Era cat pe ce sa ma revars si sa afirm ca suntem o societate bolnava. La o prima vedere, ca si la a doua si a treia, ai zice ca am avut cu totii o copilarie nefericita, ca am fost abuzati sexual de vecina sau vecinul de la etajul 3, ca ne fura colega sau colegul de banca pachetelul cu mancare in fiecare zi sau ca, doamne fereste si pazeste, ne-au rapit extraterestrii, pe rand, in grupuri mici, si ne-au supus la elaborate operatii de uniformizare de sex. Atat ca marime cat si ca varietate. Ca sa nu mai pomenesc de frustrantele situatii cand ursul ne-a pus piedica atunci cand zburam dupa eternitate. Nu, nu suntem bolnavi in sensul de situatie temporara de indisponibilitate fizica sau psihica. Suntem in mod divin-firesc condamnati la innegurare. Am citit, cu niste zeci de ani in urma, o nuvela scrisa de Schiller parca, despre o tara indepartata si complet necunoscuta lumii civilizate. Criteriul de normalitate si elitism social era in acea tara frumusetea si sanatatea fizica. Toti cei nevoiasi, urati sau bolnavi la modul maladiv erau socotiti un soi de paria si erau marginalizati, huliti, dispretuiti. Se intampla insa ca de destul de multe ori un membru frumos al acelei societati sa se imbolnaveasca si sa fie compatimit si protejat de intreaga societate. Boala, deviatia temporara de la normalitate, insemna furt, inselaciune, minciuna, delapidare. Totul la vedere. Imi aduc aminte ca in mintea mea de copilandru care era intr-un proces complex si greoi de sedimentare a unor criterii valorice sanatoase si solide, situatia din nuvela m-a contrariat. Mi se parea nefirsc totul. Cum dracu Schiller asta sa scrie tampenia asta?… Nu aveam cum sa stiu ca peste niste ani urma sa fiu un adult constient de societatea in care traieste.
As indemna pe fiecare om in parte sa priveasca avid in sine. Raul vizibil, pentru toata lumea, porneste din neputintele si raul si lasitatile si instinctul de conservare pervertit si din gelatinizarea vertebrelor fiecaruia dintre noi. Toate astea devin norma. In momentul in care suntem invizibili si acceptam, toate astea au toate sansele sa devina lege.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta