Merita sa plangi pentru cine stie sa iti stearga lacrimile cu o mangaiere, merita sa urli pentru cine stie sa iti opreasca urletul cu o soapta, merita sa iti daruiesti timpul atunci cand ti se daruieste timp pe masura, merita sa iti deschizi sufletul acolo unde intalnesti un suflet deschis care sa il primeasca pe al tau.
Sigur tu, oricine ai fi, ai fi pretuit si apreciat ceea ce am scris si spus eu in timp daca autorul ar fi fost un mort cu notorietate sau o vedeta a zilei. De ce crezi ca eu vreau sa te atac sau sa te jignesc pe tine? Doar pentru ca te regasesti in ceea ce scriu eu? Uite… si eu ma regasesc de foarte multe ori in ceea ce scriu eu pentru ca am curajul sa imi privesc direct in fata propriile mele pacate si greseli. Si sunt prea multe. Nu imi mai gasesc locul si scopul in lumea asta. De asta nici nu imi este teama sa mor si imi este indiferent daca se intampla. Numai sa nu doara si sa fie brusc. Intr-un anume fel am murit de foarte multe ori. Nu, nu dramatizez si nu bag in carti pentru impresia artistica. Nu ma face sa rad. Ca daca eu incep sa rad sarcastic, sigur nu iti doresti. Tu, oricine ai fi, poti sa o iei oricum. Sunt obisnuit sa fiu judecat dupa tipare care nu mi se potrivesc…
Orice ti-as spune tu oricum ai sa crezi numai ceea ce tu ai senzatia ca stii sigur. Asa ca ce rost are?
