Nu sunt nici pe departe un specialist in drept. Stiu numai ceea ce diversele intamplari din viata m-au obligat sa asimilez. Asta si este motivul pentru care atunci cand este vorba despre legi, norme si implicatii eu unul nu imi dau cu parerea ci intreb pe cineva in care am incredere.
Stiu insa un pricipiu de drept care ne vine din dreptul roman inca. Este vorba despre faptul ca este de preferat sa iti scape nepedepsiti zece vinovati decat sa pedepsesti un nevinovat. Dreptul socialist a aplicat acest principiu exact pe dos: mai bine pedepsesc zece nevinovati decat sa scape un vinovat. Si nu este vorba numai despre latura civila si penala a dreptului ci despre absolut tot ceea ce incumba asemenea actiuni. Deci si urmariri, interceptari, corespondenta (inclusiv electronica).
Cum in etapa actuala a dezvoltarii omenirii trebuia sa se se apeleze la o gaselnita juridica ce nu intra (macar formal) sub incidenta principiului nedreptatii, s-a apelat la formula „siguranta cetateanului”. O aiureala mai perversa nici ca se putea pune pe tapet. Libertatea individului nu se negociaza, nu se tranzactioneaza, nu trebuie asezonata cu compromisuri. Limitarea libertatii individuale nu are ca scop marirea sigurantei individului ci nevoia bolnava a unor elemente realmente dezaxate de a-si exercita puterea si controlul asupra altor oameni. Si atunci ni se flutura pe sub nas iminenta pericolului terorist, siguranta nationala, iminenta unor epidemii, iminenta actelor de coruptie bla bla bla. Hai ma, fiti seriosi! Oricare dintre aceste posibile „activitati” lasa o urma, o amprenta pornind de la care faptuitorii pot fi descoperiti, prinsi, anihilati. Dar asta numai in masura in care cei indrituiti chiar vor sa munceasca si ii mai si duc capetele sa o faca eficient. Ca sa nu mai vorbim despre masurile proactive posibile fara limitarea drepturilor si libertatilor individului.
Ceea ce se intampla acum (si nu numai in Romania) este doar o etapa in razboiul dintre bolnavii de putere absoluta, de control asupra vietii celorlalti si individul generic, individ care prin definitie este si trebuie sa fie LIBER.
Este foarte adevarat insa ca sub stindardul libertatii individului sau popoarelor o multime de dezaxati comit atentate, devalizeaza economii, omoara, siluiesc, imprastie boli si virusi cibernetici. Acestia sunt la fel de bolnavi de putere si nesocotesc la fel de mult libertatea individului ca si cei care vor limitarea libertatii individului fluturand steagul luptei impotriva asa zisilor luptatori pentru dreptate. Ca esenta un grup restrans de oameni isi disputa suprematia asupra vietii majoritatii oamenilor. Din punctul meu de vedere un calduros hai sictir tuturor acestor bolnavi. Nu imi este teama de niciunii dintre voi. Iar de murit si voi muriti. Sau nu ati aflat inca? Iar dupa, dincolo nu cred ca va asteapta gloria sau puterea absoluta asupra sufletelor.
Din punctul meu de vedere vaicareala SRI cum ca vezi doamne in momentul in care li s-a luat jucaria din mana si nu mai pot fi stapanii absoluti ai inelelor totul se va duce de rapa, nu este decat forma prin care ameninta cu represalii. Cum adica nu o sa mai puteti sa luptati impotriva terorismului? Cum adica se va duce dracului siguranta nationala? Cum adica criminalitatea transfrontaliera isi va face de cap? Pai exact asta aveti in fisa postului prin lege. Inseamna ca sunteti incompetenti si ar cam trebui sa va duceti dracului pe la casele voastre si sa vina altii care chiar vor sa faca treaba in slujba libertatii cetateanului si nu pentru a-si satisface nevoia bolnava de putere absoluta.
Pe de alta parte insa in momentul in care se da libertatea mai multor bolnavi sa intre cu cizmele noroioase in libertatea individului, lucrurile se complica si mai tare. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca in momentul in care toti bolnavii se folosesc de jucaria SRI, sa nu imi suna mie cineva ca SRI va sta cu mainile in san si nu va incerca pe toate caile sa puna bete in roate „colaboratorilor” care vor sa se joace la fel de pervers cu papusa gonflabila din dotarea proprie. Cum la fel sa nu mai vorbim despre faptul ca eu unul am certitudinea ca daca cumva unul dintre ei cade din intamplarea pe interceptarea sau descoperirea unor fapte care sunt de competenta altui segment de autoritate a statului, am convingerea, spuneam, ca din nevoia bolnava de a fi cel mai tare din parcare nu va transmite informatia catre cei in drept sa o preia ci vor prefera sa o pastreze fie ca sa aibe un atu in plus fie ca sa isi caroteze „tovarasii” de joaca cu gonflabila. S-a gandit doamna ministru Corcodusa la aspectul asta?
Doamna Kovesi care, eu asa am convingerea, isi doreste sa fim cu totii infractori ca sa aibe cat mai mult camp de manevra pentru a-si exercita nevoia de putere personala absoluta nu va ezita ii paraseasca (ca sa nu spun tradeze) pe fostii colaboratori si sa le dea bobarnace in momentul in care va avea la dispozitie propriul barbatus gonflabil, colaboratori cu ajutorul carora a reusit sa isi castige notorietatea. Mai oameni buni, voi chiar nu reusiti sa invatati ca omul nu este vesnic?
In acelasi context mie unul mi se pare complet nefiresc faptul ca o decizie care priveste drepturile si libertatile cetatenesti sa fie discretionar in mana presedintelui ICCJ. De ce nu un corp judecatoresc specializat in drepturi si libertati cetatenesti complet independent fata de politic, servicii sau orice alta forma posibila de influenta?
Dati cu totii impresia ca voi nu va pregatiti pentru normalitate ci pentru un razboi vesnic care necesita continuu inventarea de pericole si dusmani nemilosi fara sa aveti decenta sa spuneti raspicat ca il socotiti dusmanul vostru pe cetateanul generic. Oricum noi nu am avea cum sa ne opunem daca ati face-o. Pe cine vreti voi sa duceti cu presul? Credeti ca daca aveti posibilitatea sa ne limitati drepturile si libertatile veti putea sa ne amputati si capacitatea de a gandi? Voi toti trebuie sa fiti doar in slujba cetateanului. Nu exista concurs de frumusete intre institutiile de forta ale statului. Lupta asta surda intre voi nu este si lupta noastra.
Tot acest tablou este magistral completat cu existenta unui presedinte complet fanfaron si plin de neputinte ca broasca raioasa de raie, de un avocat al poporului a carui miopie ii este egalata doar de nepricepere, rea vointa, partizanat si impotenta profesionala, de un Parlament complet habarnist si corupt. Ceea ce este si mai rau este faptul ca justitia nu vrea, nu reuseste, nu poate sa fie real independenta. Or in situatia in care exact elementele de control din stat nu sunt in stare sa tina in mana serviciile, politiile, procurorii, toti acestia au tendinta aproape fireasca sa ne transforme in papusile lor gonflabile necuvantatoare, paralizate de vinovatii imaginare induse,
Nu, copii, nevoia mea de libertate nu este negociabila. Imi puteti limita libertatea fizica un an, doi, zece, o viata intreaga. Gandul meu insa nu il veti putea subjuga niciodata. Zborul oricarei pasari, de la vultur la canar, poate fi plin de pericole. Nu cred insa ca exista pasare care sa prefere siguranta coliviei libertatii zborului.