Parteneri. Doar la castig

Ani de zile, cand ma duceam sa iau un credit de la banca, auzeam textul asta binevoitor care ma calca pe nervi: “facem tot posibilul sa va ajutam”. La fel se intampla si cand imi venea un “organ” de control in firma. Dincolo de faptul ca nu am inteles niciodata de ce se autodefinesc ca fiind “organ” (iar asta ma duce de fiecare data cu gandul la organul organismului), chiar nu reuseam sa inteleg nu falsa bunavointa cat faptul ca recunosteau fara echiovoc ca sunt un “organ” al statului caruia eu ii dadeam bani din munca mea fara ca el sa imi dea ceva.
Ma banca lu` tata, tu nu imi dai de pomana. Asa ca lasa-ma dracu cu textul asta bisericos. Tu investeti niste bani ca sa castigi. Asta este marfa cu care tu faci negot. Drept este ca de fiecare data imi iei, de cele mai multe ori si fara sa imi spui, pe langa castigul firesc, si taxa de raft, si taxa de produs, si taxa de viscol, si taxa de zambet, si taxa pe decolteul generos al superbei angajate de la ghiseu, si taxa de aroganta si dracu stie ce altceva iti mai da prin cap. Dupa nu stiu cate multimi de ani in climatul asta, bancile si-au modificat putin textul. Acum nu iti mai dau de pomana (te „ajutam”) ci fac o afacere impreuna cu tine. Evident partenerul asta care iti este alaturi, nu participa si la pierdere ci numai la castig. Este deci un partener de nadejde. Face cu tine un contract onest stiind ca este singurul care are voie sa vanda marfa asta asa ca tu nu ai decat sa crapi sau sa accepti conditiile. Ca de aia este un contract care, principial vorbind, este produsul unei negocieri si acceptat ca profitabil de catre ambele parti, nu-i asa? Evident ca banca ranjeste satisfacuta atunci cand iti merge bine. Si evident ca atunci cand ceva incepe sa mearga prost, chiar si numai putin, ca un partener (si la bine si la greu, nu-i asa) ce-ti este, te ajuta si atunci. Sa iti rupi gatul. Cat mai repede si cat mai temeinic. Toata lumea „buna” se plange ca legea il favorizeaza pe debitor. Aiurea!!! Il favorizeaza pe debitorul de rea credinta nu si pe cel de buna credinta. Pentru ca mai totdeauna cel care vrea sa traga o teapa unei banci, isi duce lucrarea la bun sfarsit cu acordul tacit al bancii care ii aplica acestuia legea in aspectele ei cele mai favorizante, pe cand pe un neica nimeni il poarta de ii sar capacele si face tot posibilul sa amane executarea cat de mult posibil (in timpul asta adaugand la datorie penalitati la penalitati si dobanzi la dobanzi), avand pe deasupra posibilitatea legala sa il urmareasca pe hotul hotilor pana la adanci batraneti in timp ce un tunar, stalp al societatii (nu-i asa?) poate sa dea o teapa de niste milioane bune (de euro) si ramane si cu milioanele si cu onoarea nepatata. Nici nu exista niciun miliardar (in euro) in tara asta care a luat niste credite cu multe zerouri ca abia le numeri, care la scurta vreme se declara in faliment si la numai cateva luni isi rascumpara (cu banii imprumutati) toate gajurile la o zecime din pretul de evaluare pe cand in cazul unui prapadit hot notoriu, banca nu vrea sa scada pretul sub 75% din pretul de evaluare ani in sir decat daca urmeaza sa vanda gajul tot unui premiant sau favorizat al sortii. Si evident dupa vanzarea gajului, hotul hotilor continua sa ramana dator pana la adanci batraneti. Onorabilul insa isi cumpara alte si alte proprietati fara sa il mai urmareasca cineva. Si evident ca, asa cum am sugerat, statul care defavorizeaza al dracului de tare bancile, tot asa le defavorizeaza si cand proastele lor performante (cu buna stiinta sau nu) le duc in impas: imediat le finanteaza. Din ce bani? Pai tot din ai contribuabilului. Ca nu poate lasa statul sa se duca pe rapa castigul hraparet al unei banci. Cetateanul? Da-l dracu! Tu ca cetetan sau firma onesta, chiar daca nu ai nevoie de serviciile bancii, te obliga statul sa ai nevoie. Si pentru ca banca te ajuta si fara sa ai nevoie, iti tot ia nenica comisioane chiar si atunci cand tu esti cel care ii bagi marfa in magazie, marfa de care distinsa banca se foloseste apoi cum vrea ea fara ca tu sa castigi ceva. Nu am nenica nevoie de voi! Vreau sa imi tin banii la saltea si sa imi platesc furnizorii fara sa mai trec prin conturile voastre. Ca sunt bani facuti de mine, nu de voi.
Iar tu statule nu ma ajuti cu absolut nimic. Eu sunt cel care iti dau tie bani. Si tu ce faci cu ei? Ii dai bancii cand este in impas. Mie nu imi dai cand sunt in impas. Si ar fi suficient chiar si sa nu imi mai iei. Ii dai parlamentarului sa faca excursii exotice fara sa dea socoteala nimanui in timp ce mie imi ceri socoteala si pentru zece litri de combustibil consumat. Din munca mea. Ii dai aluia care pune asfalt cu de trei ori pretul corect in timp ce mie nu imi dai voie sa imi asfaltez aleile din incinta cosmeliei mele care produce bani pentru tine. Iti cumperi masini scumpe de tot pentru tot aparatul vulgar de hraparet in timp ce mie nu imi dai voie sa imi cumpar o masina (din banii facuti de mine prin munca mea) la un sfert de pret din cea pe care o cumperi pentru tine. Daca din greseala eu iti dau niste bani, tu niciodata nu mi-i dai inapoi. Pentru intarzierile mele nu eziti niciodata sa imi blochezi toata activitatea, sa ma incarci cu penalitati si dobanzi si penalitati la penalitati si sa ma bagi imediat in executare in timp ce eu nu pot niciodata sa te penalizez pentru intarzierile tale fata de mine sau sa te execut in vreun fel atunci cand nu imi mai dai banii inapoi. Iar daca te dau un judecata, justitia tine tot cu tine chiar daca o platesc si pe asta din banii mei. Pai unde este, ma, dreptatea fi-ti-ar a draculuid e dreptate si de parteneriat? Fi`r`ai al dracului de stat cu banca ma-tii cu tot.
Mai este cazul sa ma intreb cine cu cine este partener si in defavoarea cui?