Tango

Tangoul… pentru ca ansamblul sa fie perfect, partenerii pot sa faca gesturi diferite a caror expresivitatea insa este identica, trebuie sa fie gesturi sincronizate, care se completeaza, sa danseze aceeasi melodie, pe acelasi tip de pasi si, esential, in acelasi timp. Nu unul in gand si celalalt pe ring. Nu unul martea si celalalt vinerea. Nu unul in bacanie si celalalat in curtea scolii. Altfel iese totul un mare fas, o facatura esuata de dans care nu mai seamana cu nimic. Nu cu pasi obositi facuti in dorul lelii ca la o nunta la care dansezi doar pentru ca toata lumea o face.
Tangoul adevarat nu este un concurs in doi ci patima in doi, este o flacara doar in doi in care daca nu arzi odata cu celalalt, impresia de ansamblu este doar o parodie, o caricatura, o oboseala inutila, o pierdere de timp. Daca nu te pricepi si vrei totusi sa ii simti esenta, invata! Viata oricum trece. Hora este ceva mai simpla si se desfasoara in grup ca modalitate de socializare.
Doar privind, doar gândind tangoul nu inseamna ca il si traiesti dansandu-l. Ca sa ii simti esenta trebuie sa il traiesti intens nu doar sa vorbesti despre el.
Tangoul este ca esenta expresia a ceea eu spuneam intr-un vers “unul din doi”, este esenta unitatii in diversitate, este esenta pluralismului identitatilor care insa se completeaza, nu sunt antagonice sau beligerante. Optiunea, alegerea decizia este numai a cuplului, partenerilor. Totul este doar chestie de vointa, determinare, motivare, onestitate si comunicare a mintilor, sufletelor, corpurilor.
Tangoul nu poate fi mintit.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari

 
Intotauna am fost impotriva culpabilizarilor globale. A aborda niste vinovatii la modul global denota pe de o parte disiparea eventualelor vinovatii individuale la nivelul întregului grup luat in discutie ajungandu-se in felul asta la pierderea chiar a sensului de judecata dreapta sau act de justitie iar pe de alta parte denota o necunoastere a esentelor omenesti. In partea cealalta a medaliei este reaua intentie programata cu scopul destabilizarii sistemului insusi. In cazul de fata tara.
Ceea ce se intampla in tara asta in momentul actual este echivalentul unei piese proaste scrise de un schizofrenic si jucata de o trupa de cabotini cu totii paranoici. Iar mare parte dintre noi ne implicam ca un public de retardati care grohaie macabru si dau din picioare la fiecare replica rostita pe scena.
Buna parte dintre jurnalisti, dintr-un exces de zel total indoielnic fara nici un fel de legatura cu jurnalismul adevarat, prin felul cum prezinta stituatia dau senzatia ca totul este de pus sub semnul mare nu al indoielii ci al certitudinii raului. Nu poti sa sugerezi ca intregul sistem de sanatate si ca toti medicii si ca toti directorii de spitale sunt atinsi de filoxera coruptiei, incompetentei si relei intentii. Este foarte adevarat ca este un sistem care suporta extrem de multe imbunatatiri si corectii. Dar nu poti sa induci in constiinta publicului o neincredere totala in acest sistem. Si acolo oamenii sfintesc sau murdaresc locul. Or in cazul asta trebuiesc lasati sa faca curatenie cei care trebuie sa o faca. Nu populatia poate aplica legea individual. Populatia poate crea insa un curent de opinie devastator, contrafacut si complet neproductiv.
La fel trebuie pusa problema si in cazul SRI si in cazul procurorilor si in cazul judecatorilor si in cazul politistilor, profesorilor, generalilor si in cazul tuturor celor care intr-un fel sau altul reprezinta statalitatea. Daca privesti Parlamentul in ansamblu, pare o masa diforma urat mirositoare. Daca insa ii iei individual, par a fi oameni totusi. emoticon smile:) Glumesc. Esenta este aceeasi si in cazul parlamentarilor: vinovatiile trebuiesc stabilite individual. Lipsa de competenta a unuia sau altuia trebuie taxata la vot.
Or in cazul globalizarii vinovatiilor tuturor institutiilor mentionate nu facem decat sa atacam statalitatea insasi. Ne folosetse noua ca tara? Nu, in niciun caz. Dimpotriva! Foloseste insa extrem de mult tuturor celor interesati in existenta unui stat slab care poate fi in felul asta extrem de usor destructurat si vulnerabilizat. Sa nu uitam totusi ca asa cum suntem noi, suntem totusi destul de stabili ca stat in zona asta extrem de framantata de interese potrivnice.
In consecinta stimati jurnalisti care in numele ratingului, audientei si vizibilitatii egolatre sunteti tentati sa hiperbolizati si sa induceti sentimentul de culpa generala, incercati sa fiti jurnalisti profesionisti si sa prezentati fapte concrete, vinovatii concrete si nu mesaje manipulatoare care induc certitudinea unei vinovatii globale a întregului stat. Pe termen lung nu va faceti bine nici voua (cei care nu sunteti implicati in actiuni intentionate de destabilizare) pentru ca urmarea ar putea fi la limita restrângerea chiar a libertatii de expresie, la restrângerea drepturilor cetatenesti, la restrângerea dreptului de a opta, la limitarea libertatii insasi. Doritori interni si externi sunt destui.
Nu este fair play abordarea culpabilizarii globale. Asta in cazul in care nu sunteti rau intentionati si nu lucrati la comanda. Unii dintre voi sigur sunt.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Intre dreptul la optiune si totalitarism

 
Acum cateva zile când am fost asaltat (inclusiv in privat) de agresivitatea grobiana a unui grup de postaci PSD cu nume de femei dar care sunt de fapt niste baietei cretini, inculti, imbecili si prost crescuti care m-au balacarit, m-au insultat, m-au amenintat si au incercat sa ma si santajeze (posibil ca printre ei sa fi fost si lucratori din servicii cu carnet de partid sau macar niste spargatori de conturi ca prea aruncau aluziv amanunte nepublice dar cum, probabil, stiu si ei ca asa ceva este ilegal, s-au ferit sa arate ca ar fi facut-o) si cum nu prea sunt dus la biserica iar cu pluta nici atat, am fost pus in situatia sa reactionez si tare au fost deranjati ca i-am injurat. Hilar, nu? Voi chiar credeti ca ma puteti impresiona cu santajul, amenintarile si toate prostiile astea? Voi chiar sunteti atat de prosti incat sa credeti ca eu nu stiu ca sunt o existenta fara miza? Imbecililor! Ba au fost foarte deranjati inclusiv de faptul ca am uzat de dreptul meu de a-i blocat. Nici cu asta nu reuseau sa fie de acord. :)))))
Nu asta este esenta. Pana la urma eu unul pot intelege si retardul lor de existente involuate fatate in hazna. Le accept inclusiv atasamentul lor platit sau benevol fata de cauza unuia sau altuia. Asta chiar mi se pare firesc. Ce mi se pare complet nefiresc este faptul ca in momentul in care le raspunzi la jigniri, amenintari, intimidare si santaj (probabil niciodata nu se asteapta sa le raspunzi), s-au simtit nedreptatiti, sideratii, revoltati. Pe bune?
Un alt lucru care m-a surprins a fost faptul ca sobolanii astia nu se gândesc niciodata ca si daca isi ascund lasitatea si prostia agresiva in spatele unei identitati false, identitatea lor este foarte lesne de aflat. Atat prin mijloace informatice (orice cont poate fi spart si orice informatie se poate afla) cat si direct de la angajatorul lor sau de la sustinatorul lor: intotdeauna un asemenea tip de angajator are un pret pentru care este dispus sa o vanda si pe ma-sa si pe tac-su.
Un al treilea lucru care nu m-a mai surprins dar pe care vreu sa il scot in evidenta atinge insa alt palier: acela al refuzului pluralismului de opinii si optiuni. Unul dintre “reprosurile” lor a fost acela ca “ma iau” de toata Craiova. Ma rinocerilor, conform sondajelor voi sustinatorii PSD sunteti pe la 30-40%. Parerea mea este ca bazinul electotal al PSD nu depaseste 20-25%. Iar bazinul electoral nu inseamna si elector visceralizat asa cum sunt viermisorii intestinali care m-au abordat pe mine. Repet: mie unul mi se pare cat se poate de firesc sa existe sustinatori, aderenti sau votanti ai oricarui partid sau candidat. Este unul dintre principiile de baza ale democratiei: pluralismul. Iar eu unul chiar nu am de gand sa le contest dreptul de a alege pe cineva anume sau de a-si exprima DECENT optiunea. Dar de aici si pana la a considera ca numai un anumit elector exista, ca numai un anumit candidat are dreptul sa existe, ca ei sunt intregul nesocotind existentele celorlalti, este o distanta imensa. Voi chiar nu va ganditi ca la un moment dat alti imbecili asemenea voua ar putea sa ajunga sa va conteste voua dreptul la optiune si existenta? Dupa cum va manifestati mai aveti doar un pas mic pana la atentatul politic. Abordarea voastra este exact expresia totalitarismului intolerant. Imi place sa cred ca rinocerii despre care vorbesc sunt doar niste exceptii, niste greseli ale naturii si nu intreaga masa de votanti PSD. Ar fi tragic sa nu fie asa. Am ajunge sa ne dam in capete. Pentru ca asemenea specimene ratate nu fac decat sa propovaduiasca ura intoleranta.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

ANAF

Eu unul m-am saturat sa ma trag de sireturi cu toti neispravitii, cu toti incultii, cu toti agramatii, cu toti parvenitii, cu toti secretarii de organizatie de baza, cu tot felul de tiranei impotenti, cu toti prostii care, in virtutea egalitarismului care domina societatea romaneasca fara valoare, au senzatia ca fiecare este cel mai tare din parcare, cu toti imbecilii care nu au construit nimic in vietile lor si care nu au habar ce este aia munca, doar pentru ca bataia de joc a sortii i-a adus in situatia sa imi iasa in drum.

Nu poti neglija faptul ca aceasta institutie nu numai ca induce un sentiment de ostilitate si dispret profund (sa nu uitam ca doi din ultimii trei sefi ai lor sunt cercetati sau in procese grave de coruptie si nu se stie când si despre cel actual se va afla cate ceva) dar este mai mult decat vizibil ca este o institutie pe cat de necesara pe atat de anacronica. Pare paradoxala afirmatia mea dar este cat se poate de adevarata. De ce anacronica? Pentru ca lucratorii lor dau dovada de exact aceleasi apucaturi discretionare, arogante, obtuze, abuzive, folosesc tehnici de intimidare dintre cele mai primitive ca si politicul de care, orice ar zice oricine, sunt dependenti si legati ombilical. Zonal si la nivel national. Acest organism de secretari de organizatie de baza nu actioneaza ca sa diminueze frauda fiscala ci doar ca sa vaneze. Pentru ei orice mic sau mediu intreprinzator este un evazionist ab initio, un hot care trebuie doar incriminat. Nici macar dovedit ci doar pasibil de o amenda abuziva pentru absolut orice greseala cat de mica fie ca are legatura cu evaziunea fie ca nu. Or acest tip de actiune li se imprima nu numai printr-o educatie personala (atat profesionala cat si culturala) complet deficitara ci si prin paradigma de functionare statala.

Din insasi denumirea institutiei reiese ca ar trebui sa se ocupe de lupta impotriva fraudei fiscale. Or prerogativele lor le dau voie sa depaseasca descoperirea fraudelor si sa intre in elemente de control care nu au nici un fel de legatura cu o potentiala frauda. Pur si simplu isi suprapun activitatea peste activitatea altor organisme de control. Ei nu fac preventie asa cum fac deja foarte multe organisme de control ci vaneaza. In haita. Iar asta este haituiala in cel mai animalic sens cu putinta.
Actiunea lor discretionara care este asimilabila cu o actiune programata de discreditare si distrugere a oricarei initiative private mica sau mijlocie este mai mult decat evidenta: niciodata nu intra in raza lor actiune marele evazionist ci in permanenta doar potentialul evazionist din segmentul mic si mijlociu.
Prin procedurile lor abuzive de lucru statul le da voie sa intre pe proprietatea cuiva in lipsa proprietarului si sa faca ce vor ei perturbând, prejudiciind si dezorganiznd activitatea curenta abuzând de pozitia lor. Iar ei nu platesc niciodata pentru asta.
Evident ca exista frauda fiscala si evaziune deliberata in multe locuri. Dar, ma copii, când nu o gasiti, de ce mama dracului vreti voi neaparat sa inventati una? Doar ca sa aratati cat de imbecili sunteti? Stati linistiti. Eu unul stiu.
Am vazut cazuri când oameni care nu aveau nici un fel de legatura cu firma controlata sau chiar si cu activitatea privata, au inceput sa ii huiduie pe strada, in localuri sau in alte locuri publice. Am vazut cazuri cand o chelnerita a fost trasa de par si brutalizata ca sa scoata bacsisul din buzunar. Am vazut cazuri cand amenintarile si intimidarile au fost directe si fara niciun fel de opreliste. Voua chiar nu va este teama ca urmarea fireasca a dispretului si ostilitatii cu care sunteti perceputi (si nu dintr-o perceptie eronata) este ca la un moment dat sa plecati batuti mar dintr-un loc fara ca agresiunea asta sa aibă vreo legatura cu cel abuzat de voi? Chiar aveti impresia ca sunteti intangibili si invulnerabili? Va inselati. Nu teama ii opreste pe oameni ci buna cuviinta, educatia si caracterul pasnic al romanului. Nu va fortati norocul. Nu ar fi rau sa va mai angajati si niste sociologi si specialisti in psihologie sociala. Oamenilor le-a cam ajuns. Si oricând lehamitea se poate transforma in actiune violenta de grup. Pentru ca voi nu sunteti anti-frauda ci anti-normalitate, anti-oameni, anti-bunacuviinta, anti-initiativa privata mica si mijlocie. Chiar nu sesizeaza nimeni ca reactia viscerala la abuz, la descinderi dupa miezul noptii in cel mai nazist si securist mod cu putinta este cu certitudine sporirea macar a intentiei de frauda fiscala si nu diminuarea ei? Acest tip de actiune la adapostul intunericului va poate dauna chiar voua. In cel mai violent mod cu putinta.
Tara populata preponderent cu cretini, aroganti, abuzivi, ignoranti si corupti. Pana când?

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Drobul de sare si pisica terorista

In 1989, prin vara, afirmam public (si toata lumea care ma auzea s-a prefacut ca nu stie despre ce este vorba) ca teama de pericol este mult mai mare decat pericolul in sine.
La aproape 27 de ani distanta constat ca guvernul, presedintele si SRI creeaza psihoza pericolelor pentru ca cetateanul dominat de frica sa opteze singur pentru masuri sporite de asa zisa securitate in detrimentul libertatilor sale individuale. Isi mai aduce aminte cineva de sloganul cu care erai inspaimantat? Acel “noi stim tot”? Este reluat intr-o alta gama.
Personal chiar nu am nimic impotriva faptului ca atunci cand cumperi o cartela pre-platita sa trebuiasca sa iti dai si datele de identificare. Eu de cand s-au introdus abonamentele am numai abonament pentru telefonia mobila si evident datele de identificare sunt la dispozitia furnizorului acestui serviciu care mi se pune la dispozitie si la care este numai optiunea mea daca apelez sau nu. Numai ca statul Roman si, in special, serviciile sale de informatii (cu precadere SRI) iarasi au pornit o ofensiva desantata chipurile exact pe tema cartelelor pre-platite. De ce spun desantata? Pentru ca modul cum se vinde acest tip de cartela il poate impune foarte simplu furnizorul de servicii de telefonie si nu statul si serviciile secrete. Exact acest amanunt mie imi atrage atentia ca de fapt statul si serviciile vor cu totul alceva decat spun.
Dar hai sa incercam sa analizam putin tabloul de ansamblu. Dupa o respingere la pachet a legilor big brother de catre CCR a urmat o perioada de aparenta renuntare din partea serviciilor si presedintiei. Profitand in mod cinic de atentatele din Europa atat presedintia cat si SRI revin in forta cu acest subiect. De data asta insa si premierul sustine (ca sa vezi ce intamplare sincrona) aceeasi asa zisa necesitate. Si cu totii afirma intr-un glas ca au fost folosite cartele pre-platite cumparate in Romania pentru pregatirea unor atentate fara insa sa ne aduca chiar si un singur exemplu verificabil. De parca teroristii ar avea nevoie sa le cumpere de aici cand le pot cumpara foarte bine din tarile arabe sau asiatice. Ma lasi?
Cu putin timp inainte distinsul presedinte al PSD vroia impunerea unei legi impotriva (ca sa vezi!) defaimarii si pentru apararea demnitatii umane. Dupa refuzul acestei legi in urma reactiilor societatii civile, Dragnea promite ca o sa revina.
Mai nou un alt parlamentar vrea sa impuna o lege conform careia presa sa nu mai aibe acces la votul secret cu bile. Ca sa nu mai stie societatea ce si cum.
Nu sunt de neglijat actiunile concertate impotriva infaptuirii actului de justitie. Si mai sunt cateva actiuni de aceeasi natura incercate in ultimul an in diverse paliere ale statalitatii. Ministrul agriculturii vorbeste despre camioane cu 35 mld de euro plecate in Elvetia. Scandalul copiilor bolnavi este aruncat in spatele unui mic producator pentru ca ulterior sa se constate ca asta nu are niciun fel de amestec si imbolnavirile continua. Mie unul imi miroase de la sapte poste a actiune de control a cetateanului si de limitare a libertatilor cetatenesti. Sustinute intens exact de cel care ar trebui sa fie garantul respectarii acestor drepturi: presedintele. Traian Basescu pentru mult mai putin a fost suspendat de doua ori.
Goniti vere pisica de langa drobul de sare sau mutati drobul in alt loc. Nu omorati copilul ca sa il scapati de chinurile pericolului.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ati creat monstri

In majoritatea cazurilor oamenii se limiteaza la a incerca sa valorizeze momentul static si nu momentul in determinismul sau. Raportarea strict la factualul prezentului fara a tine cont de relatiile de cauzalitate, de contextualitate si de determinismul in timp nu face decat sa il duca pe om la concluzii complet eronate care, de cele mai multe ori, nu au decat menirea sa il faca pe individ sa incerce sa isi salveze propria imagine despre sine imbolnavindu-i pur si simplu capacitatea de a fi onest cu sine, orbindu-i pur si simplu firescul obiectivitatii. Iar in felul asta valorizarea in dubla masura, atitudinea partizana doar in beneficiul grupului si nu raportat la principiu duce perceptia in domeniul nedreptatii. Pur si simplu grotesc si comlet pagubos pentru viitor. Urmarea? De fiecare data vina o poarta altcineva iar vina proprie devine nedreptate.  Si este valabil si in social si in economie si in medicina si in relatia dintre o femeie si un barbat si peste tot acolo unde omul determina fapte.
Am comentat la o postare a doamnei Udrea, postare in care se arata foarte revoltata de ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu: “Stimata doamna, ar fi fost de preferat ca voi clasa politica sa nu va dati voie sa ajungeti aici. Pentru ca Franta sa ajunga unde este azi a trebuit sa treaca printr-o revolutie cu multe executii. Unele chiar nedrepte. Chiar inumane. Voua politicienilor v-a stat in putere in toti acesti ani sa construiti normalitatea. Ati preferat contrariul. Iar acum incriminati efectele uitand cauzele care le-au generat. Evident ca normal ar fi fost ca lucrurile sa decurga in alt fel. Din pacate voi sunteti cei care ati generat abuzul si terfelirea demnitatii. Niciunul dintre voi nu aveti acum dreptul moral sa va plangeti. Ati semanat vant. Iar noi am tot cules furtuna crescuta de voi si nu ne-am plans. Voi sunteti cei care ati crescut anormalul pana la dimensiuni hidoase. Din pacate ati reusit si sa distrugeti incredera cetateanului in pluralism si democratie.”
Am sa reamintesc faptul ca am fost primul (sau macar printre primii; mie unul nu imi cazuse sub ochi nimic in sensul asta pana a scrie eu acum mult timp in urma) care s-a pronuntat impotriva procedurilor si impotriva mediatizarii excesive si grotesti a unor etape din infaptuirea actului de justitie. Deci nimeni nu ma poate acuza ca ma inclin dupa cum bate vantul.
Azi in timp ce beam o cafea la terasa barului deschis de fiul meu cel mare (asa pentru exemplu si ca exercitiu de principialitate: imi platesc consumatia; ca sa nu avem discutii) am fost partas la o discutie aberanta in esenta ei. Nu stiu cine este tipul asta. Il vedeam pentru prima oara. Cred ca este undeva sub 30 de ani. A incercat sa imi legitimeze coruptia prin faptul ca “toti au facut-o”. Ba a recunoscut foarte direct ca “mi s-au cerut si mie 1000 euro in campanie dar dupa aia, dupa alegeri, mi-a venit un contract din care am putut sa imi scot mia de euro”. Am incercat degeaba sa ii spun ca exact lucrul asta este anormal si ca acei bani i-au fost dati si din buzunarul meu. In incercarea lui de a-si obiectiva fata de sine firescul coruptiei mi-a spus ca “s-a impamantenit” si ca toti vor face la fel.
Uitandu-ma pe diverse postari consternarea mi-a fost alimentata de dramatismul unei femei tinere (probabil undeva in jur de 30 de ani) care o caina pe Lia Olguta Vasilescu si incrimina nedreptatea care i se face. Stimata tanara doamna, stii oare ca nu iese fum fara foc? Pe de alta parte… ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu este doar o faza din infaptuirea unui act de justitie. Numai o instanta de judecata poate stabili daca i se face o nedreptate sau nu. Numai o instanta de judecata stabileste legalitatea sau nu a unor acuzatii. Eu nu o judec. Nu o face nici domnia ta.
Cam asta ati reusit sa produceti in 26 de ani, stimata doamna Udrea!!! Ati pervertit mintile multor generatii. Ati distrus normalitatea.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Timpul meu nu mai are rabdare

Eu unul constat o inapetenta ingrijoratoare a politicului pentru pluralism si compromisul constructiv si o prea mare disponibilitate pentru unipartidism. Doamnelor si domnilor mambri ai oricarui partid sau simpatizanti ai acestora, vi s-a intamplat vreodata sa ganditi foarte onest introspect la faptul ca prin ceea ce faceti aproape zilnic voi nu va ganditi la interesul real al idiotului votant ci doar la interesul de partid, grup sau personal? Chiar nu va puneti niciodata problema ca este posibil ca la un moment dat societatea ar putea ajunge intr-o bucla de negare a pluralismului politic ceea ce ar duce la consecinte extrem de negative pentru toata lumea? Va intrebati vreodata daca nu cumva voi sunteti primii care impingeti societatea catre intoleranta, tiranie si bun plac? Credeti ca sunteti vreunii atat de buni incat sa aveti dreptul sa va socotiti singurii indrituiti sa vorbiti in numele altcuiva decat in nume propriu? Va inselati, doamnelor si domnilor.
Eu unul constat mult mai multa valoare politica in afara partidelor decat in interiorul partidelor. Disciplina de partid nu inseamna nici pe departe supunere oarba fata de conducerea de partid ci trebuie sa fie in primul rand raspuns la asteptarile alegatorului, raspuns prompt la interesele alegatorului. Din votul alegatorului voi traiti bine in situatia in care sunteti alesi. Poate nu uitati lucrul asta. Noi cei de pe margine, acesti “nimeni” pentru voi, nu uitam adevarul asta simplu si devastator.
Prea putini dintre voi sunt in stare sa actioneze in directia unei schimbari reale de care societatea are nevoie. Majoritatea dintre voi ati impietrit in paradigma interesului de partid, a egocentrismului de partid, a egolatriei de partid, a castigului de partid cu orice pret dincolo de valoare, competenta si capacitate de a lucra in slujba alegatorului. Cel care de fapt va plateste. Prea nu mai exista pentru voi altceva decat propriul partid sau grup de partide… Prea uitati ca noi ceilalti suntem mult mai multi. Chiar daca prea mare parte dintre noi usor de dus cu presul si prosti iremediabil. Treaba voastra. Eu ca nimeni ce ma aflu pe “persoana fizica”, v-am zis. Nu imi irositi bunavointa. Nu mai am prea multa.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Perdeaua de fum a legalitatii

Nu sunt nici pe departe un specialist in drept. Stiu numai ceea ce diversele intamplari din viata m-au obligat sa asimilez. Asta si este motivul pentru care atunci cand este vorba despre legi, norme si implicatii eu unul nu imi dau cu parerea ci intreb pe cineva in care am incredere.
Stiu insa un pricipiu de drept care ne vine din dreptul roman inca. Este vorba despre faptul ca este de preferat sa iti scape nepedepsiti zece vinovati decat sa pedepsesti un nevinovat. Dreptul socialist a aplicat acest principiu exact pe dos: mai bine pedepsesc zece nevinovati decat sa scape un vinovat. Si nu este vorba numai despre latura civila si penala a dreptului ci despre absolut tot ceea ce incumba asemenea actiuni. Deci si urmariri, interceptari, corespondenta (inclusiv electronica).
Cum in etapa actuala a dezvoltarii omenirii trebuia sa se se apeleze la o gaselnita juridica ce nu intra (macar formal) sub incidenta principiului nedreptatii, s-a apelat la formula “siguranta cetateanului”. O aiureala mai perversa nici ca se putea pune pe tapet. Libertatea individului nu se negociaza, nu se tranzactioneaza, nu trebuie asezonata cu compromisuri. Limitarea libertatii individuale nu are ca scop marirea sigurantei individului ci nevoia bolnava a unor elemente realmente dezaxate de a-si exercita puterea si controlul asupra altor oameni. Si atunci ni se flutura pe sub nas iminenta pericolului terorist, siguranta nationala, iminenta unor epidemii, iminenta actelor de coruptie bla bla bla. Hai ma, fiti seriosi! Oricare dintre aceste posibile “activitati” lasa o urma, o amprenta pornind de la care faptuitorii pot fi descoperiti, prinsi, anihilati. Dar asta numai in masura in care cei indrituiti chiar vor sa munceasca si ii mai si duc capetele sa o faca eficient. Ca sa nu mai vorbim despre masurile proactive posibile fara limitarea drepturilor si libertatilor individului.
Ceea ce se intampla acum (si nu numai in Romania) este doar o etapa in razboiul dintre bolnavii de putere absoluta, de control asupra vietii celorlalti si individul generic, individ care prin definitie este si trebuie sa fie LIBER.
Este foarte adevarat insa ca sub stindardul libertatii individului sau popoarelor o multime de dezaxati comit atentate, devalizeaza economii, omoara, siluiesc, imprastie boli si virusi cibernetici. Acestia sunt la fel de bolnavi de putere si nesocotesc la fel de mult libertatea individului ca si cei care vor limitarea libertatii individului fluturand steagul luptei impotriva asa zisilor luptatori pentru dreptate. Ca esenta un grup restrans de oameni isi disputa suprematia asupra vietii majoritatii oamenilor. Din punctul meu de vedere un calduros hai sictir tuturor acestor bolnavi. Nu imi este teama de niciunii dintre voi. Iar de murit si voi muriti. Sau nu ati aflat inca? Iar dupa, dincolo nu cred ca va asteapta gloria sau puterea absoluta asupra sufletelor.
Din punctul meu de vedere vaicareala SRI cum ca vezi doamne in momentul in care li s-a luat jucaria din mana si nu mai pot fi stapanii absoluti ai inelelor totul se va duce de rapa, nu este decat forma prin care ameninta cu represalii. Cum adica nu o sa mai puteti sa luptati impotriva terorismului? Cum adica se va duce dracului siguranta nationala? Cum adica criminalitatea transfrontaliera isi va face de cap? Pai exact asta aveti in fisa postului prin lege. Inseamna ca sunteti incompetenti si ar cam trebui sa va duceti dracului pe la casele voastre si sa vina altii care chiar vor sa faca treaba in slujba libertatii cetateanului si nu pentru a-si satisface nevoia bolnava de putere absoluta.
Pe de alta parte insa in momentul in care se da libertatea mai multor bolnavi sa intre cu cizmele noroioase in libertatea individului, lucrurile se complica si mai tare. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca in momentul in care toti bolnavii se folosesc de jucaria SRI, sa nu imi suna mie cineva ca SRI va sta cu mainile in san si nu va incerca pe toate caile sa puna bete in roate “colaboratorilor” care vor sa se joace la fel de pervers cu papusa gonflabila din dotarea proprie. Cum la fel sa nu mai vorbim despre faptul ca eu unul am certitudinea ca daca cumva unul dintre ei cade din intamplarea pe interceptarea sau descoperirea unor fapte care sunt de competenta altui segment de autoritate a statului, am convingerea, spuneam, ca din nevoia bolnava de a fi cel mai tare din parcare nu va transmite informatia catre cei in drept sa o preia ci vor prefera sa o pastreze fie ca sa aibe un atu in plus fie ca sa isi caroteze “tovarasii” de joaca cu gonflabila. S-a gandit doamna ministru Corcodusa la aspectul asta?
Doamna Kovesi care, eu asa am convingerea, isi doreste sa fim cu totii infractori ca sa aibe cat mai mult camp de manevra pentru a-si exercita nevoia de putere personala absoluta nu va ezita ii paraseasca (ca sa nu spun tradeze) pe fostii colaboratori si sa le dea bobarnace in momentul in care va avea la dispozitie propriul barbatus gonflabil, colaboratori cu ajutorul carora a reusit sa isi castige notorietatea. Mai oameni buni, voi chiar nu reusiti sa invatati ca omul nu este vesnic?
In acelasi context mie unul mi se pare complet nefiresc faptul ca o decizie care priveste drepturile si libertatile cetatenesti sa fie discretionar in mana presedintelui ICCJ. De ce nu un corp judecatoresc specializat in drepturi si libertati cetatenesti complet independent fata de politic, servicii sau orice alta forma posibila de influenta?
Dati cu totii impresia ca voi nu va pregatiti pentru normalitate ci pentru un razboi vesnic care necesita continuu inventarea de pericole si dusmani nemilosi fara sa aveti decenta sa spuneti raspicat ca il socotiti dusmanul vostru pe cetateanul generic. Oricum noi nu am avea cum sa ne opunem daca ati face-o. Pe cine vreti voi sa duceti cu presul? Credeti ca daca aveti posibilitatea sa ne limitati drepturile si libertatile veti putea sa ne amputati si capacitatea de a gandi? Voi toti trebuie sa fiti doar in slujba cetateanului. Nu exista concurs de frumusete intre institutiile de forta ale statului. Lupta asta surda intre voi nu este si lupta noastra.
Tot acest tablou este magistral completat cu existenta unui presedinte complet fanfaron si plin de neputinte ca broasca raioasa de raie, de un avocat al poporului a carui miopie ii este egalata doar de nepricepere, rea vointa, partizanat si impotenta profesionala, de un Parlament complet habarnist si corupt. Ceea ce este si mai rau este faptul ca justitia nu vrea, nu reuseste, nu poate sa fie real independenta. Or in situatia in care exact elementele de control din stat nu sunt in stare sa tina in mana serviciile, politiile, procurorii, toti acestia au tendinta aproape fireasca sa ne transforme in papusile lor gonflabile necuvantatoare, paralizate de vinovatii imaginare induse,
Nu, copii, nevoia mea de libertate nu este negociabila. Imi puteti limita libertatea fizica un an, doi, zece, o viata intreaga. Gandul meu insa nu il veti putea subjuga niciodata. Zborul oricarei pasari, de la vultur la canar, poate fi plin de pericole. Nu cred insa ca exista pasare care sa prefere siguranta coliviei libertatii zborului.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci

Este foarte adevarat ca, principial vorbind, orice actiune impotriva unei banci ii afecteaza pe deponentii acelei banci. In mult mai mica masura insa decat ii poate afecta pe actionarii acelei banci, actionari care, in marea lor majoritate, si-au facut banii folosindu-se de banii altor oameni si nu printr-un aport lucrativ sau intelectual propriu ci doar printr-un soi de smechereala la nivel mare.
La fel de adevarat este faptul ca s-a apelat continuu la fel si fel de formule care mai de care mai manipulative sau hotesti in asa fel incat un grup resptrans de oamneni sa determine o foarte mare masa de oameni sa devina dependenta de capitalul concentrat in mainile lor. Si cum puterea de influenta a acestor oameni a devenit incet incet necuantificabila si incontrolabila, nu le-a fost deloc greu sa impuna statului apararea intereselor lor inainte de toate sub pretextul apararii stabilitatii economice si financiare a statului in cauza. Nimic mai fals.
Sa nu uitam ca o firma este obligata sa isi tina banii numai in banci si sa nu faca plati in numerar sub pretextul prevenirii spalatii banilor. Masura extinsa inclusiv la persoanele fizice. O aiureala. Banii care se spala sau care se fraudeaza sunt cei necontabilizati in acte, bani care nu apar niciodata nicaieri. Or numarul firmelor care isi desfasoara activitatea corect este consistent mai mare decat al celor predispuse la frauda. In consecinta masura asta este menita doar sa pompeze continuu bani in banci si nu sa apare societatea. O tranzactie imobiliara intre doua persoane fizice este impozitata in functie de niste norme stabilite de catre stat si nu in functie de pretul de tranzactionare mentionat in acte. Si atunci de ce s-a grabit statul sa impuna desfasurarea tranzactiei numai prin intermediul bancilor daca valoarea tranzactionata depaseste un anumit cuantum? Evident ca sa favorizeze bancile.
Ca si segmentul politic segmentul bancar si financiar incearca sa isi justifice lacomia si avaritia prin formule nu numai meschine dar si excesiv de ipocrite. Vezi doamne, grija fata de deponent. Nimic mai fals atat timp cat o banca nu numai ca se foloseste de banii deponentului dar face pe dracu in patru sa il jecmaneasca pe deponent in favoarea actionarului propriu. Sa nu uitam faptul ca o banca percepe un comision pe orice tranzactie financiara, percepe comisioane de interogare sold, percepe comisioane, ca si cand ti-ar face o mare favoare ca iti primeste banii sa ii tii la ei, inclusiv pentru depunere. Nu este aberant? Este si hotesc in aceeasi masura. In loc sa iti dea bani pentru ca investesti in ei, ei se grabesc sa iti ia bani inclusiv, chipurile, pentru administrarea contului. Pai ii administreaza in interesul lor ca banci. Sunt exact in situatia hipermarketurilor care dincolo de faptul ca fac bani pe seama producatorilor ale caror produse le vand, isi minimizeaza la maxim costurile impunand taxe de raft, taxe de produs, taxe de cap de rand etc etc etc.
Problema de ansamblu se poate pune in niste termeni extrem de simpli si de realisti: cine are mai multa nevoie de cine? Bancile de deponenti sau deponentii de banci? Este foarte adevarat ca tendinta fireasca de dezvoltare a unui antreprenor, tendinta fireasca a unui om oarecare de a trai mai bine ii face pe toti sa simta nevoia unei finantari suplimentare la un moment dat. Se pot lipsi toti acestia de aceste tendinte firesti? Evident mult mai repede decat se poate lipsi o banca de lacomia proprie. Cel putin pe meridianul asta cu certitudine da. Noi nefiind niciodata in situatia de a nu face fata saraciei pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.
Numai ca in lipsa unei legi drepte a falimentului personal sau al falimentului firmei, un oarecare intrat in malaxorul executarilor silite, popririlor, urmaririlor, hartuirilor, abuzurilor psihice si materiale devine victima a carei demnitate este terfelita, batjocorita, abuzata, depreciata pana la sfarsitul zilelor sale. Sub pretextul luptei impotriva catorva profitori, bancile, prin intermediul legilor statului, fac pe dracu in patru sa creeze sclavi pe viata de a caror existenta dispun discretionar si dupa bunul lor plac.
Este foarte adevarat ca, principial vorbind, ai imprumutat niste bani, ai obligatia sa ii dai inapoi. Cat se poate de corect. Numai ca de prea multe ori din cauza unor elemente care depind aproape in intregime de actiunea statului si a bancilor, un imprumutat este pus in situatia imposibilitatii returnarii sumelor imprumutate (sume compuse din creditul ca atare, dobanzi, penalitati, comisioane, penalitati la penalitati, marje de siguranta etc etc etc). In foarte putine cazuri insa o banca nu isi recupereaza suma investita iar pierderile sunt puse exclusiv in carca deponentilor si nu a actionarilor asa cum se intampla in orice afacere de pe lumea asta. Banca isi conserva capitalul propriu si isi protejeaza capitalul propriu sub pavaza binevoitoare a protectiei statului, orice dezechilibru al ei fiind suportat in eclusivitate de catre deponent.
Este legea darii in plata o lege care duce la defavorizarea bancilor? In niciun caz. Drept este, le poate diminua profiturile si hotiile dar in niciun caz nu le pune in pericol. Sa nu uitam insa ca daca bancile defileaza cu principiul ca ele participa la o afacere impreuna cu cel imprumutat (si asa ar trebui sa fie daca avem in vedere faptul ca pe seama muncii imprumutatului, banca castiga), ar trebui ca partenerii intr-o afacere sa fie partasi la castig dar si la pierdere. Dar nu, banca vrea sa fie patener doar la castig. Moral, nu? Uitam prea des ca (oricum bancile o fac in mod programatic si cu buna stiinta) decizia unui imprumutat de a lua bani de la banci este manipulata, influentata, fortata, determinata major de catre politicile de marketing ale bancilor care sunt mai mult politici de prostire si nu de vanzare, politici care au ca fundament posibilitatile reduse ale unui imprumutat de a se informa, de a detine informatii financiare pe termen mediu si lung, pana la urma de a lua decizii pertinente in cunstiinta de cauza. Mai tine minte cineva cum minteau bancile ca sa dea imprumuturi doar cu buletinul? Mai tine minte cineva cum te obligau bancile sa iei un credit in moneda care le convenea lor si nu in moneda in care vroiai tu imprumutat? Mai tine minte cineva tehnicile de manipulare a perceptiei care i-au facut pe foarte multi prapaditi sa creada ca bunastarea este si pentru ei? Chiar nu isi aduce nimeni aminte ca un bun luat in gaj este consistent subevaluat tocmai pentru ca o banca sa aibe garantia ca poate oricand sa fructifice acel bun in beneficiu propriu? Si atunci de ce mai trebuie sa continuati cu urmarirea bunurilor imprumutatului pana la sfintele calende? De ce nu sunt declarate ilegale documentele de plata luate ca garantie, documente care fac dintr-un imprumutat oarecare un sclav pe viata? Nu va este suficient ca voi va recuperati banii? Vreti si vietile celor care, de cele mai multe ori dintr-un motiv intemeiat generat de catre stat si banci, nu mai pot plati hotiile voastre excesive? Bancile se prefac ca nu le put picioarele si nu le miros nici gurile pestilentiale. In niciun caz insa nu sunt dispuse sa isi asume propria ipocrizie, minciuna, fatarnicie si ticalosie. Iar statul le ajuta cu varf si indesat. Hotia propire insa este doar un pricipiu pe care trebuie sa il respecte toata lumea. Iar statul le ajuta.
Da, as intari masurile care sa duca la descurajarea si evitarea la maxim a posibilitatilor de frauda financiara. Dupa cum se vede insa, bancile il socotesc pe orice imprumutat un infractor potential si il trateaza ca atare. Si atunci de ce dracu, fratii mei, mai vindeti bani daca nu sunteti dispusi sa va asumati partea voastra de risc egala cu a partenerului de afacere?
Capitalismul modern nu este suma activitatilor creative care sa duca la cresterea bunastarii societatii. Este doar vanzare de iluzii si amanetarea vietilor membrilor societatii in beneficiul bancilor, este in ultima instanta fluidizarea capitalului care curge intr-o singura directie: bancile protejate de stat.

Foloseste cuiva punctul meu de vedere expus public? Evident nimanui. Schimba ceva in bine punctul meu de vedere? Evident nu. Intereseaza pe cineva punctul meu de vedere? Probabil nu. Face pe cineva mai bun punctul meu de vedere? Probabil nu. Si atunci de ce? Chiar… de ce?

Publicat în pamflet/social/comentarii | 1 comentariu

Dupa cires cu autoritatea statului

Am pretentia ca stiu sa folosesc limba romana si sa o folosesc corect din punct de vedere gramatical. Cu toate astea de prea multe ori mi se intampla sa constat ca gandul meu transpus in cuvinte este perceput deformat, depreciat, deteriorat, de multe ori exact in sens opus decat l-am expus eu.
Eu in momentul in care citesc frazele, poemele, romanele, lucrarile scrise de altcineva, incerc (nu spun ca si reusesc) sa inteleg ce vrea sa transmita scriitorul sau scribul cu pricina, incerc sa ii prind nuantele, incerc (nu spun ca si reusesc) sa nu imi las expectantele sa imi deformeze perceptia, incerc sa nu imi pas propriile frici, marote, tipare mentale sa se identifice cu ceea ce vrea sa transmita celalalt.
Plec de la premiza ca eu sunt sigurul prost de pe pamantul asta si atunci vina, problema in comunicare este numai a mea. Si totusi…
Nu cred ca, dincolo de fazele mele furioase, dincolo de pamfletele evidente, dincolo de sarcasmul atat de drag mie, a putut cineva vreodata sa constate ca eu stabilesc vinovatii inainte de a o face cei in masura sa o faca. Sunt un individ suficient de valoros incat sa respect valoarea altor indivizi dar si sa imi stiu limitele competentelor sau al instructiei mele. Nimic insa nu ma poate impiedica sa imi spun punctul de vedere si sa analizez o hotarare de vinovatie. Este dreptul meu si nu am de gand sa renunt la el. Mi-am invins frica inclusiv atunci cand aveam teava mitralierei unui TAB la numai cativa metri indreptata spre mine. Mi-o pot invinge in fata oricarui muritor. Aviz amatorilor!
Dar sa trec la fondul problemei… In privinta problematicii care face agenda zilei in perioada din urma, am impresia ca nu am fost suficient de bine inteles. Nici vorba sa abordez problematica in termenii “copii bolnavi VERSUS producatorul de lactate din Arges”!!!! Nu poti sa pui vietile unor copii pe un taler si orice altceva pe alt taler al unei balante. Vietile unor copii nu pot fi cantarite cu absolut nimic. Eu unul nu pot. Numai in pielea parintilor care si-au pierdut copiii sa nu fii. Este peste limita suportabilitatii omenesti. Sau asa ar trebui sa fie.
Nici prin cap mi mi-a trecut sa iau apararea cuiva sau sa acuz pe cineva. Chiar si pentru faptul ca sunt suficient de onest cu mine insumi ca sa nu imi dau voie sa ma pronunt ferm in acest sens fara sa am absolut TOATE elementele care sa imi dea voie sa ma pronunt. Ba am spus foarte ferm ca atunci cand se va constata ca cineva este vinovat, sa plateasca! Dar, ca si in cazul politicienilor, vip-urilor, oficialilor incriminati penal, nu vreau sa spun “este vinovat” daca nu s-a pronuntat ferm o instanta de judecata. Din pacate insa criza de autoritate a statului, a institutiilor sale, a indus in timp o neincredere endemica in concluziile sau hotararile puse la dispozitia cetateanului. Iar lucrul asta este posibil din cauza amatorismului, lipsei de profesionalism, relei intentii chiar, activitatii incropite sau la pleazna a majoritatii oficialilor statului roman. Incepand cu presedintele si terminand cu ultimul functionar de activitatea caruia depind vietile sau activitatile unui grup restrans de oameni. Iar lucrul asta este tragic pentru tara si locuitorii ei. Eu lucrul asta l-am incriminat in luarile mele de pozitie intotdeauna. Inclusiv in cazul copiilor bolnavi si a producatorului de lactate din Arges. S-a lucrat si se lucreaza neprofesionist, bezmetic, lipsit de responsabilitate, de forma si complet neasumat. Cum poti tu ca autoritate a statului chiar si numai sa sugerezi o vinovatie atat timp cat nu ai absolut TOATE elementele, studiile, cercetarile, concluziile referitoare la vinovatia cuiva?
Ultimului borfas din Parlament se grabesc cu totii sa ii invoce dreptul la prezumtia de nevinovatie. Cand vine vorba insa de un no name, nu pridideste nimeni sa ii stabileasca vinovatia dupa ureche, dupa bunul plac sau poate chiar cu rea intentie. Asa ati facut si cu Berbecaru si cu aflatoxina si cu gripa aviara si cu multi altii si altele. Ce ii va mai folosi producatorului din Arges daca se va constata ca nu are niciun fel de vina? De ce nu faceti intai si intai investigatii amanuntite, cercetari profesioniste, responsabile si abia dupa ce sunteti siguri 100% sa aruncati in piata un nume? Aruncand asa intr-o doara (si complet iresponsabil!!!) un nume, induceti in felul asta in constiinta publica ideea de vinovatie. Ce va da dreptul sa o faceti? Ce aveti de ascuns ca sa o faceti? Iarasi va folositi in mod cinic de niste vieti nevinovate? Doar ca sa va mascati incompetentele, lipsa de profesionalism, faptul ca sunteti depasiti de situatie si incapacitatea de a gestiona problemele tarii?
Nu, eu unul nu pot avea incredere in ceea ce imi spuneti voi. Tocmai de asta vreau concluziile unei autoritati neutre si avizate. Nu vorbele goale ale institutiilor mult prea politizate ale statului.

Publicat în pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu