Despre asta este vorba

Daca cel/cea pe care pretinzi la un moment dat ca il/o iubesti nu este prezent/a continuu in sufletul tau, daca nu este prezent/a in gandul tau in fiecare zi macar 70% din timp, daca nu iti este punctul de referinta, daca nu te raportezi la el/ea atunci cand nu esti foarte sigur/a de tine, daca nu simti nevoia sa te lasi in bratele lui/ei atunci cand te simti singur/a, daca nu produce in tine dorul care simti ca te usuca, daca nu simti nevoia sa ii spui macar o data pe zi ca il/o iubesti, daca nu simti nevoia sa ii impartasesti fiecare clipa din viata ta, daca nu simti nevoia sa iti imparti cu el/ea bucuriile dar si durerile, daca nu simti ca patul iti este gol seara la culcare fara el/ea, daca nu intinzi mana spre el/ea ca spre singura certitudine de pe pamant, atunci este mai bine sa lasi totul balta. Nu ii esti drum si nu iti este drum. Totul devine irosire insotita de minciuna, fatarnicie, simulare, disimulare si gol. O imensa stare de  gol. Si atunci este mai bine sa iti invingi teribila pornire posesiva si sa il/o lasi sa plece in brate care i-ar putea darui fericirea pe care tu nu esti in stare sa i-o oferi, brate care au nevoie de el/ea si de care ar putea sa ajunga sa aibe nevoie. Daca mai are timp. Despre asta este vorba. Iar daca exista toate astea, sigur nu trec dupa un an sau zece sau cincizeci. Daca trec, atunci a fost doar indragosteala nu dragoste, amantlac banal nu iubire.