Consideratii pe marginea intamplarilor

1. Categoric Traian Basescu este politicianul vizibil cu cea mai mare anvergura din ultimii 23 de ani. Prin ceea ce a facut ca esenta nu prin ceea ce a spus si spune de foarte multe ori. Spun „vizibil” pentru ca am convingerea ferma ca valorile politice monumentale nu numai ca nu au fost vizibile dar societatea romaneasca nici nu vrea asa ceva, nu are nevoie de asa ceva. Societatii romanesti pare sa ii priasca mediocritatea, obscurul si gregarul. Nu pot insa sa nu remarc faptul ca Traian Basescu nu rezista tentatiei spectaculosului fara miza. Evident ca si un sef de stat este tot om numai ca omul din functia respectiva reprezinta o institutie, reprezinta statalitatea. Ori din pozitia asta (la institutie ma refer), eu unul nu as cobora la nivelul unor pigmei politici sau la nivelul unor boschetari din mediul de afaceri sau din patronatul media. Eu sunt Romania iar eu ROMANIA nu am voie sa ma apuc sa ma balacaresc cu niste existente efemere, sterpe, indoielnice, chiar daca poarta numele Ponta, Antonescu, Voiculescu, Ghita sau oricare alt mic nemernic fie ca este din PDL, PSD, PNL sau din societatea civila. Eu functia, institutia, trebuie sa fiu garantul democratiei, sa ridic in fata societatii si sa-mi pun amprenta, in limitele conferite de CONSTITUTIE, in vederea rezolvarii problemelor care ameninta democratia, functionarea statului dar nu am voie sa ma cert cu niste nume ca la usa cortului. Ca acestor nume le place viata noroioasa, este o realitate indubitabila. Dar ROMANIA nu are voie sa se certe cu exemplarele astea indoielnice. ROMANIA are (sau ar trebui sa aibe) suficiente parghii constitutionale sa ii elimine din viata publica. Cu cetateanul sau politicianul Traian Basescu pot sa ma trag de sireturi, putem sa ne intalnim luni in fata la Guvern sa ii injuram impreuna pe astia (nu institutia ca atare) dar cu Romania nu imi dau voie sa o fac. Daca atunci cand a fost vorba despre apararea legalitatii si in ultima instanta a statalitatii constitutionale am iesit cu draga inima in strada, asa ceva nu pot aplauda. Voi, fiecare in parte, faceti cum va este mai pe plac. Eu vorbesc numai in numele meu. Ce exemplu da Romania cetateanului, cel in numele caruia si datorita caruia exista orice politician?
2. Aseara, la un post tv, am vazut un politician (parca Nicolicea se numeste) suparat nevoie mare ca unul dintre invitatii prezenti in platou a vorbit la adresa clasei politice in termenii „cloaca asta”. Pai ma, dom`le politician, tu care te pretinzi un mare invatat, nu ai aflat inca faptul ca respectul nu se pretinde ci se castiga? Scrie undeva in CONSTITUTIA tarii mele ca eu trebuie sa va respect pe cei care sunteti niste simple capuse, niste nulitati cu pretentii, niste parveniti infecti? Nu scrie, ma! Scrie undeva ca eu trebuie sa accept minciunile voastre, nemernicia voastra, arivismul vostru, impostura si impocrizia voastra? Nu scrie, ma! Cine sunteti voi, ma, ca sa ai dreptul sa imi dictezi mie sau oricui altcuiva? Chiar daca nu sunteti toti „cloaca”, oricum sunteti mult prea multi care v-ati dovedit cu prisosinta dreptul sa fiti tinuti in cocina.