Gandind Paralel by Catalin Banica

  Nu am absolut nimic impotriva copiilor alora de la Tg. Mures care or sa invete medicina in limba maghiara. Pe mine ma intereseaza ca absolut oriunde in tara asta, sa ma pot intelege cu medicul care ar trebui sa ma trateze. Simplu ca buna ziua. Restul argumentarilor mi se par fumigene complet aiuritoare. Se vorbeste despre segregare, despre vanzarea tarii, despre o iminenta ocupare a Ardealului si multe alte bazaconii complet aiuritoare. Este clar ca la mijloc este doar lupta asta complet nefireasca intre putere si opozitie iar victimele colaterale suntem chiar noi. Esenta ar fi doar respectarea LEGII, lege care trebuie sa aibe exact aceleasi valente pentru toata lumea. Este clar ca PDL are nevoie de sprijinul UDMR, UDMR are nevoie de votul propriului electorat deja scindat intre vreo trei formatiuni politice unguresti iar USL are nevoie de tot felul de argumente viscerale cu care sa obtina cat mai multe voturi, folosindu-se la maxim si exploatand la maxim xenofobia  cetatenilor acestei tari. Sau macar a unei parti a cetatenilro acestei tari. Cred ca dincolo de toate marotele pe care le falfaie atat PDL cat si USL, in spate se ascund niste interese cat se poate de lumesti: locuri de munca castigate pentru cadre didactice de etnie maghiara, posibilitatea de a cheltui banii alocati, de ce nu, posibilitatea de deturnare a unor fonduri in interesul unui anumit grup etc etc etc.  Asa ca zau, lasati-ma cu porcariile astea prin care nu faceti altceva decat sa ne invrajbiti unii impotriva altora ca sa ne puteti manipula mai usor. Asa cum am mai spus, sunt total impotriva oricarei discriminari. Si cu atat mai mult impotriva discriminarii pozitive. Este o nedreptate care se cominte in numele unui principiu complet anacronic: drepturi suplimentare pentru minoritati. Imi doresc sa mai apuc ziua cand orice cetatean al unei tari, indiferent de etnia careia ii apartine, sa fie doar cetatean care se supune legilor tarii al carei cetatean este prin optiune proprie.
Aud in ultimele zile o argumentare complet ilogica, citez: „…atunci cand este vorba de legi care privesc interesul national, voi participa la vot”. Ups!… Sa intelegem din asta ca in Parlamentul Romaniei se voteaza si altfel de legi? Nu sunt legi care privesc legalitatea din Romania? Care ar fi acele legi ale Republicii Romania care nu privesc interesul national? Stiti voi ce stiti… Si atunci noi de ce va mai votam?
Ma astept ca numirea doamnei Monica Tatoiu la CNA sa mai asaneze putin dejectiile verbale ale posturilor de televiziune de stiri si comentarii politice. Femeia asta chiar mi se pare o muiere pe cinste. Desteapta foc, bine instruita in varii domenii, extrem de argumentativa atunci cand deschide gura si cu criterii valorice destul de solid si impartial construite.
Pana la urma se pare ca toata lumea accepta reparatia financiara prin revenirea la salariile de dinainte de 2010. Din pacate iarasi s-a ales solutia cea mai proasta: cheltuiala suplimentara de la buget. Iarasi toata povara este aruncata in saptele sectorului privat care nici de data asta nu este deloc stimulat sa produca venituri bugetare. Sa fiu bine inteles! Chiar nu am nimic impotriva acestei reparatii financiare. Dimpotriva! Daca ar fi dupa mine, medicul ar trebui platit suficient de bine incat sa nu mai fie nevoie sa conditioneze actul medical, politistul sa fie platit suficient de bine incat sa fie motivat sa ma apere pe mine ca cetatean, profesorul sa fie suficient de bine platit incat sa fie motivat sa ii invete carte pe copiii pe care eu ii trimit la scoala, judecatorul sa judece dracului impatial si nu dupa ureche sau dupa culoarea pe care o are urina-i proprie cand se trezeste dimineata si, in general, toata lumea sa fie platita suficient de bine incat sa mai vad dracului si eu si oameni zambind, oameni care se bucura de zilele care trec. Din pacate insa si de data asta greul va fi dus tot de sectorul privat. Si nu ma refer la asfaltangii imbuibati, la speculantii bordurieri, la puternicele transnationale, la banci sau la cei care si-au facut si isi fac averile speculand nestiinta celorlalti sau protectia politica perena. Reducerea CAS si TVA de exemplu, chiar daca in prima faza ar fi adus mai putini bani la buget, ar fi creat mai multe locuri de munca, ar fi avut implicatii pozitive asupra costurilor de productie si ar fi stimulat implicit atat productivitatea (deci cresterea economica) cat si consumul. Iar toate astea la un loc ar fi generat in cele din urma venituri suplimentare la buget. Tara asta are nevoie de atat de multe incat noi nu ar fi trebuit sa intram in criza. Evident ca foamea de bani pentru buget o sa aibe ca tinta doar micul antreprenor, micul comerciant, micul investitor. Este singurul care este complet neprotejat dar si extrem de la bunul plac al oricarui functionaras cu reflexe de secretar de partid comunist. Garda Financiara nu se va duce sa dea amenzi la marele evazionist ci se va duce sa aduca bani la buget si spaga prioprie la micul florar, la micul comerciant dintr-un targ en-gros care, de bine de rau, mai da o paine la inca doi prapaditi, la micul producator care incearca sa faca bani din piatra seaca, fiscul va inaspri controalele dar nu la marii datornici protejati de partidele care se succed la putere, Garda de Mediu, Sanepidul si toti ceilalti care uita continuu ca isi iau salariile marite din chiar activitatea astora micii complet neprotejati si supusi tuturor abuzurilor posibile, vor trebui sa se repeada in haita ca sa poata ceilalti sa ia salarii marite. In timpul asta povara, sacrificiile vor fi facute in continuare de sectorul privat mic si mijlociu. A dracului solidaritate sociala.

Intr-o zona a primaverii cand romanul doar de o mica motivatie are nevoie ca sa inceapa sa petreaca, ne-a prins din urma femeia cu ziua ei. Mi se pare putin aiurea sa existe o zi a femeii cand, in mod normal, cam toate zilele ar trebui sa fie ale ei. Evident si ale barbatului. Nu imi plac discriminarile. Cele pozitive cu atat mai putin. Sunt nefiresti. Sunt prin definitie recunoasterea implicita a unei zone a discriminarii, a inegalitatii, a abuzului potential.
Ne-au trebuit 20 de ani pentru ca tara asta sa aibe o lege care sa protejeze femeia impotriva violentei domestice. De ce dracu s-o numi domestica daca tot este violenta? Dincolo de gestul presedintelui care a tinut sa promulge aceasta lege de chiar ziua femeii, am mari indoieli ca priceperea functionarilor in a face cat mai multe lucruri imperfecte sau de mantuiala nu isi va spune cuvantul si nu va face din aceasta lege o lege inoperabila. Probabil vom avea nevoie de nu stiu cate norme, de nu stiu cate reglementari, de nu stiu cate completari pana sa si devina operationala. Iar asta inseamna inca nu stiu cate femei invinetite, abuzate sexual de chiar partenerii lor, molestate, injurate, inca nu stiu cati ani de sclavie… domestica. Dincolo de aspectul tehnic, eu vad o alta problema care de fapt cred ca este esenta problemei violentei in familie si nu numai. Lipsa de respect a femeii pentru sine. Pfffff…. iarasi o sa zica Elena, prietena mea din Lugoj, ca exagerez. Nu draga mea, nu exagerez. Asa cum am mai incercat sa arat intr-o scriere anterioara, atat timp cat o regula este contrazisa chiar si de un singur exemplu, regula aia nu mai este regula. Acum in discutie este femeia victima. Femeia care se lasa santajata emotional. Femeia care accepta sa fie lovita. Femeia care isi imbraca propria neputinta de a se opune in motivatii care mai de care mai nastrusnice. Ba ca este baiat bun dar mai are momente cand nu mai stie nici ea ce este cu el. Ba ca este tatal copiilor ei si nu poate sa ii desparta de tata. Ba ca ce s-ar face ea ca femeie singura, eventual si cu doi copii, intr-o lume rea de tot. Ba ca dincolo de faptul ca o mai bate si el din cand in cand,  aduce totusi toti banii acasa. Nu stiu daca este nevoie de o lege sau daca este suficienta o lege pentru ca atat   barbatul dar, in special, femeie sa invete ca un NU este un NU. Ca AJUNGE trebuie sa fie AJUNGE!!! Inca odata fac un recurs la memorie (ma gandesc la filmul Papusa) si ma intreb: „Cine este monstrul? Ei ca fac sau ele ca accepta?”
Pana la gasirea raspunsului, cate un buchet pentru fiecare femeie si… imbratisari patimase. Cu scuzele de rigoare, numai pentru cele care imi plac.

O cunsotiinta, al carei vers ma fascineaza de fiecare data cand imi acorda privilegiul sa i-l citesc, m-a sunat acum doua zile ca sa imi spuna ca nu stie ce sa aleaga: sa mai traiasca un an si jumatate sau sa lupte sa faca rost de bani pentru o operatie care ii va mutila fata pentru restul zilelor pe care le mai are de trait? Teoretic vorbind, cu totii traim acceptand (tot teretic) ca viata are ca finalitate moartea. Cu toate astea ne comportam ca si cand am fi vesnici. Ne permitem de prea multe ori sa facem suficient de mult rau azi pornind de la ideea ca avem suficient timp sa indreptam raul. Ne permitem de prea multe ori sa amanam sa ne traim pe noi insine pornind de la ideea ca azi avem alte prioritati. De prea multe ori ne permitem sa amanam pe luna viitoare sau pentru anul viitor fara sa tinem cont ca intre timp anii nostri trec odata cu noi si ne pomenim intr-o zi ca nu stim cand am imbatranit. De prea multe ori ne dam voie sa fim plini de prejudecati, ne lasam vietile conduse de inhibitii, lacomii, disimulari, false pudori, false modestii, parvenire, posesivitate, arivism, nepasare si inca multe alte rele de parca fiecare dintre noi am fi depozitarul unei enciclopedii a raului.
Fara sa am pretentia ca as putea intelege catusi de putin logica divina sau macar ordinea, ritmul ascuns al hazardului, nu imi mai termin capacitatea de a ma minuna, indiferent de cat de multe as sti, in fata monstruozitatii omenesti dar si in fata minunatiei omenesti. Oare de ce am fost pusi alaturi mame care isi filmeaza copilele minore atunci cand sunt violate de tatii lor (vitregi sau nu) si oameni care sar in apa rece ca sa salveze un caine? Nu pot intelege cum putem trai alaturi, un tata care isi ameninta sotia ca omoara copiii (ai lui si ai ei) daca il paraseste si un altul care isi doneaza un rinichi unui necunoscut care altfel ar muri. De ce nu ne-ai facut, Doamne, pe toti rai sau pe toti buni? De prea multe ori spun ca ai un simt al umorului care il depaseste cu mult pe al meu…

In orice societate normala exista posibilitati (evident ca in momentul asta un carcotas oarecare ar putea sa ma puna sa definesc conceptul de normalitate… primul dintre ei as fi chiar eu) de informare pertinente, documentate si nepartinitoare. Este primul pas catre formarea capacitatii de a opta in cunostiinta de cauza a subictului numit cetatean. Drept este ca acest lucru, ca sa fie viabil, are nevoie de repere umane, de formatori de opinie a caror judecata nu poate fi pusa sub semnul intrebarii din pucntul de vedere al pertinentei si obiectivitatii, atata cata poate fi avand in vedere ca orice om, datorita limitetelor si limitarilor si dependentelor sale devine subiectiv in aprecieri incepand cu o anumita limita. Din pacate insa in tara asta dezideratul asta este doar un soi de fata morgana nu greu de atins ci nedorit de atins. De ce se intampla lucrul asta? Din varii motive. Si nu ma chinuie egocentrismul narcisist care sa ma duca sa afirm punctual ca lucrul asta se intampla din cauza a), b), c), d),… Dar cateva posibile relatii de cauzalitate nu ma pot abtine sa nu le enumar. Nu este de neglijat faptul ca (posibil ca lucrul asta sa se intample si din cauza unei educatii deformate de multe zeci de ani, educatie  din care toleranta si respectul optiunii celuilalt au lipsit cu desavarsire) avem atitudini optionale polarizate nu dupa doctrine sau interese sociale ci dupa preferinte de natura viscerala in care logica si rationalul nu au loc. In alta ordine de idei,  nu este deloc de neglijat volatilitatea permisiva a formatorului de opinie (de obicei din media sau segmentul politic) care poate fi, pe de o parte, extrem de lesne de cumparat iar pe de alta parte profesionalismul lui (de fapt lispa profesionalismului lui) nu este amendat de consumatorul de opinie tocmai pentru faptul ca ii satisface atitudinea viscerala de mahala a acestuia din urma. Pana la urma este vorba de ceea ce generic ar putea fi numit EDUCATIE, CARACTER, PROFESIONALISM. Nu este de neglijat (ca forma de autoreglare a fenomenului) calitatea indoielnica a celor care sunt „la vedere” in tot acest proces, pana la urma educational. Cand un personaj public oarecare are ca singur argument invectiva sau aroganta opulenta, sau cand atitudinea partinica este definita doar de obedienta si negarea celuilalt ca unic pricipiu de coexistenta, atunci cand opozantul ti-l tratezi doar ca pe un dusman de moarte si nu ca pe un partener cu menire de regulator intr-un ansamblu social pe termen lung, atunci cand recursul la memorie pare sa fi devenit la fel de incomod pe cat de necesar in acest mecanism macrosocial, nu ii cereti unui oarecare sa foloseasca cuvinte si atitudini decente cand ii vede pe exponentii sai temporari folosind doar jignirea ca argument, nu ii cereti unui oarecare sa invete ce este acela respect, decenta, toleranta. Atat timp cat intoleranta exponentilor devine moneda publica, atat timp cat bucuria acestora, cand opozantul sau este umilit public de un moderator cu o deontologie macar suspecta (platit incosntient sa faca lcurul asta), devine fenomen politic (fara ca niciunul sa gandeasca macar o secunda ca tolerand asa ceva ar putea la un moment dat sa fie in exact aceeasi situatie), nu este de mirare ca acest climat de polarizare viscerala este intretinut la maxim dar si, ATENTIE, exploatat la maxim.
Avem in tara doar cateva televiziuni profilate pe stiri si emisiuni cu caracter politic si economic. Pe de o parte  Antenele domnului Voiculescu si Realitatea iar pe de alta parte B1. In comentariile primelor totul, dar absolut totul este „jos”, fara urma de politete elementara sau respect pentru ceea ce este totusi statul Roman. Orice stire este consecvent (indiferent de natura ei) legata de critica puterii dar nu de pe pozitii criticist argumentate ci de pe pozitia visceral nevrotica a negarii si desfiintarii. Se ajunge pana la a se desfiinta absolut orice, intr-o devalmasie necontrolata care de prea multe ori atinge absurdul (nu rare au fost situatiile cand azi se incrimina, intr-un linsaj mediatic, un anumit lucru pentru ca dupa numai o saptamana sa fie desfiintat exact opusul acelui lucru care prima oara fusese facut iar in al doilea  caz nu fusese facut). Asta da consecventa. Este clar pentru oricine ca atitudinea Antenelor si Realitatii nu este o atitudine anti PDL ci pro USL. Oricine este impotriva USL devine dusmanul de moarte al Antenelor si Realitatii. De cealalta parte, chiar daca mult mai decent si mai retinut si cu o atitudine ceva mai moderata si mai argumentativa si cu un  profesionalism mai credibil, B1 este aparatorul PDL si presedintelui Basescu. Dar tocmai aceasta postura ii face sa treaca cu vederea mult prea usor peste exact aspectele pe care un om de presa ar trebui sa le atace mult mai vehement: coruptie, excese, aroganta, incompetente, erori. Atentie ca nu am spus „virulent” ci „vehement”. Cantonarea intr-o critica, chiar si documentata si pertinenta, a guralivilor meschini, impotenti, impostori, ipocriti si la fel de hoti atunci cand au avut ocazia (nu ca toti ar fi asa dar oricum sunt prea multi in 20 de ani), nu este o sursa de informare obiectiva. Nu partizanatul asta desantat sau retinut este problema. In definitiv peste tot in lume exista presa de partid sau partinitoare. Problema este ca toti se pretind a fi (mai discret sau violent desantat) surse obiective de informare. Si poate nici asta nu ar fi o problema foarte mare. Problema este ca NOI ii credem si nu vrem o media din care realmente sa ne informam. Coerent, nepartinitor, documentat, argumentativ, decent, fara procse de intentie, fara pretentia de a fi instanta suprema la care sa ne raportan. Ne place mahalaua si negarea ca unic argument.

Ba Antonescule, esti complet idiot, mon cher. Demonstrezi inca o data ca scopul tau nu este binele poporului , bine pe care il clamezi mult prea desantat ca sa mai fie si adevarat, ci resentimentul visceral impotriva presedintelui tarii tale. Indiferent ce spune. Pana acum, netinand cont de necesitatile perioadei, ai tunat ca un caine turbat impotriva reducerilor bugetare. Astazi insa, cand acelasi presedinte anunta de la tribuna Parlamentului ca se intentioneaza revenirea la salariile de dinainte de anul 2010, tu ca un imbecil arogant ce esti te opui spunand ca nu presedintele este cel care trebuie sa hotarasca cresterea salariilor. Mai are importamta cui ii apartine initiativa sau responsabilitatea unei asemenea reparatii? Ai fi vrut sa o faca ma-ta, ma? Cum suna modul asta de adresare? Evident macar bulevardier. dar este exact ce ma indeamna sa fac (prin chiar forma discursului lui obisnuit) un politician oarecare atunci cand vorbeste despre opozantii sai. Si atunci eu de ce sa nu fac la fel? Ei uite ca eu ma respect ceva mai mult si am sa revin la tonul meu.
Tot astazi domnul Antonescu, in nemarginita-i aroganta imbecila, reitereaza caracterul complet intolerant si dictatorial al domniei sale atunci cand afirma „ori ei, ori noi”. Asta imi aduce aminte de sloganul (sub care sigur domnul Antonescu s-a format) „cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Ce dovada mai clara ne-ar fi putut da cel mai mare chiulangiu parlamentar (se pare ca nu a mai trecut de macar sase luni prin Parlament… oare care o fi parerea celor care l-au ales ca sa ii reprezinte in Parlamentul tarii si care il mai si platesc pentru asta?) atunci cand vine vorba de discursuri intolerante? Nu cumva  indirect isi afirma impotenta atitudinala la nivel PARLAMENTAR in loc sa aibe suficiet caracter si forta care sa faca din dumnealui un adversar de temut si nu doar un guraliv lipsit de consistenta? Oare nu este suficient de impotent si aroganta care l-a castrat il face sa nu mai realizeze care sunt regulile jocului? Cred ca nu a auzit despre efectul bumerang.
Derbedei obraznici care nu asculta de nimeni se intalnesc in absolut toate domeniile. Eu insa ma intreb: cine este de vina pentru asa ceva? Derbedeul in sine sau ceilalti care prin micimea si impotenta lor nu sunt in stare sa i se opuna? Are cineva atata subtilitate incat sa isi dea seama ca un sistem poate fi doborat cel mai lesne chiar din interiorul lui, cu propriile-i reguli, obligandu-l sa isi respecte regulile?
Toata lumea vrea „jos Basescu”. Sau ma rog. O buna parte dintre cei care traiesc in tara asta. Am incercat de cateva ori sa aflu de ce X sau Y vrea „jos Basescu”. Argumentat. Evident absolut toate raspunsurile nu au avut nici cea mai mica urma de logica, de analiza, de argumentare cu date si fapte. Nu intelegeti ca as vrea sa il iau de nevasta pe Presedintele Romaniei. Nu ii pot ierta faptul ca dupa ce atat timp a vorbit despre „sistemul ticalosit” a girat, prin acceptare, nasterea unui alt „sistem ticalosit”. Dar nici nu ii pot contesta meritul de a fi fost primul presedinte din tara asta care a inteles ca nu poti face legi capitaliste pe care sa le amprentezi, sa le faci sa fie functionale pe o structura statala inca profund socialista. Si este meritul domniei sale nu numai ca a inteles lucrul asta ci ca a si incercat sa schimbe ceva. Asta orice om de bun simt si bunacredinta nu poate contesta. Pe de alta parte, eu nu pot intelege urmatorul lucru. Este evident ca nici domnul Basescu nici altcineva nu poate actiona fara sa respecte, macar de forma, regulile jocului si legislatia tarii. Inca de cand domnul Basescu a candidat pentru prima oara la presedentia tarii am afirmat ca domnul Basescu va fi extrem de consecvent cu sine pentru ca asa a fost format si pentru ca este un caracter puternic: comandantul de vas care nu poate conta decat pe sine si pe abilitatea lui ca sa duca cu bine vasul la mal. Ca o tara democratica nu este asimilabila unui vapor pe care daca nu il conduci cu autoritate ai toate sansele sa il pierzi, asta este alta poveste. Dar omul a ramas consecvent dar si tributar caracterului lui puternic care stie ce are de facut si reuseste prin forta caracterului lui sa isi impuna comanda. Iar lucrul asta numai orbii nu il puteau intrezari atunci cand domnul Basescu  a afirmat ca  va fi un presedinte jucator. Ori el nu putea sa fie ceea ce a spus ca este decat in masura in care CONSTITUTIA si legile tarii ii permiteau. De ce nu a putut nimeni sa gaseasca o portita legala si cosntitutionala ca sa il indeparteze? Cine a facut si votat aceasta CONSTITUTIE? Cine a facut in acesti 20 de ani legile si regulile jocului? Sa continui: domnul Basescu este exact ceea ce a afirmat ca va fi. Ca majoritatea celorlalti au inteles ce au vrut ei, este numai problema lor. Dar nu asta ar fi problema cea mare. Problema pe care eu o vad suna cam asa: atat timp cat unul dintre poli isi desfasoara activitatea in limitele regulilor jocului iar celalalt pol nu gaseste forta necesara ca tot prin aceleasi reguli ale jocului sa contracareze actiunea primului, cine este mai vinovat, cine este mai lipsit de consistenta, cine este mai impotent? Cred ca domnii din opozitie, dincolo de inconsistenta demersului lor si dincolo de evidenta impotenta politica (le lipsesc reperele, le lipsesc oamenii forta, le lipsesc adevaratii luptatori, le lipsesc adevaratii opozanti, le lispesc solutiile, le lipsesc programele, le lipsesc alternativele), nu realizeaza implicatiile pe termen lung atunci cand lupta sa desfiinteze o realitate care exista si se manifesta in limite LEGALE si CONSTITUTIONALE, dupa legi si dupa o Constitutie pe care chiar ei au facut-o pentru domnul Iliescu. Crede cineva ca daca intr-adevar domnul Basescu ar fi avut chiar si numai o scurta perioada de timp o actiune care sa iasa din limitele regulilor jocului, daca chiar ar fi fost un dictator, „partenerii” nostri europeni si americani nu ar fi gasit mijloacele perverse prin care sa produca o criza politica al carei rezultat sa fie indepartarea  de la putere? Vreau sa va reamintesc doar un episod din timpul guvernarii CDR-iste. Dintr-o obtuzitate politica infantila, exponentii puterii de atunci a avut o mica perioada de delir patriotard in care au tunat si a fulgerat impotriva Europei. In scurta vreme, si doar pentru cateva zile, tara a fost paralizata si sufocata de cursul de schimb al leului fata de principalele valute europene si fata de dolarul american. Dobanzile bancare au luat-o razna, exportul a fost stopat. Imediat tonul puterii a devenit subit favorabil Europei si lucrurile s-au calmat. Au ramas numai inflatia si dobanzile bancare. Ni se aratase pisica neagra.

Constat a nu stiu cata oara ca de prea multe ori lipsa de responsabilitate si de profesionalism, incepand cu cel mai umil muncitor si terminand cu demnitarii acestei tari, sunt sursa unor intamplari distructive care actioneaza pe pricipiul bulgarelui de zapada. Ceea ce ar putea fi hilar, daca nu ar avea implicatii dintre cele mai profunde, este chiar reactia de respingere a efectului bulgarelui cel mare chiar din partea celor care au creat bulgarele cel mic si i-au dat drumul la vale. Superficialitatea si iresponsabilitatea si inconstienta demersului vrut demiurgic sunt egalate numai de ipocrizia cu care acestia acuza efectul actual al bulgarelui care s-a tot rostogolit intre timp. Ma refer de exemplu la Legea Minoritatilor (ceruta imperios de reglementarile si cutumele europene pe care a trebuit sa le acceptam atat timp cat am vrut in Europa… in momentul in care vrei sa ai o moneda in buzunar, ii accepti, volens nolens, ambele fatete). In virtutea acestei legi, minoritatea maghiara are dreptul la invatamant, de toate gradele, in limba materna. Nimic anormal pana aici. Cu un amendament: eu ca beneficiar al unor servicii, la care ca cetatean al Republicii Romania  am tot dreptul, pretind sa pot beneficia ca orice alt cetatean al acestei tari, indiferent de nationalitate. In momentul in care la ora actuala UDMR pretinde (in virtutea unei LEGI) sa aibe o sectie de medicina la Facultatea de Medicina din Tg. Mures in limba maghiara (chestie care se pare ca este deja la Cluj, de exemplu), nu as vrea ca, doamne fereste, sa am o problema de sanatate, in trecere fiind  prin Odorheiul Secuiesc si sa nu pot fi tratat pentru ca personalul medical nu imi intelege limba mea in tara mea si a lui deopotriva. Imi este chiar necunsocut sentimentul si cu atat mai putin discursul xenofob dar pretind ca atat timp cat tara mea (si a oricarui cetatean roman indiferent de  etnie) este  Romania, sa pot beneficia de absolut toate facilitatile pentru care platesc impozite. Ori exact acest lucru il ragnesc agramat tocmai politicienii PSD-isti, uitand ca ei au fost cei care au votat aceasta lege total prost facuta. Nu mai vorbesc despre Constitutie (am facut-o deja intr-o scriere anterioara), nu mai vorbesc despre legi sau ordonante facute dupa ureche pentru un grup restrans dar de care au inceput sa profite si alti smecheri  si nu numai cei care au fost ganditi ca singuri beneficiari, nu mai vorbesc despre discursuri gaunoase care se imprastie ca fumul in vant la cea mai mica analiza, nu mai vobesc despre promisiuni facute parca pentru eternitate dar care se dovedesc ca nu tin nici macar cat un anotimp… nu pot sa nu iau in discutie insa ideea de iresponsabilitate atitudinala (ce drac de munca mai este si aia sa stai intr-un protest continuu afirmand ca face parte din lupta politica fara sa amintesti sau sa incerci sa iti amintesti ca boicotul, care devine un sop in sine, ii afecteaza in primul rand pe cei care te-au votat ca sa fii prezent la locul tau de munca?) , de superficialitate atunci cand nu vrei sa intelegi tu, ma dom`le parlamentar, ca ai creat un precedent extrem de periculos care la un moment dat se va intorce sigur impotriva ta (pentru ca luati ca grup, niciunii nu sunteti mai buni decat ceilalti), de lispa de asumare a greselilor trecute, prezente si cu certitudine viitoare.
Noi ceilalti parca suntem blestemati sa gandim doar cu testicolele si ovarele si sa nu vedem decat barna din ochii celuilalt partid uitand de barna inca prezenta in ochii partidului pe care il votezi cu testicolele si nu cu capul. Fa-o mai omule de fiecare data uitandu-te la chipul celui pe care il votezi indiferent de sigla pe care o are in dreptul lui.

Oricine vrea, poate afla ce este cu obiceiul martisorului (asta este unul din beneficiile net-ului in situatia in care cultura generala nu a fost insusita in alte feluri). Se pare ca nu sunt multe locuri pe pamant in care primavara este intampinata in felul asta chiar daca in multe alte locuri exista alte obiceiuri sau ritualuri. Nu pot spune ca este rau sau este bine. Este si atat. Pe de alta parte, nu stiu cati oameni fac din ziua asta o zi simbol sau este inca una din multele cutume sociale complet superficiale. „Hai sa dau un martisor lu` doamna Cutare ca asa se face si daca nu ii dau se supara.” Sau „Vaaaaiiiii, ai vazut draga ca nesimtitul ala de Popescu nu s-a obosit si el sa aduca macar un martisor dupa cate ai facut pentru el?”. Nu cred ca mai este cazul sa constatam ca inventivitatea creatorilor de martisoare a depasit de mult si cu mult forma si simbolistica martisorului traditional. De la martisorul ghiocel la martisorul masina de lux sau bijuteria scumpa si pana la martisorul de anul trecut, formele, materialele, modul de realizare te duc cu gandul mai mult spre societatea de consum decat spre simbolul martisorului. O sarabanda incontrolabila a fugii dupa senzational ne macina cautarile limitate doar de goliciunea buzunarelor. Totul se transforma doar intr-um soi de obligatie. La dracu cu bunul gust, la dracu cu simbolul.
Personal nu am mai dat un martisor din asta de foarte multi ani. Am daruit, ca si astazi, flori. Nu foarte multe. Si imi este martor Dumnezeu ca as fi daruit o floare tuturor femeilor pe care le stiu. Si nu numai. Dar nu pentru ca este ziua martisorului ci pentru ca este, calendaristic vorbind, deci conventional, PRIMAVARA. Iar reinnoirea si culoarea si florile si bucuria verdelui si nesabuinta rosului si fervoarea galbenului si patima violetului nu le pot pune in legatura decat cu fecunditatea femeii, cu femeia-primavara ca simbol al renasterii perpetue. Drept pentru care eu astazi m-am bucurat de soarele stralucitor si cald atat cat sa iti induca starea de insatietate zambitoare, de stresinile care inca mai plangeau un planset vesel ca lacrimile care iti dau atunci cand razi mult si cu pofta, de galagia tacuta a pamantului mustind de apa, de formele coapselor care deja se lasa prada vederii neorbilor, de promisiunea unei primaveri asteptate. La dracu cu politica, la dracu cu criza, la dracu cu magarii. la dracu cu boschetarii, la dracu cu motiunile, mortaciunile, galgaielile pline de inconsecventa, inteligentele apuse, iubirile duse, la dracu, pentru o zi, cu tot ceea ce nu inseamna viata cruda si curata. A venit PRIMAVARA!!!! Iarasi.

Doi factori importanti au contribuit la erodarea politica a PDL si au dus pana la urma la preluarea puterii de catre USL. Nu, nu este vorba despre o opozitie facuta cu cap, nu, nu este vorba despre un program  alternativa de program de guvernare al USL, nu, nu este vorba despre capacitatea politica de exceptie a conducatorilor USL. Asa ceva chiar nu exista!!! Primul factor l-a constituit incapacitatea guvernarilor PDL de a crea programe economice viabile care sa sustina si apoi sa usureze masurile de austeritate, masuri prin intermediul carora sa sustina intreprinderile mici si mijlocii, SINGURELE care pot crea locuri de munca si care sunt principala sursa a veniturilor la bugetul statului. Au preferat sa sustina bancile si clientela proprie. Al doilea factor care a subminat extrem de mult credibilitatea actiunilor guvernarilor PDL-iste a fost actiunea furibunda a televiziunilor domnului Voiculescu si in buna masura a postului Realitatea, televiziuni care au mizat pe incapacitatea de analiza serioasa si pe usurinta cu care poate fi manipulat  privitorul tinta (am numit romanul mediu si sub-mediu care, ca numar, este majoritar) producand in acest fel o presiune constanta asupra guvernantilor si masurilor de guvernare. Domnul Voiculescu, o inteligenta extrem de abila si perversa in acelasi timp, a stiut, stie si va sti sa speculeze toate aceste realitati. Pe de alta parte, USL stie ca intr-un an electoral are nevoie de televiziuni care sa ii fie favorabile si care sa manipuleze optiunea alegatorului prin eludarea adevarurilor defavorabile, prin deformarea realitatilor, prin prezentarea numai acelei jumatati de realitate care face diferenta dintre obiectiv si partinitor. Ori domnul Voiculescu exact acest lucru il va specula. Si nu incercand sa obtina avantaje politice proprii (nu mai are nevoie de asa ceva) ci impunand oameni, actiuni politice si masuri guvernamentale care sa ii fie favorabile in plan personal. Apetitul de putere al acestui domn este inepuizabil. Asa ca nu este deloc surprinzatoare prezenta domniei sale in toate fazele importante ale formarii noului guvern si in fazele importante ale redistribuirii parghiilor de putere din aceasta perioada si din cea urmatoare, chiar daca nimic institutional nu ar justifica prezenta sa pe langa (de fapt in spatele) actiunilor domnilor Ponta si Antonescu. Realizeaza oare masa membrilor PNL si PSD cine le este papusar domnilor Antonescu si Ponta? Reusesc personalitatile marcante ale celor doua partide sa vada din ce directie vine firul care vrea sa le miste mainile, buzele si in cele din urma capetele?
Ca nu este vorba despre un alt fel de program de guvernare, ne vom convinge in foarte scurt timp. Ca o mafie politica va fi inlocuita cu o alta mafie politica, vom vedea, de asemenea, in foarte scurt timp. Ca vom accepta iarasi sa fim victimele promisiunilor fara acoperire, vom vedea, iarasi, in scurt timp. Iar votul vostru va obiectiva, IARASI, impostura care ascunde doar nevoia viscerala de putere si un apetit nemasurat pentru un ciolan autarhic. Ce nevoie am fi avut de infiintarea de noi ministere? Nu nevoia imperativa de a recompensa prea multii clienti „infometati”? Cum promite (deja) domnul Ponta 1 000 000 de noi locuri de munca? Cine sa le faca? Un guvern? IMPOSIBIL!!! Doar intreprinderile mici si mijlocii ar putea sa o faca. Numai ca sectorul asta este epuizat. Hartuit. Devalizat. Defavorizat. Decapitalizat. Traiasca ignoranta isterizata. Ca tot este 1 Mai.

Ca domnul Antonescu se pricepe doar la discursuri lipsite de continut, asta este evident pentru cine stie sa cantareasca raportul acuze-argumentare din discursurile domniei sale. Rigoarea, logica discursului ar trebui sa il oblige ca atunci cand spune „dictatura” sa si motiveze alementele care ii sustin afirmatia. Asa ca o paranteza… nu cred ca ar mai fi avut domnia sa posibilitatea sa strige „dicataturaaaaaaaa” daca ar fi fost dictatura. Pe de alta parte, si cred ca am mai spus-o, uita lumea cata liniste era in presa si televiziuni atunci cand domnul Nastase era premier, atunci cand domnul Iliescu era presedinte. Cred ca uitam toti ca doar in aceasta „dictatura” toata lumea injura pe toata lumea fara pericolul de a fi saltati. De la Vladica pana la opinca. Problema nu ar fi discursul fara cap si coada al domnului Antonescu, discurs dominat doar de obsesia de a-l vedea demisionar sau demis pe domnul Basescu (nu pun in discutie fie naivitatea fie ipocrizia domnului Antonescu atunci cand cere declarativ aberatia asta care din punct de vedere constitutional este practic imposibila), ci atitudinea realmente dictatoriala atunci cand, in seara asta, a hotarat, fara sa se consulte cu forurile de conducere ale partidului pe care il duce de rapa, sa il excluda pe domnul Melescanu din PNL pentru ca acesta a acceptat nominalizarea la conducerea SIE. Fie domnul Antonescu nu stie ca in asemenea functie (si este putin credibila asemenea posibilitate), in tara asta,  este nominalizat cineva doar la recomandarea si cu acordul serviciilor secrete europene (deci cu decizia cancelariilor celor mai importante state europene), serviciilor specializate si nestiute ale NATO si Statelor Unite ale Americii (si nu este acceptat orice caporal nestiutor pentru asemenea functie), fie domnului Antonescu i-a luat Dumnezeu mintile si chiar se crede buricul pamantului care are senzatia ca el face si desface tot ce este in lumea asta. Un alt lucru care mie mi se pare macar paradoxal este faptul ca PSD-ul din spatele domnului Ponta accepta de atat de mult timp ca domnul Antonescu sa umileasca acest partid prin felul in care tine continuu sa fie vioara intai si sa il tina pe domnul Ponta in permanenta in spatele sau. In fine… sa acceptam ca inca nu se fac auzite scrasnetele din dinti ale talibanilor din PSD sau ca varfurile PSD fac un joc dublu prin care sa forteze mana PDL-ului pentru ca acestia din urma sa se gandeasca serios la o alianta postelectorala cu PSD-ul. Ceea ce este infricosator  este grandomania domnului Antonescu care nu sesizeaza ca el, seful unui partid destul de dezorganizat la ora actuala, partid care, de pe pozitia lor de maxim 18-20% preferinte electorale, nu are voie sa incerce sa eclipseze seful unui partid (si implicit intreg partidul) care detine probabil undeva la nivelul a 30% din preferintele electoratului. Mi se pare o inabilitate politica inadmisibila. Ei bine, sunt convins ca PDL-ul, prin cei cativa extrem de priceputi pe care ii are, va sti sa speculeze toate astea. Si sunt sigur ca PSD-ul, prin cei cativa foarte priceputi in ale politicii pe care ii are, isi va scoate coltii cat de curand. Si sunt convins ca PNL-ul risca extrem de tare sa repete experienta PNT-CD-ului. Iar groparul se numeste Crin Antonescu.