Recunosc deschis ca si mie mi se intampla de multe ori (si sunt nu numai constient ci o fac deliberat cu un anumit scop) sa arunc anatema la gramada, sa arunc in discurs vinovatii colective, sa culpabilizez un palier social intr-o copiasa devalmasie. O fac insa numai atunci cand este vorba despre asa zisa, inchipuita mediocra clasa politica si o fac numai in ceea ce priveste vinovatia morala nu cea legala. Eu nu mi-am arogat niciodata dreptul sau compeenta de a stabili vinovatii legale ci doar morale. Iar cand o fac, o fac numai din punctul meu de vedere ca doar nu am impartit eu moralitatea la facerea lumii. Nu sunt chiar atat de batran.
Am fost intotdeauna impotriva impartirii cu darnicie vinovatiilor legale colective, impotriva culpabilizarii unui intreg segment social fie ca au ca element comun etnia, profesia, credinta, culoarea parului, sexul (feminin, masculin, mic, mare, adanc, profund, satisfacut sau placut mirositor) sau tara de domiciliu fie ca au ca element comun talentul, dotarea intelectuala sau abilitatile din dotare provenite de la mama natura. Vinovatiile legale nu au voie sa fie decat individuale.
Ca un no name sau un individ grotesc din segementul social gadea sau un politician iresponsabil isi permite sa stabileasca vinovatii legale individuale sau colective sub generoasa umbrela a imunitatii imbecile, este una. Dar ca un om al legii sa isi permita sa faca acuzatii legale colective sau chiar numai sa le insinueze, asta este o poveste deja horror sau macar iresponsabila.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa aud din gura unor exponenti de seama ai procuraturilor sau al celor mai inalte instante de judecata alocutiuni verbale de felul „politicienii ar fi bine sa…”. Sau „politicienii fac…”. Sau „politicienii ar trebui sa nu…”. Etc etc etc. Fie domniile lor (incepand cu doamna DNA) nu isi dau seama ce fac (si atunci intra sub incidenta generosului „iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac”) fie o fac in modul cel mai deliberat cu putinta incercand sa induca pe de o parte in cetatean convingerea unei vinovatii legale colective fie incearca, intr-un extrem de inabil mod, sa obisnuiasca perceptia publica cu ideea ca in tara asta exista un singur actor curat, integru, profi, competent care trebuie luat in seama: procurorul, judecatorul, serviciile si oricine altcineva care are in fisa postului o dimensiune represiva. Or abordarea asta, daca exista, eu as incadra-o in subminarea statalitatii si a principiilor democratice care trebuie sa guverneze buna functionare a statului. Ar mai fi si varianta firescului lasitatii omenesti si curvaraselii verbalizarii onesti care ii fac sa nu aibe suficient sange in instalatie sa il numeasca in clar pe cel sau cea la care se refera. Iar in cazul asta, stimabililor si stimabilelor, eu unul va indemn sa nu va mai dati rotunzi. Va inscrieti in climatul mioritic de barfa, susanele si lipsa lichidului din instalatie. Voi de fapt fiind puternici nu prin voi insiva ci doar prin puterea pe care v-o da postul ocupat vremelnic.
Stati linistiti, nici mie nu imi inspira prea multa increde clasa (pregatitoare) politica. Ii socotesc vinovati, moralmente vorbind, de ceea ce nu este in tara asta. Chiar si numai prin participare sau tacere timp de 25 de ani. Sunt partasi cu totii prin acceptare. Dezvinovatirile individuale de genul „ce puteam sa fac eu?” nefiind in ochii mei decat frectia cu apa chioara la piciorul coloanei infinitului. Puteati! Puteati sa vorbiti pe sleau despre ceea ce stiati sau sa plecati pur si simplu dintre cei manjiti, vinovati, culpabili. Deci… nu tine.