Ruga

Multi oameni mi-au laudat sau invidiat multa vreme echilibrul meu sufletesc, psihic si intelectual dar si forta, zambetul aproape continuu, tonusul care ii molipsea de cele mai multe ori si pe ceilalti, optimismul, increderea si o placere aproape neverosimila de a trai, bunatatea si toleranta. Nimeni nu a stiut insa ca acest echilibru crestea in interiorul meu datorita a ceva care imi venea din exteriorul meu.  Mai mult chiar, am reusit sa fiu socotit dezagreabil, dezamagitor exact in unicul loc unde am vrut sa stralucesc, sa fiu bun, sa fiu dorit. Nu, fericirea individului, echilibrul sau, forta sa depind in majoritatea covarsitoare a timpului de ceva din exteriorul individului chiar daca predispozitia pentru toate astea un individ le are. Eu am aceasta predispozitie, aceasta disponibilitate. Insa… Doamne, da-mi forta sa ma regasesc, da-mi, rogu-Te, echilibrul inapoi!