Un sfert de veac de singuratate

Tuturor celor carora ceea ce se intampla in materie de combatere a coruptiei le satisface simtul dreptatii sociale, tuturor celor care s-au saturat de nivelul scazut de trai datorat prea multelor furturi, toti cei care constientizeaza ca tara asta ar fi putut fi mult mai sus daca nivelul coruptiei ar fi fost cu doar cateva zeci de procente mai mic, toti cei care constientizeaza ca actiunea celor din justitie are menirea sa asaneze cat de cat marea mizerie sociala ajunsa la un nivel de endemizare care lucreaza chiar impotriva statalitatii si pune in pericol zi de zi chiar fiinta nationala, incerc sa le reamintesc faptul ca lucrul asta nu ar fi fost posibil fara Basescu, Macovei, Predoiu, Morar, Kovesi, judecatoarea Stanciu, judecatorul Danilet si multi alti judecatori, procurori si politisti (imi cer scuze ca nu ii enumar pe toti dar sunt foarte multi, cu notorietate sau fara). Cum la fel toate astea nu ar fi fost cu putinta fara extrem de multii oameni nestiuti de nimeni care nu au mai acceptat sa taca si au militat, mai timid sau mai virulent, pentru instaurarea normalitatii in tara asta. Avem tot dreptul sa traim intr-o tara normala. Suntem aidoma tuturor oamenilor din lumea civilizata. Nici mai buni si cu certitudine nici mai rai. Evident toti cei mentionati de mine ca si cei al caror nume nu l-am mentionat, sunt si ei la randul lor oameni. Deci imperfecti. Iar in virtutea acestui lucru oricarui om i se pot imputa multe. Ar fi fost toate astea posibile cu un presedinte Iliescu, Nastase, Geoana, Antonescu sau multi altii care au vrut si vor (Dumnezeu stie de ce) sa fie presedinti? Am convingerea ca nu. Fie ca ne place sau nu Basescu, am convingerea ca va ramane in istorie ca cel care a descatusat principiile justitiei in societatea romaneasca post-decembrista. Evident ca ii putem imputa multe, fie ca ii suntem adepti fie ca il uram din toti rarunchii. Dar faptul ca a fost in fruntea unei echipe care a avut sarcina asumata sa instaureze justitia in societate, nu i-l poate contesta nimeni. Evident daca a facut ceva in contradictie cu legile tarii, va plati. Si este normal sa fie asa. Nu mai este cazul ca istoria imunitatii lui Iliescu, cel vinovat direct sau indirect de atatea morti in acel decembrie, cel vinovat de atrocitatile mineriadelor, cel sub obladuirea caruia s-a instaurat in tara asta principiul abuzului de putere si al discretionarului actiunii politicianului roman, sa dainuie la nesfarsit. Nu mai este cazul ca oameni de o lacomie fara margini ca Nastase (despre care se spune ca a furat macar UN MILIARD de euro) sa mai aibe vreodata acces in sferele puterii si sa scape nepedepsiti. Da, Basescu va ramane in istoria acestei tari ca primul sef de stat roman care a VRUT ca in tara asta justitia sa fie intreaga. Cum tot asa Ponta va ramane in subsolul cartii de istorie ca cel care s-a opus instaurarii unui climat sanatos in tara asta, ca cel care a facut scut, tragand dupa el in mod nedrept intregul lui partid, in fata coruptilor, in fata hotilor, in fata nelegiuirii. Daca de prea multe ori noi oamenii uitam (doar ca sa scapam de vinovatia de a fi acceptat sau ca sa ne salvam propria imagine despre sine sau din interes), istoria nu uita toate astea.
Am intrat in aceasta societate in deplina maturitate. Nu aveam decat 35 de ani. Am vrut sa muncesc pentru a o duce mai bine. Am sperat ca societatea va avea suficienta forta sa impuna meritul, onoarea, legalitatea, valoarea, munca, spiritul justitiar, competitia onesta, normalitatea. M-am inselat: societatea nu a putut, nu a avut forta, nu a avut vointa, nu a vrut sa o faca. Intre timp au trecut 25 de ani iar eu am inceput sa imbatranesc. Pentru ce? Pentru cine? Justitia este inca extrem de fragila. Apetitul acestei infecte (la medie ma refer) clase politice pentru injustitie este extrem de mare. Manipularea, minciuna, ipocrizia celor interesati au o extrem de mare forta. Nivelul de educatie si de civism al oamenilor sunt ingrijorator de scazute. Iar eu imbatranesc. Credeti ca imi mai pasa? Mi-au murit parintii, mi-au murit prieteni, copiii mei sunt dezamagiti de ceea ce vad imprejurul lor si imi este din ce in ce mai greu sa ii invat sa fie intregi. Credeti ca dupa o viata intreaga in care am tot sperat si m-am batut, asa cum am putut si cum am stiut eu, veti mai putea sa imi legati in lanturi vointa de a ma bate cu voi, credeti ca ati mai putea sa imi puneti calus la gura, sa imi acoperiti ochii si urechile? Va inselati. Si voi cei care vreti sa fiti votati si voi cei care votati. Va este dusman justitia sociala? Va sunt dusman si eu. Iar de data asta suntem ceva mai multi.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *