Indemnuri pe care mai toti nu vor sa le ia in seama

Mie unul imi este din ce in ce mai clar ca numarul romanilor a caror existenta este grav afectata si influentata negativ de majoritatea parlamentara si de actiunile guvernarii, este deja majoritar. La fel de evident imi este insa si faptul ca majoritatea acestora inca nu sunt pregatiti sa constientizeze, sa accepte sursa raului si sa isi si asume propria nemultumire. Si pe cale de consecinta sa si actioneze impotriva raului. Multi oameni inca nu pot iesi din paradigma “Basescu este unica sursa a tuturor relelor”. Altii inca nu sunt in stare sa accepte ca au gresit. Foarte multi sunt inca sub influenta narcotica a propagandei si manipularilor mediatice. Multi inca nu se pot desprinde de amintirea relelor anterioare, fara insa sa aibe capacitatea sa valorizeze corect contextualitatea unor sacrificii de neocolit, sacrificii care insa nu au fost distribuite la nivelul intregii societati. Multi inca se lasa vrajiti de tentatia lui “dar Udrea? dar Videanu?” fara sa constientizeze ca aici nu mai este vorba nici despre Basescu, nici despre Udrea nici despre oricine altcineva ci DOAR despre starea de bine a unui intreg popor intr-o perioada in care nu mai este imperios necesara sacrificarea populatiei, intr-o perioada in care realitatea de la care s-a plecat ar fi trebuit sa duca la cresterea bunastarii populatiei. Exista oameni care, in numele disciplinei de partid, isi ascund nemultumirea in spatele lasitatii de partid sau in spatele oportunitatii de partid. Mai exista si un segment important de populatie (pana in trei sau patru milioane) care nu ezita sa isi sacrifice bunastarea individuala, sa isi sacrifice propriile principii in beneficiul bunastarii partidului. Acestora din urma nu m-as adresa pentru ca ei sunt (si au tot dreptul sa fie) cei reprezentati de catre activul de partid, cei captivi, talibanizati care nu vor accepta niciodata ca totul este o minciuna si o mare dezinformare, cei care nu vor accepta niciodata ca traiul lor zilnic este in totala contradictie cu tonul festivist si triumfalist al comunicatelor si comunicarilor majoritatii parlamentare si a guvernantilor.
Daca as putea sa ma adresez celorlalti, le-as spune ca este cazul sa constientizeze sursa raului actual si sa se impotriveasca. Le-as spune ca aparandu-l pe un Nastase sau un Dragnea sau un Voiculescu sau oricare altul care are grave probleme cu justitia, lucrul asta nu le va tine de foame. Din punctul meu de vedere chiar imi doresc sa ajunga sa fie deferiti unei judecati drepte orice om care, incalcand legea, a dus la pauperizarea si deprecierea si saracirea majoritatii a populatiei. Indiferent de numele pe care il poarta si indiferent din ce partid provine sau din ce segment social si economic provine. Pentru ca aici nu mai este vorba despre partied sau doctrine ci despre abuzurile unei oligarhii hraparete ce actioneaza sub stindardul pluripartidismului ca esenta a democratiei. Numai egalitatea in fata legii, egalitatea de tratament si aplicarea nediscriminatorie a legii ne mai poate insanatosi ca popor. Cu atat mai mult in situatia asta eu unul am convingerea ca suntem in acel punct de iflexiune in care fie incepem sa crestem, fie ne cufundam pentru multe zeci de ani intr-o mocirla care duce nu numai la disolutia statului ci si la disparitia noastra ca natie. Or in atare situatie devine imperios necesar ca aceasta majoritate nemultumita sa isi depaseasca propriile frustrari optionale, propriile orientari doctrinare si sa spuna raspicat AJUNGE! Argumentul “ba pe-a ma-tii” nu tine nimanui de foame. Tafnosul “da Udrea? Da Videanu?” nu acopera ghiortaitul matelor. Cu atat mai mult cu cat nu mai este vorba despre nume ci despre justitie. Iar justitia a aratat in ultimul timp ca incepe sa isi recastige demnitatea pierduta de multi ani. Cu atat mai mult are nevoie in momentul asta de sprijinul nostru, de atasamentul nostru, cu atat mai mult acum are nevoie sa luptam pentru ea. Pentru ca luptand pentru justitie in societate, luptam pentru sansa noastra de a trai cu capul sus intr-o societate normala. Evident ca justitia trebuie sa isi faca curatenie in propria ograda. Dar nu este de neglijat faptul ca sunt o multime de judecatori, de procurori si politisti care au demonstrat ca sunt dispusi sa faca curatenie la “locul lor de munca”. Dar ca sa reuseasca, ei au nevoie de sprijinul nostru, au nevoie de opozitia noastra ca sa ii aparam in fata asaltului deznadajduit al majoritatii parlamentare si a actiunilor guvernamentale care vor sa creeze si sa instaureze un sistem care imparte societatea in doua categorii: o categorie aproape intangibila in fata legii si o categorie de rang inferior menita doar sa produca bogatie pentru primul segment.
V-as mai spune si ca au existat in ultima perioada doua elemente de natura sa va faca sa nu va mai fie frica sa va opuneti. Primul dintre ele este reprezentat de declaratia presedintelui atunci cand a afrmat ca el nu se poate opune decat in limita prerogativelor sale constitutionale. Continuarea din subtext, nerostita, a fost: “Dar voi ce faceti? Sunteti singurii a caror legitimitate de a produce schimbarea este sub orice dubiu. Si nu 4 milioane, nu mincinosul 7,5 milioane ci o majoritate covarsitoare care o duce din ce in ce mai prost”. Al doilea semnal fara echivoc a venit astazi de la doamna Nuland care i-a incurajat pe romani sa lupte pentru statul de drept, pentru existenta unei justitii impartiale si drepte. Ce ati fi vrut sa faca? Sa va spuna ca trmit ei trupe SEAL? Sa va spuna ca vor trimite ei desant si puscasi marini? Nu, ne-a spus clar ca este cazul sa invatam sa ne rezolvam si singuri problemele care ne afecteaza demnitatea si traiul in limitele normalitatii. Si da, este cazul sa invatam ca a ramane in limitele mioriticului “pica para malaiata in gura lui natafleata” nu ne va rezolva niciodata problemele. Da, este cazul sa invatam demnitatea de cetateni care au puterea, dincolo de optiuni doctrinare sau de lipsa acestora, sa spunem raspicat NU. Cu atat mai mult cu cat avem dreptul legal dar si obligatia morala sa ne opunem. Chiar vreti sa ajungem in situatia cand nu vom mai avea acest drept?