Gandind Paralel by Catalin Banica

Se pare ca noi ca natie nu ne putem desprinde de un soi de fesitvism lipsit complet de decenta dar si extrem de impocrit. Nu ratam niciun moment sa ne ridicam in slavi realizarile, aniversarile, sa tinem discursuri si sa sfintim cu un sobor de preoti. De prea multe ori in spatele unor asemenea manifestari se afla dorinta noastra insatiabila de chiolhan, de baut, de mancat. Pentru un popor cu atata pofta de mancare este chiar susprinzator ca nu avem o cultura culinara temeinica, unica, subtila. Prea adesea mancam orice doar ca sa mancam si bem orice doar ca sa bem. Daca nu avem vreun avramut (nu intamplator l-am scris ca substantiv comun si nu propriu) sau un pod, sau un bilant contabil, sau un cincinal, atunci tragem un festivism religios. Si pe toate le sablonizam. Le imbracam intr-un formal atat de perfect incat pur si simplu uitam de esenta evenimentului. Eveniment cu sau fara ghilimele.
De cateva zile mi se tot spune „PASTE FERICIT!”. Am luat-o ca un indemn si am inceput sa pasc. Mai intai iarba din curte. Apoi am iesit si pe campul mioritic. Din nu stiu ce motiv, nu mi-a priit deloc pana acum. Posibil din cauza faptului ca nu sunt dominat de starea de fericire tampa. Ma gandesc ca ar merge in asemenea ocazii un mai domestic „sa iti priasca drobul” sau „sa petreci cumpatat” sau chiar si un impersonal „sarbatori tihnite”. Cum adica „fericit”? Voi sunteti normali? Adica pana ieri la ora 15 si 28 de minute nu aram deloc fericit si brusc ma apuca starea de fericire doar pentru ca imi urezi tu sau tu sau tu? Nu este cam prea formal?
Despre popi si despre pretentia lor de a fi buricul pamantului, poate pe saptamana viitoare. Astia chiar merita o atentie mai mare si ceva mai mult acid din partea mea pentru ca prea vor sa se identifice cu credinta mea si sa imi controleze, si astia, cat mai mult viata. Se pare ca au inceput sa hotarasca ei ce anume sa ierte si ce anume nu. Nu este prea multa vanitate? Mi se pare complet nefireasca tendita lor de a se substitui lui Dumnezeu pana la a stabili pentru care pacate acorda iertarea si pentru care nu. Fie ca sunt mai nevolnici, fie ca sunt mai plini de har, pana la urma tot oameni raman. Iar in cazul asta cum isi aroga dreptul un om, care prin definitie este imperfect, sa hotarasca ce pacate imi iarta mie si ce pacate nu imi iarta? Si cu atat mai mult, cum un om imperfect sa isi aroge dreptul la iertare? Dar vanitatea? Dar homosexualitatea? Dar lacomia? Dar avaritia? Astea sunt pacate numai ale altora? Lasati-ma sa cred in Dumnezeu. In voi nu pot crede mai mult decat cred sau nu in oricare alt om.
In saptamana patimilor (am scris cu litere mici referindu-ma nu la simbolistica religioasa ci la eterna saptamana a politicianului roman stapanit numa de patimi) este votata in Senatul Romaniei o noua lege electorala. Si a trecut de Senat. In mod tacit, prin lipsa de cvorum. Oare o asa lege este de interes national au ba? Se pare ca si distinsii opozitiei si ai puterii au lipsit la greu. Ce zice si ce vrea legea asta? Pai cam vrea sa transforme un drept al meu intr-o obligatie a mea pana la a ajunge sa imi interzica sa votez. Sau, cu alte cuvinte, ar fi cam asa: daca tot nu sunt domniile lor in stare sa faca din poltica un domeniu al vietii sociale spre care omul sa isi indrepte privirile cu respect, macar hai sa il fortam pe roman sa ne legitimeze prezentele  ciunge din Parlamentul Romaniei obligandu-l sa ne voteze pe noi astia incompetentii si traficantii de influenta si cacanarii din prea multele haznale penale existente. INCALCAND chiar prevederile constitutionale. Nu ma priveste personal chestia asta pentru ca eu chiar am votat de fiecare data, si o voi face si de acum inainte,  pentru ca socot ca este un drept al meu pe care nu l-am avut, dar tot mi se pare aberant si neconstitutional felul in care niste imbecili incearca sa imi controleze capacitatea de a opta. Am voie sa optez inclusiv pentru  pasivitatea mea atunci cand vine vorba despre dispretul meu pentru politicieni. Nu pentru politica. De ce vreti sa imi luati dreptul asta?

Un distins domn, fost ministru de externe, intelectual de frunte al PDL,  dupa cum se „autodenunta”, rosteste o intrebare, intr-o emisiune tv, care pe mine m-a lasat perplex. Intreba dumnealui cu o candoare demna de jocurile din curtea gradinitelor: „ce politician credeti ca isi mai permite sa incerce sa influenteze o decizie (a unui organ de cercetare)?” Alooooo!!!! Domnu` fost ministruuuu. Nu cred ca exista o balta suficient de mare pentru bata pe care ai folosit-o.
Amatorismul propagandistic se pare ca trece dincolo de limitele absurdului. Fie distinsii domni din USL cred ca toata tara este plina de prosti si in felul asta isi permit sa ne serveasca absolut orice, fie domniile lor sunt atat de prosti incat daca tara ar fi o imensa groapa, tot nu le-ar fi suficienta. Uite despre ce este vorba: USL intentioneaza sa introduca o motiune de cenzura pe o ordonanta de guvern care are ca scop punerea in  aplicare a unei LEGI existente. Ori, zice CONSTITUTIA pesedista, nu se pot introduce motiuni de cenzura pe ordonante de guvern. Sesizeaza cineva viciul de logica al acestor politicieni?
Sperietoarea anacronica din Romania este DNA. Nu discut daca aceatsa institutie raspunde la comenzi sau nu. Chiar imi lispesc elementele necesare sa ma pronunt iar pe impresii nu am de gand sa fac afirmatii. Nu pot insa sa nu remarc faptul ca acest DNA fie lucreaza intentionat prost si isi insaileaza niste capete de acuzare la norma ca sa isi justifice banii pe care ii castiga si pentru ca ulterior justitia sa le respinga acuzatiile, fie sunt total lipsiti de profesionalism, fie, si mai grav, atat de mult in doare in dos de lege incat isi permit sa o incalce pe amintita doamna LEGE incat abuzul devine o practica de la sine inteleasa. Dincolo de faptul ca este complet neprofesionist sa lasi parti intregi din dosarul de acuzare sa apara in presa in timpul cercetatii (stenograme, convorbiri telefonice interceptate, transcripturi de conversatii, interceptari de sms-uri), fapt ce are menirea sa transfere actul de justitie din sala de judecata in presa (manipulare a opiniei publice pe cat de ieftina pe atat de periculoasa dar, in acelasi timp, si o presiune extrem de perfida chiar asupra actului de justitie prin curentul de opinie format in cetateni), nu este deloc de neglijat faptul ca amintitul baubau isi argumenteaza  acuzatiile incalcand legea. Se stie foarte clar ca, in conformitate cu legea romaneasca, nu esti socotit proprietar de drept asupa unui  imobil atat timp cat acel imobil nu este intabulat pe numele tau. Ori, in cazul ministrului Borbely, unul din capetele de acuzare este „fals in declaratii” in sensul ca nu a declarat un imobil care este al lui dar este inregistrat pe numele altei persoane, cetatean al acestei tari. Pai… ori aplicam legea ori nu o mai aplicam? Incriminam si judecam dupa lege sau dupa culoarea urinei de dimineata? Ca sa nu mai pomenim faptul ca procedura LEGAL in astfel de acuzatii este ca ANI sa se sesizeze, sa il cheme la discutii pe impricinat pentru lamuriri dupa care abia apoi sa predea dosarul la DNA pentru cercetari. Ori aceasta procedura a fost complet incalcata de DNA care a inceput cercetariule pentru fals in declaratii fara sa fi avut o sesizare de la ANI. Abuz? Legea bunului plac? Lipsa de profesionalism? Sau doar lucrare intentionat prost facuta? O cercetare legala, o decizie legala nu are voie sa fie facuta pe impresii, convingeri sau moralitate ci doar prin limitarile LEGALE existente intr-un moment sau altul. Asa este, este limita statului de drept dar si izvor de nedreptate, numai ca statul de drept are ca ratiune care il guverneaza, LEGEA. Oricum… cand asa ceva se intampla, exista pericolul ca oricare dintre noi sa fie la dispozitia bunului plac si abuzului, dincolo de lege. Iar pentru asta, din pacate, in tara asta nu raspunde nimeni.

Tara asta este minunata! Naste numa tampiti… Doua partide minuscule, tribunul poporului si oierul natiei, fac alianta sa participe la alegerile locale. Alianta insa a tinut numai trei saptamani. Motivul? Fiind oricum partide  care nu aveau nicio sansa sa castige ceva, nu s-au inteles asupra raportului de impartire a primariilor: 3 la 1 (varianta Vadim Tudor, unicul membru al PRM) sau 1 la 1 (varianta Gigi Becali, adica unicul membru PNG). Documentul de desfiintare a aliantei a fost un sms prin care distinsul bolnav mintal (altfel bard cu mult farmec si cultura) il instiinta pe la fel de distinsul paranoic cu palat (altfel simpatic foc in imensa-i goliciune smechera de rechin ortodox nescolit).
In timpul asta restul populatiei se pregateste temeinic pentru un alt moment de festivism fatarnic. De data asta religios. Inca o ocazie sa mancam si sa bem si sa ne prefacem ca suntem credinciosi. Sau drept credinciosi. Chiar… indiferent de credinta, toti suntem cei drept credinciosi. Fiecare credincios (de circumstanta sau pe bune) il socoteste pe orice alt credincios in alta divinitate, un necredincios. Dragut, nu?

Se pare ca trambitatul Congres USL nu a avut alt scop decat sa ridice in slavi prezenta unui fost vicepresedinte PDL migrat direct pe functia de vicepresedinte PNL si persiflarea presedintelui Basescu. Evident ca promisiunea reciproca in virtutea careia niciunul dintre partidele componente USL de a nu avea intelegeri cu PDL pana in 2016 este o chestie in care nimeni nu crede. Asa ceva nu face nici cat promisiunile, cumulate, de iubire vesnica ale pensionarelor unui bordel. Gestul de a rupe scrisoarea Presedintelui Romaniei in plen (scrisoare prin care acesta ii instiinta pe cei trei presedinti de partide ca este gata sa demisioneze daca acestia sprijina schimbarea Constitutiei in asa fel incat in toamna sa aibe loc si alegeri prezidentiale), dincolo de gratuitatea lui si de potentialul isterizant pentru talibanii celor trei partide, este, ca esenta, o sfidare complet periculoasa prin care, indirect, un cetatean oarecare, prin puterea exemplului, indeamna la nesupunere atunci cand este vorba de institutiile statului. Spun lucrul asta pentru ca acea scrisoare nu venea de la un oarecare cetatean al Romaniei ci de la PRESEDINTIE. Si daca tot suntem intr-un stat politienesc, intr-o dictatura, ii indemn pe domnii Ponta (copilul teribil si prostcrescut care sparge geamuri pentru ca nu isi poate obiectiva furia neputincioasa  in alt fel) si Antonescu (Chivuta de servici careia ii curg numai laturi pe la colturile gurii atunci cand incearca sa o deschida) sa se intrebe daca asa ceva ar fi fost posibil atunci cand domnul Iliescu era presedinte sau domnul Nastase primministru. Nu vreau sa discut mai mult despre subiectul asta asa cum nu vreau sa discut prea mult nici despre faptul ca gestul presedintelui Basescu de a trimite acea scrisoare mi se pare a fi doar o tentativa de manipulare nu prea reusita a opiniei publice  si care nu are nicio sansa sa convinga decat pe si asa fidelii votanti pedelisti tocmai prin faptul ca reactia infantilului dom Ponta si mahalagiului domn Antonescu, era complet rpevizibila. Si atunci?
Nici nu s-a terminat bine orgasmul oratoric de la ceea ce parea sa fie un altfel de Congres al XV al PCR ca a si aparut inca un eveniment care sigur va avea consecinte in menajul asta in trei care se cheama USL. Presedintele organizatiei PNL de Bucuresti (om cu multe reusite in cadrul partidului) si inca alti doi sau trei demnitari de frunte ai PNL , sunt inlocuiti cu alti membrii ai PNL, membri  fara rezultate notabile in afara compromiterii sistemului de sanatate si munca cu niste ani in urma. Lucrul asta facandu-se fara sa se discute cu cei inlocuiti si datorita unor motive care te lasa cu gura cascata: au colaborat cu PSD. Adica cu partenerul din ceea ce se vrea monolitul USL. Asta da mostra de democratie a domnului Antonescu. Cine, ce zicea despre dictatura?
Din pacate, mult prea imbuibatii aristocrati pedelisti sigur nu vor sti sa transforme aceste doua evenimente in puncte pentru ei. Ma refer la manifestarile paranoice de betie a puterii din cadrul Congresului USL si la  intamplarea de astazi cu presedintele de Bucuresti al PNL. Aceste doua evenimente  ar putea fi speculate atat de subtil si pervers in acelasi timp incat USL ar putea sa pierda macar cateva procente si la alegerile locale si la cele parlamentare NUMAI datorita greselilor complet puerile pe care le contin in subtext: indemnul la anarhie prin sfidarea institutiilor statului si caracterul dictatorial si arbitrar al deciziilor conducatorului unui partid care se pretinde a fi democratic.

De cateva zile tot vreau sa scriu despre un congres despre care nu as putea scrie decat ca este complet nefiresc. Cum adica un partid de stanga sa aibe un congres comun cu inca un partid si un sfert de dreapta? Ma refer la preconizatul Congres Extraordinar al USL. Hai baieti, macar trageti un partid unic ca sa stim cum sta treaba. Asta va doriti? Deocamdata va uneste obiectivul comun „jos Basescu”. Dar dupa? Ca altceva nu aveti in program. Poporul asta nu merita atentia voastra? Hmmm… Comvingerea mea este ca odata ce o sa ajungeti la putere (daca nu chiar ceva mai devreme) o sa va faultati la greu unii pe ceilalti.
Toate astea au palit insa total in fata unei realitati paralele dar mult mai adevarata si reala la care am participat: un bal de caritate organizat in favoarea strangerii de fonduri pentru copiii cu handicap locomotor. Anul trecut au fost vizati copiii autisti.
Nu va asteptati sa vorbesc despre toalete (in mare, destul de anoste… dar ce poti pretinde unor politicieni ai momentului si unei clase mijlocii si acelui segment, foarte redus, de oameni bogati, in formare, care nu au prea fost interesati de stil,  rafinament si cultura si care de prea multe ori dovedesc cu obstinatie ca nu au deprins nici macar bunul simt?) Nu am sa vorbesc despre meniul  nu atat saracacios cat complet fara clasa pentru un asemenea eveniment cu pretentii. Nu am sa vorbesc despre amalgamul de talente cu termenul de garantie expirat sau despre cele abia in formare care au tinut sa evolueze in fata unei asistente aproape adormite de propria indiferenta. In definitiv este mai mult decat laudabil ca fiecare dintre ei si-au daruit  o parte din fiinta lor, in ultima instanta pentru acei copii. Iar lucrul asta este mai mult decat laudabil. Ma inclin in fata tuturor. Nu am sa vorbesc despre stangaciile acelor chelneri incropiti si despre locatia mediocra. In definitiv este laudabil ca patronul a gasit de cuviinta sa isi puna localul, pentru o seara, in sprijinul acestei actiuni, fara sa mai aibe importanta care i-a fost mobilul. Nu am sa vorbesc nici macar despre fata aia inalta de numai 50-60 cm care abia  termina liceul si vrea sa dea la arhitectura si care si-a donat cateva picturi care sa fie scoase la licitatie  iar in felul asta sa ajute alti copii cu handicap. Nu am sa vorbesc despre ochii care spuneau „am vrea si noi sa fim ca voi”, nu am sa vorbesc despre gesturile frante si pasii tremuranzi, nu am sa vorbesc despre disperarea calda din ochii parintilor sau despre copiii aia care se miscau cu foarte mare greutate si  carora  fiecare miscare parca le provoca dureri insuportabile (asta in cazul celor care se pot misca cat de cat) dar care zambeau jenati de parca si-ar fi cerut scuze ca exista.  Nu am sa vorbesc despre glasul cristalin si cuvintele clare ca apa de izvor ale fetitei de 8 ani imobilizata intr-un scaun atunci cand ne spunea ca vede cum ceilalti copii o exclud din vietile lor dar ca ea oricum ii iubeste pe toti si vrea si ea sa fie ca ei… macar atat cat poate ea. Nu am sa vorbesc despre gandurile lor nespuse care nu cer decat sa fie socotiti oameni si nu ciudatenii, artefacte existentiale. Nu am sa vorbesc nici macar despre cat de nesemnificativ hidoase par existentele si atitudinile permanent galagios fara substanta ale majoritatii politicienilor care ar trebui sa fie primii care sa vorbeasca despre aceste existente amputate si primii care sa se plece cu piosenie asupra acestor destine chiar daca asta ar insemna sa uite de interese personale sau doar de partid. Am sa vorbesc insa despre ceea ce oamenii adunati acolo au facut sau nu au facut. Oricare dintre cei prezenti ar fi putut dona macar cate 1000 lei. Sub orice forma. Sigur s-ar fi strans cateva zeci de mii de lei avand in vedere numarul destul de mare de oameni de afaceri si politicieni prezenti. O nimica toata dar oricum mai mult decat nimic. Si poate un inceput. Sau macar un gest cu putere de exemplu. Un gest prin care sa arate ca le pasa. Un gest prin care sa multumeasca sortii pentru faptul ca pot face lucruri simple (cum ar fi sa vorbeasca sau sa mearga) fara ca asta sa le produca durere sau frustrare. Dincolo de existenta celor aproximativ 20 de obiecte scoase la licitatie (tablouri, icoane, obiecte de artizanat), nu pot sa nu remarc preturile derizorii la care au fost licitate. Nu stiu de ce organizatorii au pretaluit niste obiecte cand de fapt scopul nu era valoarea obiectelor. In fine… nici asta nu este foarte important. Importanta, simptomatica, condamnabila mi s-a parut participarea celor prezenti la exact scopul participarii lor. Credeti-ma ca pe multi de acolo (oameni de afaceri, politicieni, oameni de cultura) ii stiu si le stiu posibilitatile financiare. M-a dezgustat faptul ca oameni care stau pe macar cateva milioane de euro nu au fost in stare sa isi desfaca portofelele si sa doneze o suma care pentru ei nu ar fi insemnat nimic. Adica cum fratii mei? Declarativ suntem plini de compasiune, aplaudam curajul si candoarea acestor copii dar cand vine vorba sa daruim doar putin confort material sau bani pentru asietenta medicala, mai important devine propriul buzunar? Nu inteleg cum de putem sa fim atat de meschini si atat de perfizi in festivismul nostru lipsit de substanta. Cum domnule sa ne declaram prin cuvinte plini de compasiune si „dragii nostri copii” si „dreptul la viata” si alte bla bla-uri din astea sforaitoare si sa nu fim in stare sa ne scobim in buzunar pentru o suma care oricum nu inseamna mai nimic pentru noi pe cand pentru ei poate face diferenta dintre viata  si moarte. Dumnezeule, chiar ai fumat marihuana si nu mai intelegi ce se intampla pe pamant?

Daca ar fi sa te iei dupa ce spune fiecare gainar in parte atunci cand este arestat (fie ca este de la putere, fie ca este de la opozitie, fie ca este arbitru, fie ca este un tigan parvenit, fie ca este un imbogatit din afaceri cu statul) , ai zice ca in tara asta nu sunt decat procese politice. In ritmul asta ma astept ca in curand si violatorii, spargatorii de case si proxenetii sa incrimineze tot inscenari politice. Cand insa totul este la nivel de gainarie, chiar nu vad de ce ne-am mai formaliza de aceasta gainarie in discurs. Cand un gainar de prefect isi permite sa iasa din coloana si sa depaseasca pe linie continua si mai si minte ca era in coloana oficiala, chiar nu vad de ce orice alt gainar nu ar face la fel. Cand un gainar cu rang mare in ministerul de finante, anchetat de DNA, se pare, isi permite sa iasa pe un post de televiziune sa imi vorbeasca mie despre corectitudine, mai ca te apuca dracii. Cand un presedinte de partid infiereaza cu manie proletara traseismul politic dupa care isi etaleaza ranjetul satisfacut atunci cand un altul paraseste corabia adversa si vine la el, mai ca te apuca dracii. Cand un neica nimeni sau o oarecare conita parlamentara isi arata aroganta suverana unui oarecare ce ii cere socoteala, uitand ca acel oarecare a votat, mai ca te apuca dracii. Cred ca am nevoie de prea mult rudotel. Sunt sigur ca in tara asta se basesc extrem de multi oameni cu un coeficient de inteligenta mult superior oricarui parlamentar sau om politic de la nivel central sau local. Din pacate, politica in tara asta nu se face cu inteligente si cu oameni integri. Domnule Presedinte, ai facut bine Romaniei prin ceea ce ai impus sa se faca, dar ai reusit sa fii doar presedintele Romaniei nu si al romanilor. Sincer sa fiu, eu unul sper din tot sufletul, chiar si pentru faptul ca am votat cu capul si nu cu viscerele, neputand in felul asta sa votez un nevolnic ca domnul Geoana sau un palavragiu inconsistent ca domnul Antonescu, sper, spuneam, ca nu poti dormi bine atunci cand privesti ce ai pastorit in materie de politicieni. Din pacate si ceilalti sunt cam la fel. Si ma gandesc cu groaza ce o sa fie cand vor veni si astia la putere. Spiritul lor revansard nu va reusi decat sa creeze alti si alti gainari. Constient fiind de toate astea, am sa merg totusi la vot. Este dreptul meu de a va spune NU de fiecare data cand nu ma reprezentati pe mine ci numai interesele voastre personale sau de partid, culmea, in numele intregului popor. Pfffff….
Cand gainareala politica are ca unic scop doar inlocuirea adversarului politic, transformat in dusman de moarte, si toate astea se fac cu acceptul si ajutorul tau, cand unicul argument care ti se serveste este „jos” si nu alternative si programe economice, si toate astea cu acceptul si ajutorul tau, nu te mira daca intr-o zi ai sa aduci la putere, prin votul tau, un partid unic, cu aparente aripi formale, care nu va avea ca unic scop decat sa te indobitoceasca si mai tare pentru ca araoganta lor sa devina normalitatea vietii tale. Intelege ca numai pluralismul iti poate asigura tie stabilitate si echilibru. Am sperat ca PSD si PNL vor reusi in anii astia sa fie o contrapondere puternica si activa care sa contracareze derapajele si delirul puterii. Ei sunt primii vinovati, prin impotenta lor politica, de ceea ce acum este PDL. Din pacate in momentul asta, prin potentiala disparitie a PDL-ului de pe scena politica, riscam un pericol si mai mare: autarhizarea politicii si, implicit oligarhizarea tarii. Riscam ca tot ceea ce este valoare si in PDL si in PNL si in PSD si in toate celelalte partidulete sa fie eliminat si sa se formeze un mare partid al gainarilor. Cred ca toti oamenii cu cap din tara asta, inclusiv cei din partidele amintite, sa realizeze lucrul asta si sa nu permita obiectivarea unei asemenea vieti politice. Ne place sau nu ne place politica, ar trebui sa avem puterea sa recunoastem ca in tara asta politica ne conduce vietile fiecaruia dintre noi. Ne place sau nu ne place, pana la urma va trebui sa acceptam, fiecare dintre noi, ca suntem datori, fiecare dintre noi, cu o atitudine politica dar nu de pe pozitii revansarde sau viscerale ci una izvorata din constiinta nevoii noastre de stabilitate.

Suntem de cele mai multe ori atat de superficiali incat atunci cand privim un om sau un fapt oarecare, vedem numai ceea ce, in mod subversiv, de cele mai multe ori neconstientizat, in virtutea unor experiente proprii, sau in virtutea a ceea ce in mod sistematic ni s-a bagat in cap pe diverse cai,  ne asteptam noi sa vedem. Scriam canda ceva la modul „pentru tine sunt doar ceea ce te astepti tu sa fiu si nu ceea ce stiu eu despre mine”.  Iar modul asta de a percepe realitatea exterioara noua insine, independent de vointa noastra, deformeaza exteriorul pana la nivelul la care acesta se  identifica numai cu ceea ce limitele si limitarile noastre sunt dispuse sa accepte. In ultima instanta, datorita acestui mecanism pana la urma firesc (cred ca pe undeva este, dincolo de capacitatea intelectuala proprie, dincolo de deschiderea pe care ar trebui sa o avem fiecare dintre noi atunci cand ni se infatiseaza oameni noi sau fapte noi, cred ca este spuneam, o forma de manifestare a instinctului de conservare care ne dicteaza sa ne aparam cat mai mult dreptul la imaginea pe care ne-am construit-o despre noi insine), fiecare dintre noi re-creeaza realitatea transformand-o intr-o lume cu caracter complet individual. Desigur, ceea ce spun eu pare mai mult o exagerare SF cu accente psihotice si cu implicatii aproape terifiante. Ar putea parea ca lumea obiectiva nu este altceva decat o suprapunere a unui numar infinit de lumi subiective. Cu alte cuvinte, nu exista obiectiv, nu exista lume… totul este doar o plasmuire. Aiurea!!! Exista. Exista prin fiecare dintre noi. Insasi divinitatea exista in constiinta comuna pentru ca fiecare dintre noi existam. Si atunci, daca tot avem atata putere incat chiar ideea de divinitate sa existe datorita fiecaruia dintre noi, de ce sa nu ne folosim existentele limitate si finite ca sa descoperim cat mai multi oameni si, cu atat mai mult, prin toti ceilalti oameni care intra in vietile noastre intr-un fel sau altul, sa  ne descoperim pe noi insine si sa ne construim pe noi insine mai drept, mai frumos, mai inalt, mai destept… in doar doua cuvinte: sa evoluam? Ete na!… de aia. Pentru ca nu avem puterea sa vrem. Si poate este mai bine asa. Se asigura unitatea si perpetuarea speciei prin diversitatea elementelor care o compun.

Tara asta are nevoie de atat de multe incat noi nu am fi avut voie sa intram in criza. Nici acum trei ani nici peste zece ani de acum inainte. Sunt sigur ca s-ar fi putut ocoli aceasta situatie daca statul s-ar fi implicat in economia reala, daca ar fi pus accentul pe politici economice si abia apoi pe politici bugetare. Eu in mica mea firma, in momentul in care au aparut primele semne in 2008, am…inceput prin a face economii dar am fost sigur ca nu asta este rezolvarea ci gasirea solutiilor economice care sa limiteze efectele crizei si care sa mentina un nivel de eficienta macar acceptabila. Socotesc ca guvernarea PDL a facut foarte bine ca a luat acele masuri de austeritate, dar nu a stiut sa mearga mai departe. Salvand doar bugetul, s-a parcurs doar jumatate din drum. Sectorul intreprinderilor private mici si mijlocii, cele care de fapt au salvat bugetele acestei tari, au fost primele sacrificate si vulnerabilizate prin lipsa unor masuri economice care sa le sustina sa faca bani. Mi se pare aberant, din punct de vedere financiar si economic, sa te imprumuti bani din care platesti salarii sau salvezi banci, inainte de a-i roti macar o data in economia reala, locul care de fapt produce bani. Sufocarea intreprinderilor mici si mijlocii, pana la urma motorul economic si principalul sector economic care alimenteaza bugetul, denota pana la urma o limita impardonabila a guvernarii PDL. La fel de adevarat este insa si faptul ca nici opozitia, in afara de „jos Boc, joc Basescu” nu este capabila sa produca alternative economice viabile. Iar ca esenta, asta este tragedia acestei tari: lipsa unui factor politic competent, profesionist, responsabil.

Nu, nu trebuie sa se gandeasca nimeni la un substitut de act sexual ci doar la incompetenta. Pe scurt lucrurile stau cam asa: emisiunile de stiri anunta in timpul dupa-amiezii ca in bagajul unui cetatean strain (dovedit ulterior a fi chinez) s-a gasit un fragment de picior uman. Speculatii peste speculatii. Ipoteze care mai de care mai terifiante. Opinii peste opinii de la priceputi fara pereche. Se implica inclusiv Procurorul General. In paranteza fie spus, numai in tara asta Presedintele se implica in recuperarea unui gainar cu staif si Procurorul General intr-o  chestie care ii priveste numai pe criminalisti. Ce dracu vreti sa imi demonstrati?  In fine… Sa revin… Laba umana din valiza… Pffff… nimeni nu se abtine. Ba ca este un avertisment dat chiar politiei, ba ca organele COMPETENTE din aeroport au facut o treaba de exceptie vazand o laba in valiza (cu raze X, sa ne fie clar, ca sa nu existe confuzii… adica nenica, meserie care va`s`zica) , ba ca mafia chinezeasca atroce, ba ca sunt chestii la nivel inalt de se implica inclusiv Procurorul General… Nimeni nu asteapta o analiza, o cercetare amanuntita a bagajului cu pricina.  Salvarea, pompierii, politia, orgasme spontane la laba din valiza. Isterie generalizata. Spre seara intervine public un consul chinez si ne spune ca laba cu pricina nu era o obisnuita laba omeneasca, cu tot ceea ce decurge de, aici ci una de urs. Acu treaba sta cam asa: fie este la mijloc o manareala intinsa pana la nivel diplomatic, fie noi avem nevoie de Caragiale. Inclin catre a doua varianta daca tot au mai fost cazuri cand niste politisti isi bat mar (se pare ca au si putin violat-o) o colega ce lucra sub acoperire ca prostituata (sau poate era in timpul liber?) iar cu alta ocazie alti cativa politisti bat mar un coleg al lor care de asemenea lucra sub acoperire intr-un caz de luare de mita printre politisti. Asa ca ce sa ma mai mire o banala laba pueril adolescentina?
Ma intreba o amica cu putin timp in urma cum vad eu rezolvarea tuturor situtilor anormale din tara, situatii care ar fi hilare daca nu ne-ar afecta vietile. I-am spus (si a fost complet descumpanita de raspunsul meu) ca singura solutie pe care o vad este ca fiecare dintre noi sa isi faca treaba profesionist si sa ne luptam cu toti incompetentii prin mijloacele pe care chiar ei ni le pun la indemana: propriile lor legi. Numai in felul asta incet incet se va forma o falie atat de adanca incat vor ramane numai ei cu ei iar ceilati ar putea trai intr-o lume, paralela ce-i drept, in care normalitatea competentei sa nu mai fie o exceptie.

Dumnezeule, oare oamenii astia, si doamna de la PNL si domnul de la PSD si toti distinsii domni parlamentari de la PDL, toti cei care se tot plimba pe la posturile de televiziune, chiar cred ca nu li se vede duplicitatea? Oare atat de mare le este dispretul fata de votanti incat sa isi permita, de la o saptamana la alta, sa afirme lucruri complet contrare? Este mizerabil faptul ca isi permit cu totii sa fie atat de vizibil ipocriti si duplicitari. Oare nu constientizeaza ca, fiind intr-un anume fel pervers, formatori de opinie si moralitate, pun osul la greu la deprecierea caracterului unei intregi populatii? Eu nu contest faptul ca sunt si oameni politici integri. Din pacate sunt invizibili. Oare din cauza cui? Cred ca si cei din media au o mare contributie: ii chema doar pe cei a caror fraza contondenta  face rating. Sa-i roage  cineva din partea mea sa nu mai vorbeasca niciunul in numele intregului popor. Pe mine nu m-a intrebat nimeni absolut nimic. Niciodata. Sa ma scuze: eram la munca. Faceam bani ca sa platesc impozite. Impozite din care se hranesc ei. Impozite din care ei isi fac campanii electorale. Impozite din care se platesc asfaltarile facute sa tina nici macar un mandat. Impozite pentru matrapazlacuri. Impozite pentru amantlacuri. Impozite pentru curvaraseala politica in numele meu.