Cu egalitarismul la pascut

Sustin de multa vreme ca viata politica romaneasca este dominata de amatorism, de foarte multe ori de marlanie, lipsa de anvergura a „jucatorilor”, lipsa de barbatie politica. Compromisul este asimilat curvaraselii politice, tradarile sunt socotite doar miscari tactice in interes national, negocierea se face doar cu mijloace de presiune sau actiuni asimilabile santajului, doctrinele sunt reduse la masuri de mituire afectiva a electorului, interesul cetateanului este confundat cu interesul de partid sau personal, orgoliile individuale sunt, de prea multe ori, singura masura a dezbaterii pe tematici diverse, atacul public la persoana a devenit singurul argument ideologic.
Politicianul roman, in general lipsit de onoare, nu stie ce este acela pas inapoi in urma unui esec. Egocentric si egolatru pana la dimensiuni aproape paranoide, nu vrea sa accepte ca esecul acestor 25 de ani se datoreaza in proportie de 100% unei anumite tipologii de comportament politic la care majoritatea nu vor sa renunte iar cei care chiar vor sa renunte fie sunt inlaturati fie sunt asimilati de catre ceilalti in numele disciplinei de partid.
Competitia interna de partid nu are niciun fel de legatura cu valoarea ci doar cu obedienta fata de seful imediat superior, cu cine aduce mai multi bani negri in partid.
Or cu asemenea politician (drept este, produs de votul electorului) este firesc sa ai un votant mediu de un caracter complet indoielnic, visceralizat a carui optiune nu are nimic de aface cu analiza ci doar cu perceptia afectiva in ceea ce il priveste pe un politician sau altul. Sa nu cumva sa critici actiunile vreunuia ca imediat (citez dintr-un mesaj primit azi) „esti un abject discipol al interlopului si bisnitarului Basescu ! Sinecurist, ca toti cei din preajma lui, evident !” sau “Acum si aici ii gasiti greseli Presedintelui? Votati toti cu USL,care se reface cat de curand si trageti in PMP,pana va dor degetele.Poate va meritati soarta.”. Doamnelor, domnilor, confundati optiunea bazata pe elemente factuale cu atasamentul afectiv neconditionat. Pana la ora actuala absolut niciun om nu s-a dovedit a fi perfect. Deci absolut toti suntem supusi greselii iar impefectiunile individuale ne diferentiaza si ele de ceilalti oameni si fac din noi fiite unice si irepetabile. Cum doar legea si, in oarecare masura, conceptiile morale temporale modereaza actiunea individului in societate, este cat se poate de firesc sa evaluezi un individ doar prin prisma acestor paliere iar atunci cand trebuie sa optezi, sa o faci analizand faptele, comparand un individ cu alti indivizi si cu ofertele politice ale celorlalti. Pe de alta parte, care este problema cu Basescu in perioada actuala? Ati facut (si  primul caz si  al doilea eu le socotesc doar exemplificari cu un mare caracter de generalitate) o fixatie de natura schizoid-maniacala de care nu va puteti indeparta. Pe cuvantul meu ca nu vreau sa il iau pe Basescu, sau pe oricare altul, la mine acasa si nici nu vreau sa il dau de mancare la caini. Pentru mine Traian Basescu este doar politicianul pe care l-am votat pentru functia de presedinte al tarii. Puteam sa il prefer pe Adrian Nastase? Este in puscarie inca. Puteam sa il prefer pe Geoana? Pentru lipsa de calitati politice este repudiat chiar de catre “tovarasii” lui de partid. Este o vina faptul ca intuiesc caracterele mai repede cu niste ani decat alti semeni ai mei? Si atunci? Sunt eu defect sau voi? Optiunile mele electorale au la baza analiza elementelor factuale. Ma poate invinui cineva pentru lucrul asta? Se pare ca da. Nici macar nu simt nevoia sa imi cer scuze ca nu sunt atat de idiot incat sa accept sa fiu manipulat de catre Antena 3, B1, Realitatea sau RTV. Oricine altcineva o poate face si fara voia mea. Chiar nu am nicio problema. Pana la urma este vorba despre dreptul la optiune individuala. Iar eu il respect. Dar nu imi cereti sa fiu si eu idiot. Si in contextual actual imi iau libertatea sa continui sa gandesc numai cu propriul cap si  nu cobor la nivelul multora dintre concetatenii mei ci sa incerc, atat cat pot, sa le ridic unora dintre ei nivelul de gandire. Daca este posibil. Daca nu, asta este. Asa ca daca cineva imi mai cere alta data sa scriu la un nivel mai scazut, am sa raspund simplu: atat timp cat iti permiti sa te tragi de sireturi cu mine, macar fa un efort (substantial) sa te ridici la nivelul sireturilor mele. M-am cam saturat de acest egalitarism de mahala in care absolut orice neispravit are senzatia ca are dreptul intelectual, moral, volitiv si de actiune sa se socoteasca egalul meu. Eu la randul meu respect valorile care sunt deasupra mea. Suntem egali doar in fata legii si ar trebui sa ne bucuram de egalitate de sanse. Nu ma injura pe mine ci pe politicianul tau care te-a dresat, dupa chipul si asemanarea lui, sa fii un prost agresiv pentru care pretentiile fluturate nu sunt sustinute si de capacitatile individuale validate de fapte.
Nu, nu vreau sa fiu modest ci doar competitiv. Tu?