Ciuma

Devine din ce in ce mai evident ca Romania nu are parghiile legislative si constitutionale sa se opuna abuzurilor de putere. Devine din ce in ce mai avident ca Romania „beneficiaza” de o clasa politica complet imatura a carei cultura politica o face sa fie nepregatita sa se opuna abuzului initiativei legislative a unei guvernari discretionare si abuzive. Or in atare situatie parlamentarismul si pluripartidismul care, ca principiu, ar trebui sa fie stalpii unei societati democratice moderne, sunt grav puse in pericol, sunt puse extreme de mult sub semnul intrebarii. Tiparele deja cunoscute (de care s-au folosit, in timp, toate partidele aflate la guvernare) dar desavarsite de actuala coalitie majoritara (si in special de catre PSD) prin care un numar foarte mare de politicieni sunt determinati sa treaca in barca puterii prin presiune, prin santaj politic, prin stimularea interesului propriu in paralel cu abuzul legislativ care are la baza numai votul majoritar si nu respectarea unor principii si cutume de buna practica, duc incet incet catre partidul stat. Or intotdeauna concentrarea puterii, lipsa controlului intre sistemele din care este constituit statul, a dus invariabil la o forma de totalitarism. Ca acest totalitarism este de natura ideologica sau este doar forma prin care o oligarhie reuseste sa detina toate parghiile de decizie in stat, este doar chestie de nuanta. Fondul fiind unul singur: cetateni de rang unu si cetateni de rang doi. Cetateni care nu raspund in fata legii si cetateni care au mult mai multe obligatii decat drepturi. Cetateni care beneficiaza si cetateni care trebuie doar sa se supuna. In trei cuvinte, inegalitate si inechitate sociala. In acest fel ascensiunea, bunastarea, realizarea proprie nu se mai bazeaza pe capacitatea individuala ci pe forta paturii conducatoare de a-si impune propriile principii discriminatoare si abuzive care face ca obedienta sa fie singurul criteriu de selectie.
Intr-o lume in care numarul polilor de putere, de influenta este redus la maxim sase sau sapte asemenea poli, oricare alta tara sau grup de tari, atat timp cat prin actiunea proprie, prin bogatia proprie, prin forta economica si militara proprie nu poate fi si nu este recunoscut ca pol de putere de catre ceilalti poli, singura solutie este sa opteze pentru aderarea la unul dintre acesti poli. In acest context Romania are varianta unei aderari de facto (si nu numai declarativa) euro-americana, ruseasca, chinezeasca, araba (axa Iran-Siria) sau una dintre tarile emergente, tari care, la randul lor, cu diferente date de specificul lor, au aderat, principial, la unul dintre ceilalti poli. Declaratiile dar si actiunile clasei politice majoritare, in ultimii doi ani, au aratat fara echivoc o departare din ce in ce mai accentuata de apartenenta la polul euro-american. Ce ar mai ramane? Sistemul oligarhic rusesc extrem de opresiv? Sistemul totalitar si extrem de centralist chinezesc? Sistemul hiper religios si intolerant arab?
Mie unul imi este extrem de clar ca propaganda si manipularea la care a apelat din abundenta majoritatea USL in ultimii doi ani, mizand pe nationalismul excesiv romanesc si pe xenofobia romanului mediu indoctrinat copios in decenii ca el este cel mai frumos, cel mai viteaz, cel mai dotat, cel mai cel, alesul intre neamurile globului, au indus ideea ca nu avem nevoie nici de europeni nici de americani, ba mai mult, au manipulat perceptia publica in sensul unui sentiment national antieuropean si antiamerican. Au indus ideea ca nu avem nevoie de nimeni, ca suntem suficient de puternici incat sa avem o existenta nationala de sine statatoare. Nimic mai fals si tare imi este teama ca strategia statala este orientata catre sistemul oligarhic rusesc in prima faza. Spun “in prima faza” pentru ca la un moment dat, in mod cert, determinist, totul va aluneca catre un sistem totalitar de tip chinezesc. Va fi prea tarziu pentru cei care acum sprijina, din interes personal, din interese de partid, din obedienta sau doar din inconstienta, actuala majoritate. Va fi prea tarziu si pentru cei care, scarbiti fiind de ceea ce este manifestare politica in tara asta, se refugiaza in lehamite, in indiferenta, in absenteism electoral sau in paradigma “Basescu tiranul tiranilor, sursa tuturor relelor”, fara sa incerce sa gandeasca temeinic la ziua, foarte apropiata, cand Basescu nu va mai insemna absolut nimic. Cine va mai fi de vina atunci? Din punctual meu de vedere, voi toti cei care acum dati dovada de lipsa de viziune si de perspectiva ignorand adevarata sursa a relelor care urmeaza sa fie cat se poate de evidenta in nu mai mult de doi ani. Semnele foarte clare le aveti de acum. Nu este decat vina voastra ca voi nu vreti sa o vedeti si raspundeti pavlovian in limita ochelarilor de cal care v-au fost implantati. Pe cine veti mai putea face raspunzator de propria micime, de propria incapacitate de a gandi dincolo de ceea ce altii gandesc pentru voi, de propria pauperizare, de lipsa egalitatii in fata legii, de lipsa de egalitate de sanse, de abuzuri, de amenintari, de dictat, de disparitia voastra ca popor integru si mandru? Veti avea in fata foarte multe antene 3 care vor continua sa va convinga de faptul ca sunteti si va este altfel decat voi vedeti si simtiti. Va doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa NU mai aibe grija de voi!!!! Pentru ca voi sunteti cei care imi impuneti mie sa traiesc aidoma voua si nu asa cum stiu ca as putea trai. Adica mai bine. Voi sunteti cei a caror orbire imi stinge mie lumina.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *