By Alexa: de la utopie la puterea de a spune NU

Urmeaza sa citesti (iarasi) un articol plictisitor, fara injuraturi, fara critica de dragul de a critica, cumva la limita indeciziei curvaraselii. O distinsa doamna, cunoscuta si like-ata (sinonimul personal pentru apreci-ata) blogger-ita (sau –ista) imi scria acum mai bine de un an ca nu sunt citit pentru ca sunt confuz, indecis, nehotarat. Asta pentru ca ma incapatanam sa privesc in fata si sa atac raul indiferent de unde ar veni si nu ma limitez sa critic unidirectional. Evident blogul meu a continuat sa fie citit de mai putini oameni (chiar daca este ceva mai “batran”) decat este citita platforma apreciatei mele prietene. Pe care o pretuiesc de altfel si ii aplaud scriitura. Stilistic vorbind. Eu am sa continui sa ma tin strans cu dintii de utopiile mele: civism, schimbare, educatie, valoare, toleranta dar si fermitate, scriitura cu fade accente moralizatoare dar si prezenta in strada, la posturi de televiziune sau ca promotor si organizator benevol al unor actiuni concrete, chiar daca fara cine stie ce impact sau rasunet, de constientizare a semenilor mei. Uneori insa utopiile mele prind contur. Exemplul concludent este faptul ca am reusit sa strang in acelasi loc un numar, restrans ce-i drept, de oameni (in special tineri dar cu concursul mai batranilor lor) cu diverse orientari politice (mai putin PSD-iti; astia au refuzat sa fie interesati de legalitate si stat de drept; vedeti cum VOI imi dati ocazia sa ma iau de voi?) care insa au avut un acelasi scop: educarea proprie. Utopie? Posibil… Va ramane utopie atat timp cat va fi doar un “eveniment” complet izolat. De ce l-am organizat? Doar ca sa iti arat si tie si tie chiar si tie ca si tu o poti face. Este suficient doar sa iubesti oamenii si sa ii vrei mai buni si sa fii sigur ca este posibil sa faci si ceva bun pentru ceilalti pentru ca si ceilalti sunt tot romani. Evident ca nu vei reusi cu toti. Dar daca reusesti lucrul asta chiar si numai cu unul singur, zau ca merita. Fara sa fac parada de credinta (sunt cam nedus la biserica), pana la urma si crestinismul tot din aproape in aproape s-a raspandit. Ca ulterior a trecut in sfera intereselor materiale si a nevoii de dominatie, asta este alta treaba. Ca a fost asimilata institutia bisericii cu credinta, si asta este alta treaba. Eu ma refer doar la modul de propagare. Numai ca pentru asta este nevoie de oameni care sa si creada si care sa si puna osul la treaba. Individual sau in grup. Iar pentru asta este nevoie de visatori utopici dar cu sange in instalatie, netematori si increzatori in viabilitatea demersului lor. Nu ai sa crezi, dar cel care va beneficia pana la urma, esti chiar tu. Nu iti spun cum pentru ca nu cred ca esti pregatit inca sa accepti. Esti prea dezorientat, prea neincrezator, prea fara repere, prea nu mai crezi in nimic, prea dominat de credinta ca nu se poate face nimic, prea dezamagit de climatul egalitarist care naste numai prosti cu pretentii, neamuri proaste arogante, parveniti care au senzatia ca daca au ajuns intr-un post de conducere, fie el cat de mic, au dreptul sa se creada deasupra tuturor sau care, daca au ceva mai multi bani (dobanditi cine stie cum), sunt automat si esenta valorii, sau fufe-tute si nulitati absolute care daca se vad promovati de emisiuni tv la fel de indoielnice, au senzatia ca automat au si autoritate.
“Si ce legatura au toate astea cu “By Alexa”?”, ma vei intreba. Aparent niciuna. Dar numai aparent. Poate reusesti chiar tu sa faci o legatura citind ceea ce urmeaza. Nu uita ca daca langa tine are loc o agresiune, daca intorci capul nepasator, nu inseamna ca agresiunea respectiva nu mai are loc. Asa ca daca te joci cu telecomanda si comuti in alta parte, nu te scuteste pe tine de situatia de a fi la randul tau victima potentiala.
Ani de zile televiziunile si presa scrisa au promovat numai anumite figuri si numai anumite tipuri de “evenimente”. Marsand pe nevoia de grobian, scandal, poleiala gaunoasa, pe tot ceea ce este urat, pe socant a needucatului consumator de informatie, presa a neglijat continuu valorile, reusitele unor indivizi. Rezultatul? Disparitia reperelor din constiinta cetateanului. Stimularea climatului egalitarist in care prostul, dincolo de faptul ca se crede la acelasi nivel cu desteptul, isi aroga si dreptul de a-i da lectii desteptului, de a-i da in cap, de a-l pune la punct. Climat in care hotul se crede legitimat sa ii “ia fata” profesionistului, celui cu valoare, cinstitului, socotindu-i pe toti acestia prosti iar pe sine jmecher. Nota discondanta in acest climat face emisiunea “By Alexa” a Alexei Ionescu. Chiar daca la o ora foarte tarzie, chiar daca fara cine stie ce audienta, se incapataneaza sa creada intr-o utopie: incearca sa aduca la suprafata valoarea ignorand cu obstinatie notorietatea. Si slava domnului, tara asta chiar are o multime de valori complet lipsite de notorietate. Este inca un exemplu ca se poate. In timp ce toti ceilalti realizatori isi plimba de la unii la ceilalti aceleasi si aceleasi fete edulcorate, fade si pline doar de ele insele (in majoritatea cazurilor), By Alexa se incapataneaza sa creada intr-o utopie: valoarea si autoritatea din aceasta tara, cel putin numeric, nu este promovata, nu este vizibila, este sistematic devalizata prin ignorare, este tinuta sub cenusa mediocritatii generalizate care a napadit tot spectrul vizibil din tara asta.
In atare situatie, nu te astepta ca cineva sa iti intinda mana. Asa ca, daca te simti valoros, bate-te pentru recunoasterea valorii tale. Renunta la resemnare si abandon. Obliga-i pe toti sa accepte competitia cu tine. Provoaca-i, baga-i in ma-sa, da-le pumni in cap, scuipa-i cu eleganta sfidatoare. Daca intr-adevar ai valoare, sigur ai sa reusesti.