Imi vine uneori sa las dracului si inteligenta si bun simt si condescendenta si decenta si absolut tot ce are legatura cu valoarea, cultura, toleranta si intelegerea mea. De zeci de ani tot mananc rahatul pe care mi-l servesc cu nonsalanta aroganta tot felul de prosti si hotomani si boschetari care mai de care cu aere de mare smecher. Iar gasca asta interminabila si obscen repetabila incearca sa ma faca sa si cred ca rahatul despre care pomeneam, este si bun. Simpli parveniti intr-o prea prelungita epoca Dinu Paturica. Arendasi arivisti a caror singura ratiune de a fi este imbuibarea cu orice chip. Mincinosul care ragneste ca il deranjeaza minciuna. Hotul care arata cu degetul alt hot. Nu am sa-mi iert niciodata ca in urma cu 23 de ani am stat in fata unei mitraliere nestiind ce urma sa se intample in secunda urmatoare. Pentru cine? Pentru astia? Pentru ceea ce se intampla? Sa fim bine intelesi: nu imi pare rau ca am facut-o. Am facut-o stiind ce vreau. Dar nu imi iert ca nu am stiut sa imi asum si varianta care a urmat.
Cum dracu se face ca orice mare sau mic delincvent, fie ca este un tigan burtos cu ceafa lata ramas la jumatatea drumului dintre tiganul autentic (iar astia sunt din ce in ce mai rari) si romanizarea sa, sau de parlamentarul arogant dominat de credinta ca este vesnic si intangibil, in momentul in care derbedeul asta este prins, imediat incepe sa sufere de nu stiu ce boala, incepe si plange in fata camerelor de luat vederi, devine mielusel. Unde le este barbatia violenta de pana atunci? Chiar atat de usor ii castreaza perspectiva unei vieti umile ca a oricarui roman care munceste ca sa isi duca zilele cat mai decent cu putinta?
Si alegerile de anul asta le vor castiga tot ei. Indiferent de culoarea lor politica. Aceeasi parveniti, aceeasi avizi de putere, aceeasi lacomi care fura, insala, mituiesc si se lasa mituiti, corup si se lasa corupti. Evident in numele prea des clamat al poporului. Apoi isi vor plati polite. Vor falfai stindardul dreptatii si justitiei. Vor face totul pentru binele poporului. Si o sa li se falfaie la greu de toti ceilalti.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta