca ar fi fost rostit de altcineva. Oare de ce nu il pot crede pe domnul Antonescu?  Gata! Am hotarat. Mie unul imi ajunge. As vrea normalitate. As vrea sa stiu pentru ce imi pun neuronii sa faca efort. As vrea sa stiu ca daca ma bat, nu ma bat tot cu romani. Chiar zilele astea, in momentul in care am postat pe conturile de facebook ale unor politicieni si ale unor partide niste comentarii caustice, atunci cand un oarecare, isterizat de incostienta propaganda a unor exponenti ideologici complet lipsiti de simtul masurii, mi-a raspuns (cu toate ca eu nu lui ii scrisesem) ca si cand ar fi fost gata sa ma impuste daca i-as fi fost in fata, l-am intrebat simplu: „Nu imi dai voie sa am propriul meu punct de vedere? Tu nu de ce te iei de mine daca eu nu m-am luat direct de tine?”. In general sunt impotriva violentei. Dar nu am nici anvergura cristica sa intorc si celalalt obraz. Partea tampita este ca suntem provocati unii impotriva celorlalri dar nu la nivelul argumentelor ci la nivelul reactiilor primare. Iar din toata situatia asta nu vrea sa invete nimeni. Politicienii nu invata ca de fiecare data cand se schimba puterea, ceilalti vor incerca sa perfectioneze instrumentele de abuz de care ei la randul lor s-au folosit intr-un mod irespionsabil. Si din toate astea singurii care pierd suntem noi ceilalti. Noi ceilalti suntem cei care mai avem nevoie de inca 20 de ani. Pentru ca ei nu ar exista in felul asta daca noi am fi in alt fel.