Toamna matriarhului intr-un veac de curvaraseala singuratica

Ma lasa degetul in nas sa-ti bag
In timp ce tragi pe nara celalalta,
Sa-ti fiu eu omul ala drag
Cand te cocoti pe calvitia-mi ce tresalta.

Doar cand bubita cu fular mi-acopar
Caci glontu-n tinerete mi-a intrat in cur,
Mai vreau in pusculita sa descopar
Un milliard fara cusur.

Veni-vei tu sa-mi tii hainuta
Ce o arunc in parvenirea-mi fara seaman,
Si as mai vrea sa-mi pupi manuta,
Stanga beteaga, dreapta geaman.

Iar cand un Nobel il ratez mereu,
Macar imunitatea sa o iau in laba,
Eu, vajnicul armean ateu
Ma plimb cu mita a mai slaba.

Chiar daca tu imi tii prostate-n gat
Si vrei sa-mi scoti carcasa beata din masina,
N-ai vrea sa intri in al meu rat
Cand mintea-mi naste o basina.

Cel drept in copiat pe ciuci
Ranjeste catre gherla printre gene
Si-si plimba largile lui buci
Cu o barcuta trasa de hiene.

Bolnavi de spaga in catuse,
Isi lasa bile-n urnele pisoare,
Imunitatea de capuse,
Alba cu neagra-n Parlament dispare.

Sunteti prea multi si rima-mi oboseste:
Ar trebui o viata-ntreaga sa tot scriu,
Pomelnicul e lung si preaslaveste
Vii vampiri din tara ca sicriu.

V-as incerca cu versul alb
De nu ati fi mai negri decat noaptea.
Hidosi,
Nervosi,
Cu buze largi ce-mi pupa dosul
Eu nu va las sa-mi implorati cuvantul.

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *