Zilele astea capul de afis al stirilor il ocupa inculparea lui Ion Iliescu in procesul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Se dezbate, se rememoreaza, sunt readuse in ochii publicului (cei foarte putini care mai au ochi sa vada si urechi sa mai auda) fapte si marturii dintr-un trecut nedrept si tradator acoperit cu uitare, acoperit cu zgomotul desantat lansat in permanenta de premierul Ponta, tacerile care nu spun nimic ale presedintelui Iohannis, perdelele de fum lansate si intretinute de tot felul de posturi tv si publicatii la ordinul SRI sau cine stie carei alte entitati interesate in intretinerea confuziei, fara sa se intample nimic notabil. Am certitudinea ca hotararea Parchetului General (condus de tragatorul in multime Tiberiu NItu) de a casa DOSARUL REVOLUTIEI va trece aproape neobservata. Odata cu aceasta casare nu i se mai da nimanui dreptul sa isi aduca aminte ca au murit, ca au fost schiloditi fizic si sufleteste oameni a caror singura vina a fost ca vroiau alta viata. Nu neaparat mai buna cat mult mai demna. De aproape 25 de ani se tot da o continua lovitura de stat in care nu guvernele sunt inlocuite cu altele mai bune, in care nu sistemele sociale sunt inlocuite cu altele ci o lovitura de stat care are ca prim si ultim scop devalizarea, desfiintarea si subjugarea demnitatii cetateanului.
Din decembrie 1989 si pana dupa mineriada din 13-15 iunie 1990 lovitura de stat declansata si continuata de cei formati chiar de catre regimul lui Ceausescu nu au urmarit decat sa confiste demnitatea cetateanului. De atunci pana azi absolut toate guvernele si puterile politice, judecatoresti, toate institutiile de forta ale statului nu au facut altceva decat sa demoleze si sa destructureze bruma de demnitate si de constiinta sociala a cetateanului. Pe unii i-au determinat sa plece, pe altii i-au cumparat cu un kil de malai sau cu un post bine platit, constiintele altora le-au cumparat cu manipulare sau avantaje financiare sau sociale. Si am ajuns in situatia de azi cand Procuratura Generala afirma ca in 1989 nu s-a intamplat nimic. Nu a murit nimeni. Nu a existat represiune absurd de sangeroasa. Nu exista vinovati de nimic. Prin casarea de azi Procuratura Generala incearca ceea ce nu a reusit nici Ceausecu, nici minerii, nici Iliescu, nici sereistii securisti, nici demnitarii si bogatanii formati dupa chipul si asemanarea lor si la ordinul si sustinerea lor. Azi a fost scoasa din dictionar notiunea de demnitate nationala. Providenta ne-a mai dat inca o ocazie sa ne-o recuperam. Toata tara se preface ca nu se intampla nimic si rateaza si aceasta (probabil) ultima ocazie sa ne recuperam demnitatea terfelita si constiinta nationala. Nu va protesta tara intreaga, nu vor protesta oamenii simpli, nu va protesta intectualitatea, nu va protesta diaspora, guvernul nu isi va da demisia, presedintele nu isi va da demisia, procurorii care au senzatia ca sunt liberi si independenti nu vor protesta si nu vor avea mustrari de constiinta, judecatorii nu vor avea ochi sa vada, politicienii se vor bucura ca au scapat de posibilitatea ca (romanii si) Romania sa vrea adevarul. Si totul se pierde in ceata tacerii…
Pentru ce Dumnezeului m-am expus eu in acele zile si in toti acesti ani? Pentru cine si pentru ce am produs impozite si taxe? Pentru ca toata lumea sa taca… Nu mai aude nimeni gemetele celor impuscati si plansetele familiilor lor?