Guvern de neprofesionisti

Mai nou. insusi Ministrul Justitiei face declaratii complet iresponsabile si neprofesioniste. Este nu numai in afara cutumelor dar este chiar ilegal ca un ministru al justitiei sa se pronunte public pe marginea unui dosar in curs. Nu poate dracului sa se limiteze la a incerca sa il influenteze (pe cai neoficiale) pe judecatorul care il judeca pe domnul Nastase? Chiar trebuie sa afirme public ca prejudiciul nu ar fi prejudiciu?
Cum tu ca prim ministru al unui guvern poti, public, sa contrazici deciziile Curtii Constitutionale? Asa cum este ea, este totusi Curtea Constitutionala a statului de drept (chipurile) numit ROMANIA!!!! Dumnezeule!!!! Guvernul asta nu este numai de incropeala asa cum am spus cu ceva timp in urma, este un guvern de neprofesionisti. O adunatura prafuita luata pe nepregatite de valul unui joc politic la care ei nu au luat parte decat ca marionete.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Saracul dom ministru…

Aflam cu ingrijorare si compasiune ca distinsul domn ministru al agriculturii (cel care are o datorie de 300 000 euro la domnul Voiculescu, domn care la randul sau are un proces cu Ministerul Agriculturii de numai 60 MILIOANE euro) traieste doar dintr-un salariu minim pe economie de 640 lei. Ba daca este sa te iei dupa ceea ce este inscris la Registrul Comertului, firma sotiei sale (o amarata de florarie) are un singur angajat iar acesta nu este bietul domn ministru. Ceea ce inseamna ca domnul in cauza este un biet boschetar care traieste din mila trecatorilor. Ingrijorator pentru Guvernul Romaniei, nu? Sau asta sa insemne austeritate la nivel guvernamental? Da Doamne!!!! Sau sa insemne ca foamea este mare rau de tot la nivelul noilor guvernanti?

Premierul nu mai stie cum sa o dea la intors in ceea ce priveste numirea si apoi demiterea stimabilului papagal de la Inspectoratul de Stat in Constructii. S-a prins oare ca nu este cazul sa ne arunce atata praf in ochi? Cert este ca noua conducere a amintitului inspectorat, a retras hartia buclucasa conform careia inspectoratul nu fusese prejudiciat (chiar daca inclusiv Curtea de Conturi a sustinut la vremea respectiva existenta prejudiciului) cu doar cateva milioane de euro intr-o actiune inspirata foc a domnului Nastase. sa traiasca nedoveditii!!!

Intr-o isterie nationalista generalizata, Guvernul Romaniei, prin vocea (ne)competenta a primului ministru, interzice reinhumarea ramasitelor unui obscur poet interbelic, de nationalitate maghiara, mort prin anii `50 in Spania. Acesta si-a exprimat, prin testament, dorinta ca intr-o zi sa fie inmormantat in tara in care s-a nascut. Hai sa ne lamurim cu un lucru. Tara asta este a tuturor celor care au trait, traiesc sau vor trai in granitele a ceea ce se cheama Romania. Indiferent de etnia careia ii apartine fiecare in parte. Ne place sau nu, este o realitate peste care oricine are putin bun simt, nu poatre sa treaca. Obligatia oricarui cetatean roman fiind aceea de a respecta legile Romaniei. Acum… povestea sta cam asa: respectivul poet (despre care, sincer sa fiu, eu unul nu am auzit niciodata pana acum asa cum  cred ca nu au auzit macar 95% din populatia acestei tari, romani, maghiari, germani, lipoveni, tigani, polonezi, tatari si cine stie ce alte nationalitati mai traiesc in tara asta) se pare ca a fost un un fervent nu numai simpatizant dar si activist hortist. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca au existat o multime de intelectuali de marca ai acestei tari care au fost membri activi ai miscarii legionare. Si cu toate astea opera lor artistica este de necontestat. Ca sa nu mai vorbim despre intelectualii de marca ai epocii comuniste care au fost si activisti de partid. Sa insemne asta ca pe toti trebuie sa ii exhumam si sa le aruncam ramasitele in mare? Este foarte adevarat ca promotorii maghiari ai acestei actiuni au dar o tenta comemorativa (facandu-se ca uita trecutul fascist al amintitului poet obscur) complet provocatoare. Ceea ce ma face sa cred ca pe unii dintre ei (imi place sa cred ca pe foarte putini dintre ei) ii cam mananca in cur si cauta degetele altora ca sa se scarpine. In general apreciz foarte mult conduita politicienilor maghiari din UDMR (formatiune care s-a si dezis de altfel de aceasta comemorare complet desantata, neproductiva si neinspirata) si consider ca pragmatismul si inteligenta actiunilor lor ar trebui sa fie model pentru foarte multi alti politicieni romani. Tocmai de asta cred ca fruntasii maghiari, cei ponderati si cu mintea limpede, ar fi fost cazul sa spuna, cat mai vocal, ca indiferent de tara si indiferent de forma lor de manifestare, regimurile dictatoriale, regimurile totalitare trebuiesc repudiate. Pe de alta parte, reactia autoritatilor a fost complet supraponderala. Mi se pare ca a fost exact reactia celui care se simte slab si ii este frica. Lucrurile, din pucntul meu de vedere, trebuiau puse mult mai simplu si ferm: da, poetul in cauza poate fi inmormantat, in conformitate cu dorinta testamentara, in tara unde s-a nascut, dar interzicem ferm orice forma de comemorare oficiala a unui activist hortist (formatiune de ideologie fascista) deoarece legile statului Roman interzic acest lucru. Punct!!!! Nu toata tevatura aia cu urmarirea urnei (care s-a dovedit a fi goala), nu toata tevatura diplomatica, nu toata aceasta atitudine putzoiasca, nu toate aceste atitudini care nu fac decat sa excite la maxim atitudinile nationaliste si de o parte si de alta. Qui prodest? Inflamarea mintilor bolnave si in aceeasi masura slab mobilate cu neuroni, ne trebuie noua? Nu ne este si asa, la TOTI, suficient de greu? Sau are cineva (si de o parte si de cealalta) tot interesul sa faca din noi toti o populatie paranoica isterizata de un talibanism nationalist complet anacronic? Ce dracu aveti mai oamenilor? Chiar nu mai are nimeni instinct diplomatic? Chiar nu mai are nimeni strop de instinct si inteligenta politica? Se pare ca nu.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ca in filmele cu prosti.

Continuarea incredibila a intamplarii umoristice cu seful abia numit al Inspectoratului de Stat in Constructii este ca astazi premierul l-a demis. Motivarea a fost ca a facut acea gafa cu retragerea amintitului inspectorat din procesul cu domnul Adrian Nastase. Ceea ce a urmat este mai halucinant decat motivatia limbricului ala care a spus ca a luat aceasta decizie pentru ca se comemorau 150 de ani de cand domnitorul Ioan Cuza a infiintat aceasta institutie (ha? adica cum? care este legatura? traim in tara prostilor?). Adica domnul Ponta l-a demis pe cel care a „gresit” dar nu a retras si actul cu pricina.  Sau, cu alte cuvinte, il pedepsesc pe cel care greseste dar nu indreapta si greseala, greseala care ii este foarte favorabila domnului Nastase. Oare de ce? Domnule Ponta, iti mai dau voie sa faci doar maxim 5 asemenea greseli ca sa duci partidul domnului Diaconescu pe primul loc in preferintele electoratului. Si chiar ca ar fi groasa rau de tot. Iar PDL-ul, daca ar avea mai mult cap si mai putini imbuibati dornici de revansa si tematori de puscarie, ar specula la maxim dovezile astea extrem de clare de politica dupa ureche si dupa bunul plac. Din pacate PDL-ul inca nu este un partid. Este doar o turma de oi buimace pastorita de presedinte si disciplinata de cativa caini mai barbati.
Astazi am avut ocazia sa aflu ca o doamna directoare de scoala generala dintr-un mic orasel din sudul tarii a fost amenintata ca daca nu isi depune adeziunea la PSD, nu va mai fi directoare. Asta este guvernul dreptatii?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cand tara geme, premierul joaca dupa legea bunului plac

Domnul Ponta exceleaza in producerea de scandaluri. O face intentionat? O face pentru ca este manipulat? O face din inabilitate? Nu stiu. Cert este ca ceea ce se petrece este chiar inadmisibil. Oricum, pentru mine nu este o surpriza ci doar certificarea unor previziuni pe care le faceam cu nu mult timp in urma. Pe scurt: dupa numira la Ministerul Agriculturii a unui ministru (si zau ca nu vreau sa ii fac un proces de intentie dar chiar nu pot trece cu vederea „coincidenta”) care ii datoreaza domnului Voiculescu o suma cu cinci zerouri (in euro), domnul Voiculescu fiind in proces cu Ministerul Agriculturii pentru nu mai putin de 60 milioane euro cu care ar fi prejudiciat amintitul minister, dupa cele doua numiri la Ministerul Educatiei,  apare un scandal complet aiuritor cu seful Inspectoratului de Stat in Constructii. Prima masura luata de primul ministru, in prima sedinta de guvern, a fost sa treaca acest inspectorat in subordinea directa a domniei sale. Chiar era atat de importanta actiunea asta pentru Romania? Ulterior domnul Ponta o demite pe sefa institutiei si il numeste pe un alt domn. Asta se intampla vinerea trecuta. In prima zi de lucru a acestui nou sef, adica luni de dimineata (probabil a lucrat la greu domnia sa sambata si duminica… oare o sa-l plateasca domnul Ponta pentru orele suplimentare?) trimite la DNA o hartiuta in virtutea careia Inspectoratul de Stat in Constructii se retrage ca parte civila din procesul pe care fostul premier Adrian Nastase il are la ora actuala, pe motiv ca amintita instutie nu a fost prejudiciata. De retinut faptul ca dupa numai doua zile urma sa fie termenul final pentru pronuntarea sentintei finale in cazul domnului Adrian Nastase, proces care avea ca baza exact prejudiciul produs Inspectoratului de Stat in Constructii. Urmarea ar fi inchiderea procesului daca tot nu exista prejudiciu. Pana aici ai mai putea sa inchizi ochii in ideea ca s-a facut candva o nedreptate care trebuia reparata. Numai ca, hartiile care il incriminau pe domnul Adrian Nastase si care aratau prejudiciul produs, la vremea respectiva, au fost puse la dispozitia DNA, din PROPRIE INITIATIVA tot de domnul asta care acum depune hartie ca nu a existat prejudiciu. Nu stiu daca domnul Adrian Nastase este vinovat sau nu. Chiar nu imi dau voie sa ma substitui justitiei. Pana una alta, oarba, chioara, mioapa, sasie, cu orbul gainii, justitia asta este parte a statului si face parte din regula jocului. Dar oare sa fie vorba numai de coincidente? Si pe domnul asta care azi face jocul asta de gainar, cine il tine in brate daca tot este in subordinea directa a primului ministru?
Ba acum, in loc sa ne demonstreze ca este un guvern al dreptatii (asa cum ne spunea pana de curand domnul Ponta), in loc sa se ocupe de treburile mai mult decat presante ale tarii, domnia sa isca o cearta de  copil tampit, frustrat, o cearta de colt  strada pe tema „cine merge la Bruxelles: presedintele sau premierul?” Din punctul meu de vedere mi se confirma teama ca restauratia asta nu este numai de nivel jos de tot ci restaureaza josnicia cu care m-a obisnuit ani in sir.
Daca acum cateva saptamani domnul Ponta promitea marea cu sarea pe toate canalele posibile, in hartiile care nu le vede toata lumea (ma refer la scrisoarea de intentie adresata FMI), isi retrage promisiunile facute populatiei afirmand ca a doua transa de marire a salariilor din sectorul bugetar se va face doar daca veniturile bugetare o vor permite.
Si ca sa nu treaca nicio zi fara o idiotenie, distinsul domn prim ministru sugera astazi, intr-un interviu, ca nu ar mai trebui facut public cursul de schimb pe motiv ca descurajeaza populatia. Pffff….
S-a dat liber la bunul plac.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Gestul crestinesc, culoare politica

Domnul Ponta a facut un gest realmente minunat daca nu ar fi stiut decat domnia sa despre chestia asta. A alocat o suma importanta de bani pentru ca un actor, care se afla intre viata si moarte,  sa fie tratat undeva in Austria parca. Omul, muscat de o capusa acum un an, se stinge clipa de clipa fara ca cineva din tara, chiar daca se stie boala de care sufera, sa poata face ceva. Numai ca niste amanunte aparent nesemnificative m-au facut sa ma indoiesc nu de buna intentie a domniei sale atunci cand a sprijinit sau a influentat decizia ministrului sanatatii, ci de prezenta unor sentimente de compasiune reale. Prea a fost mediatizat gestul asta. Prea   multa teatralitate, prea multe cuvinte ca sa fie si adevarate, curate, crestinesti. Este in firea lucrurilor ca atunci cand un om face un bine altui om, sa o faca discret, tacut fara sa aibe pretentia ca toata lumea sa stie. Asta este gestul realmente crestinesc izvorat dintr-o compasiune reala si nu contrafacuta. Eu asa am facut intotdeauna. Si am ajutat oameni de fiecare data cand am putut. Nu contest faptul ca este foarte posibil ca in faza initiala primul ministru sa fi fost animat chiar de asemenea sentimente numai ca totul a capatat iz de propaganda politica. Si este pacat de Dumnezeu. Ca sa nu mai spun ca marea multime de bolnavi nestiuti, anonimi care au nevoie urgenta de o interventie in strainatate sau chiar si numai de un medicament care aici nu se gaseste, sigur se simt nedreptatiti, uitati, neglijati, marea multime de copii care se sting vazand cu ochii pentru ca nimeni nu se gandeste sa aloce si pentru ei sume mult mai mici, ar putea sa intrebe „NOI DE CE NU? Doar pentru ca nu am aparut pe micul ecran sau pe o scena sau doar pentru ca noi nu contam in aritmetica cinica a cresterii capitalului electoral?”. Dumnezeule!!!… aici nu mai este vorba nici macar de vanitatea grandomana a unui domn Becali. Este vorba doar de un mizerabil act de manipulare in vederea obtinerii de capital politic. Numai ca si de data asta sfatuitorii domnului Ponta au cam dat cu bata in balta. Daca tot este sa gandim cinic si pragmatic prin prisma interesului politic, domnul Ponta si sfatuitorii de doi bani ai domniei sale ar fi trebuit sa o faca pur si simplu, sa aibe rabdare pana actorul in cauza se insanatosa, Dumnezeu sa il ajute, si apoi, cu ajutorul unui reportaj tv istet facut, reportaj in care sa il arate in suferinta inainte de ajutor si dupa aceea, sa ii multumeasca domnului Ponta pentru ajutorul domniei sale. Si sunt sigur ca actorul in cauza ar fi facut-o din tot sufletul. Iar manipularea abia in felul asta ar fi fost istet facuta. Ori in cazul de acum, dorindu-se, fara cap, efecte mediatic-electorale imediate, sunt sigur ca domnul Ponta a pierdut votul sustinatorilor acelor copii sau adulti care au nevoie de sume mult mai mici ca sa traiasca dar pe care NIMENI nu ii baga in seama.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Tara prostului fudul… ca sa fie destul

Ministrul manga a demisionat. Dar, cum era de asteptat, atat domnia sa cat si primul ministru au dat-o pe lucratura politica. Adica sa ne fie clar!!!! Dovezile de plagiat cele mai consistente au venit din societatea civila si din presa. Ca sa nu mai vorbit despre punctele de vedere ale celor dupa care distinsul ministru al educatiei a putin furat. Numa putin. Deci, curata conspiratie mondiala, monser. Si-au dat mana toate organizatiile oculte ca sa il sape pe domnul ministru: masoni, pasoptisti, adventisti, organizatia secreta a vidanjorilor ca sa nu mai vorbim despre armata dreptatii sugarilor. Lamentabil!!! Pai asta este atitudine clasica de „cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Adica daca societatea civila are impertinenta sa carcoteasca, atunci este clar lucratura politica. Eu nu inteleg un lucru: cat de prost poti sa fii sau cat de idiot poti sa fii ca sa crezi ca toti ceilalti sunt atat de prosti incat sa abordezi o atare situatie in felul asta? Domnule primministruuuu!!! Cred ca este cazul sa iti iei un purtator de cuvant care sa gandeasca ce scoate pe gura. Ma ofer eu sa o fac pe gratis ca sa te invat cum sa deschizi gura. Dar sa nu te superi daca te mai si pocnesc peste gura daca indraznesti sa mai scoti vreun sunet. Domnia ta sa incerce doar sa faca treaba ca este destula de facut. Aaaaa… si zau nu te mai bate cu caramida in piept ca ai sa cresti salariile. Dincolo de faptul ca acum cateva luni spunei ca asa ceva nu este oportun (nu ai spus-o chiar asa… ai folosit cuvinte ceva mai de mahala… tragucerea decenta imi apartine mie), oricum prin munca guvernului actual, intr-un interval de timp atat de scurt, nu ai fi reusit sa o faci. Fie erau pregatite conditiile sa o faci, fie te lansezi in masuri populiste extrem de periculoase, preluand o lozinca, cu care guvernarea anterioara spera sa isi imbunatateasca capitalul politic, pentru ca acest capital sa il foloseasca plagiatoarea guvernare uselista. Personal cred ca inca nu era momentul sa ne aruncam in cadouri si amnistii fiscale pentru lucratorii, in buna parte onesti, din sectorul bugetar, nu inainte de a intari sectorul privat, cel care este in masura sa produca bunastare si pentru sectorul bugetar. Din pacate inca o data sectorul privat este dat deoparte in favoarea bugetarilor. Stie vreun politician onest (or mai fi din astia?) greutatile acestui sector? Iar cand intreb lucrul asta nu ma refer la veniturile unui mai mic sau mai mare capitalist nenorocit ci la veniturile lucratorilor, celor care lucreaza efectiv in sectorul privat. Nu mai departe de acum vreo doua zile o cunostiinta, simpla lucratoare in sistemul privat, imi spunea ca visul ei (atentie!!!! VIS) este sa poata sa isi cumpere un notebook care pe piata neagra sau second hand costa numai 300 lei. Si atunci de ce toata clasa politica este preocupata numai de veniturile bugetarilor, dincolo de numarul net in favoarea celor care lucreaza efectiv in sectorul privat (proportia fiind cam de 3 lucratori din sectorul privat la 1 lucrator in sectorul bugetar)? Pentru ca este o masa de manevra de la care se pot obtine voturi foarte usor prin chiar santajul salarial pe care fiecare guvernare a stiut sa il faca. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca numai guvernarea pedelista a avut decenta sa nu mai practice acest santaj. Drept este ca situatia economica i-a impus-o, drept este ca nu a facut nici aceasta guvernare absolut nimic sa stimuleze exact sectorul care putea sa aduca venituri suplimentare la buget, drept este ca a cheltuit o gramada de resurse bugetare (ca si astia de acum de altfel) pentru imbuibarea clientelei proprii si la fel de drept este ca reducerile bugetare au salvat, pentru moment, tara chiar daca i-a omorat pe locuitorii tarii.
Asist enervat la fudulizarea (fara legatura cu fuduliile ci cu fudulia) exponentiala a politicienilor uselisti. Propabil se si vad deja singurii locuitori ai acestei tari pentru ca prea au impetinenta sa rosteasca in numele intregii tari uitand ca mai suntem si noi ceilalti care ne dorim un alt fel de clasa politica. Sau noi nu contam?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Mediocritatea papusarilor

Este cat se poate de clar ca primul ministru Ponta nu si-a „compus” cabinetul doar dupa mintea domniei sale. Din pacate pentru domnia sa, ponoasele numirii unor nume extrem de usor de contestat, le va trage doar domnia sa daca nu va sti sau nu va fi sfatuit sa scoata castanele fierbinti cu mana altuia. Tergiversarea luarii unei decizii si aruncarea responsabilitatii in seama Academiei Romane in ceea ce priveste culpabilitatea ministrului manga, mi se pare o mutare destul de inteligenta. Cert este ca in momentul asta primul ministru este pus in situatia de a fi mingie de ping-pong intre niste principii enuntate cu prea mare aplomb ca sa fie si credibile si sforarii din spatele domniei sale care ii dicteaza ritmul cardiac. Dupa cat de usor a jucat cartea marlaniei discursive atunci cat era in opozitie (atitudine sigur dictata de „strategii” din spatele domniei sale), am mari indoilei ca va reusi sa impuna cuiva propria vointa. Asta in cazul in care o are. Deocamdata pare doar o jucarie in mainile prea abile ale tuturor celor care promoveaza de ani de zile mediocritatea.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Romania indezirabila

Ca urma sa fie un guvern de incropeala, mie imi era clar. Ca urma sa fie un guvern cu ministri indezirabili in orice fel de guvern, la asta nu m-am asteptat.
Ministrul de externe… pentru ca prima ta afirmatie de luat in seama sa fie aceea conform careia esti prieten cu un colonel sub acoperire al GRU (serviciul de spionaj al armatei din Rusia), in situatia in care tara ta este membra NATO, mi se pare o lipsa de instinct diplomatic fara seaman. Foarte bine ca ai prieteni si cunostiinte printre spioni de diverse natii. Dar nu ai voie sa o spui cu gura pana la urechi. Cam la ce sa se astepte partenerii nostri din NATO si din Europa cand ministrul de externe al Republicii Romania afirma ca este prieten cu un spion rus? Un om in asemenea pozitie este fie foarte prost fie nu are nici cel mai mic instict diplomatic ca sa fie in stare sa faca o asemenea afirmatie. Pentru ca asa ceva este o gafa monumentala intr-o lume extrem de sensibila la nuante.
      Ministrul educatiei… dovedit a fi un plagiator ordinar, nu numai ca nu are minima decenta sa isi dea demisia in secunda doi dar mai are si indecenta sa minta in vazul lumii negand ceea ce era mai mult decat vizibil, in timp ce diversi oameni neangrenati politic aduc dovezi peste dovezi, care mai de care mai concludente. Primul ministru insa, in loc sa ii sugereze discret sa se retraga, o da cotita ca va institui o comisie, ca bla bla bla.
Ministrul agriculturii… unul dintre baietii de casa ai domnului Voiculescu (a nu se intelege unul dintre efebii domnului Voiculescu pentru ca domnia sa are totusi o varsta venerabila si nu cred ca il mai duce hormonul la altceva decat la a face bani pe tot felul de cai) este in situatia in care sa gestionze un minister cu care distinsul domn Voiculescu are un litigiu in instanta de numai vreo 60 milioane de euro. Oare cui ii va tine partea domnul ministru avand in vedere ca ii este dator mentorului sau vreo 300 000 euro?
A inceput o noua era de Dreptate si Adevar. Imi suna foarte cunoscut.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Romania mai multor Romanii

Sunt sigur ca multi dintre noi urmaresc emisiunea „Romanii au talent” sau „Vocea romaniei”. De fiecare data nu pot sa nu ma minunez si de fiecare data nu pot sa nu ma enervez cand ma gandesc cate nulitati sunt extrem si nedrept de vizibile in timp ce oameni realmente de exceptie, de toate varstele, isi poarta cu sine genialitatea anonima intre rasarit si amurg. Si nu este vorba numai despre muzica unde tot felul de parasute cu silicon pana si in cutia craniana (ca sa nu mai functioneze nici macar pe post de cutie de rezonanta) sau neispraviti cu aere de superstaruri violeaza ecranele televizoarelor. Oare producatorii si realizatorii chiar nu isi doresc oameni care realmente sa capteze atentia telespectatorului? Drept este ca pentru asta ar trebui sa munceasca si astia putin altfel. Ce interese obscure le dicteaza promovarea nonvalorilor pana la a face din ele repere sociale? Nici pe departe nu este intentia mea sa  spun ca tot ceea ce exista in spatiul public este numai facatura. Spun numai ca prea multa valoare este complet invizibila in tara asta. De ani de zile aceleasi si aceleasi figuri domina analiza, politicul, economicul, televiziunile, viata sociala. Unii dintre ei sunt chiar buni. Dar nu sunt singurii asa cum de fiecare data un neica nimeni incearca sa ne bage in capete. Eu insa refuz sa fiu manipulat de asa ceva. Pentru ca vad la tot pasul oameni intregi care ar putea sa conduca tara asta, sa fie artisti de marca ai tarii asteia, sa fie politicieni de marca, sa fie analisti de marca, sa fie ziaristi de marca, sa fie tehnicieni de marca, sa fie economisti de marca. Cum Dumnezeului atatea gunoaie isi fac loc atat de usor la suprafata? Cum Dumnezeului ajunge o veritabila tzatza de mahala sa fie deputat in parlamentul tarii sau sa conduca destinele unei comunitati destul de importante? Cum Dumnezeului ajunge un impostor sa isi castige titlul de profesor universitar prin plagiat? Ce anume in criteriile de selectie sociala, politica, artistica, profesionala este atat de depreciat ca sa inlesneasca ascensiune atator neispraviti?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Se conteaza pe ignoanta voastra

Sprintarul domn Antonescu, acum vreo doua zile,  era aratat pe posturile tv la emisiunile de stiri debitand tirade despre victoria USL pe drumul propasirii democratiei la fel de originale ca si pana acum. Infatisa domnia sa (eu chiar nu inteleg de ce de fiecare data cand ii aud glasul subtire de barbat de stat, parca mi-ar guita in ureche o cocina intreaga dupa un chiolhan cu concentrate diluate cu bere… ma rog… asta este chestie de perceptie subiectiva asa ca nu am sa tin cont de ea in analiza cu pricina) virtutile legii votului uninominal pur intr-un singur tur de scrutin ( de ce i-o fi zicand „pur”? ca nu are nimic feciorelnic sau macar imaculat in ea…). Domnia sa se preface ca nu stie ca aceasta lege favorizeaza net (asa cum celalalt vot uninominal a favorizat PDL), in aceasta conjunctura, USL-ul. Astia chiar vor cu tot dinadinsul sa existe un singur partid in tara asta? Iarasi? Se pare ca acel congres comun nu a fost chiar o intamplare. Uite rationament… In ultimii  15 ani, procentul romanilor care au mers sa voteze, a fost intre 40% si maxim 55% din numarul celor cu drept de vot. Hai sa presupunem ca intr-o circumscriptie cer votul alegatorilor 3 candidati. Cel mai bine plasat sa zicem ca are 51% din voturile exprimate, adica 25% din numarul total al cetatenilor cu drept de vot din acea circumscriptie. In etapa actuala este clar ca orice candidat PDL, UDMR sau orice alt candidat al oricarui alt partid, ca sa nu mai vorbim de numele tinere, necunoscute (ce sa  mai spun despre reprezentarea minoritatilor?), nu mai are nicio sansa sa intre in Parlamentul Romaniei. Deci acest 60% incredere, existent la ora actuala, in alianta USL se poate transforma in reprezentare 100% in amintitul parlament. Adica fara opozitie.  Iar daca ar fi fara niciun fel de opozitie, nici nu vreau sa ma gandesc la cata zburdalnicie ar fi in abuzuri, aranjamente, delapidari, devalizari etc etc etc. La mai mare, coane Fanica. De ce nu se tine cont si de ideea de „proportionalitate”? Cum ar fi sa isi aduca aminte si despre „reprezentativitate”? Adica numai la 25% din numarul celor cu drept de vot sa le fie reprezentate interesele in Parlamentul Romaniei? Si este de asteptat ca in Camera Deputatilor legea asta sa treaca la fel de repede.
Domnul Mang, actualul ministru al educatiei, cu argumentare de om beat manga (argumente pe care le demonteaza chiar si un elev de scoala generala care are calculatorul in mana de un an-doi) incearca sa ne convinga de faptul ca el nu a plagiat si nici gura nu ii pute. Ba o da pe o marsava lucratura politica afirmand (si mai este si cadru didactic universitar care lucreaza in domeniu) ca fisierele existente pe net, sub numele lui, le-a pus cineva, de care nu are habar, zilele astea, facandu-se ca nu stie ca se poate verifica foarte lesne data cand un document a fost postat pe net. Ori articolul cu pricina era postat acolo in 2003. Iar domnul asta (sau ce mama dracului o fi ca domn nu este) o tot tine, in starea lui manga, ca este o lucratura a celor care vor sa demonteze nemaipomenita oranduire USL. Ba ete ca a aparut si cartea in format tiparit (in 2003) si apoi postata pe net in acelasi an. Eu ma intreb ca tampitul cam ce ar urma sa zica si sa faca astia cand or sa fie singuri in Parlamentul Romaniei daca acum au tupeul, nesimtirea, inconstienta sa afirme raspicat ca hotia dovedita cu actele pe masa, este o inventie si o masinatie politica. Dumnezeule!!!…

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu