Cu totii suntem oameni si ca atare avem momente de slabiciune. Nu am de gand sa ii ridic statuie presedintelui Basescu si cu atat mai putin sa il canonizez. Mi se pare insa ca subtilitatea demersului sau de a renunta la functia de presedinte in conditiile aprobarii unei noi Constitutii care sa reduca Parlamentul la un numar de 300 de parlamentari si o singura camera, nu l-au priceput liderii opozitiei. As spune „nu au muscat”. Dar nu au muscat nu din inteligenta ci din neputinta de a-si asuma momente istorice. „Targul” ar fi fost urmatorul: eu renunt sa fiu presedinte iar voi, cu totii, aprobati noua Constitutie. Evident ca parlamentarilor nu le convine micsorarea numarului de parlamentari. Am dus discutia in derizoriu numindu-l „targ” dar mai aproape de adevar ar fi daca l-as numi „sacrificiu”. Drept este ca ar fi de luat in discutie si orgoliul presedintelui Basescu de a intra in istorie ca un presedinte care si-a sacrificat functia in stat in favoarea unei Constitutii mai bune. Din pacate pentru tara, planul i-a fost dejucat de prostia si lispa de hotarare a unei opozitii pe cat de impotenta pe atat de galagioase si tot pe atat de mult, moale, fara sange in instalatie si fara simtul momentului. Nu au facut decat sa isi contrazica propriile cereri galagioase: demisia presedintelui si preluarea puterii. Oare oamenii astia stiu ce vor? Dumnezeule, tara asta este blestamata sa nu aibe o opozitie puternica si o putere care sa nu fure. Si asa se intampla de 23 de ani.
Renuntand la atitudinea mea utopica, nu pot sa nu ma intorc la faptul ca daca totul decurge in limitele prevederilor constitutionale si legale, toate mutarile astea sunt complet fara suport real si complet nerealizabile. Singurul lucru pe care il pot face toti este sa dea din gura pentru impresia artistica in fata alegatorilor. Inclin sa cred ca presedintele Basescu este singurul care stie sa joace jocul asta. Faptul ca nu reuseste sa vada ca nu are parteneri pe masura (atat in tabara celor din PDL cat si in tabara USL) pentru joaca asta politica, face totusi din domnia sa un politician care nu s-a adaptat la realitatile politice romanesti.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta