Este foarte adevarat ca, principial vorbind, orice actiune impotriva unei banci ii afecteaza pe deponentii acelei banci. In mult mai mica masura insa decat ii poate afecta pe actionarii acelei banci, actionari care, in marea lor majoritate, si-au facut banii folosindu-se de banii altor oameni si nu printr-un aport lucrativ sau intelectual propriu ci doar printr-un soi de smechereala la nivel mare.
La fel de adevarat este faptul ca s-a apelat continuu la fel si fel de formule care mai de care mai manipulative sau hotesti in asa fel incat un grup resptrans de oamneni sa determine o foarte mare masa de oameni sa devina dependenta de capitalul concentrat in mainile lor. Si cum puterea de influenta a acestor oameni a devenit incet incet necuantificabila si incontrolabila, nu le-a fost deloc greu sa impuna statului apararea intereselor lor inainte de toate sub pretextul apararii stabilitatii economice si financiare a statului in cauza. Nimic mai fals.
Sa nu uitam ca o firma este obligata sa isi tina banii numai in banci si sa nu faca plati in numerar sub pretextul prevenirii spalatii banilor. Masura extinsa inclusiv la persoanele fizice. O aiureala. Banii care se spala sau care se fraudeaza sunt cei necontabilizati in acte, bani care nu apar niciodata nicaieri. Or numarul firmelor care isi desfasoara activitatea corect este consistent mai mare decat al celor predispuse la frauda. In consecinta masura asta este menita doar sa pompeze continuu bani in banci si nu sa apare societatea. O tranzactie imobiliara intre doua persoane fizice este impozitata in functie de niste norme stabilite de catre stat si nu in functie de pretul de tranzactionare mentionat in acte. Si atunci de ce s-a grabit statul sa impuna desfasurarea tranzactiei numai prin intermediul bancilor daca valoarea tranzactionata depaseste un anumit cuantum? Evident ca sa favorizeze bancile.
Ca si segmentul politic segmentul bancar si financiar incearca sa isi justifice lacomia si avaritia prin formule nu numai meschine dar si excesiv de ipocrite. Vezi doamne, grija fata de deponent. Nimic mai fals atat timp cat o banca nu numai ca se foloseste de banii deponentului dar face pe dracu in patru sa il jecmaneasca pe deponent in favoarea actionarului propriu. Sa nu uitam faptul ca o banca percepe un comision pe orice tranzactie financiara, percepe comisioane de interogare sold, percepe comisioane, ca si cand ti-ar face o mare favoare ca iti primeste banii sa ii tii la ei, inclusiv pentru depunere. Nu este aberant? Este si hotesc in aceeasi masura. In loc sa iti dea bani pentru ca investesti in ei, ei se grabesc sa iti ia bani inclusiv, chipurile, pentru administrarea contului. Pai ii administreaza in interesul lor ca banci. Sunt exact in situatia hipermarketurilor care dincolo de faptul ca fac bani pe seama producatorilor ale caror produse le vand, isi minimizeaza la maxim costurile impunand taxe de raft, taxe de produs, taxe de cap de rand etc etc etc.
Problema de ansamblu se poate pune in niste termeni extrem de simpli si de realisti: cine are mai multa nevoie de cine? Bancile de deponenti sau deponentii de banci? Este foarte adevarat ca tendinta fireasca de dezvoltare a unui antreprenor, tendinta fireasca a unui om oarecare de a trai mai bine ii face pe toti sa simta nevoia unei finantari suplimentare la un moment dat. Se pot lipsi toti acestia de aceste tendinte firesti? Evident mult mai repede decat se poate lipsi o banca de lacomia proprie. Cel putin pe meridianul asta cu certitudine da. Noi nefiind niciodata in situatia de a nu face fata saraciei pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.
Numai ca in lipsa unei legi drepte a falimentului personal sau al falimentului firmei, un oarecare intrat in malaxorul executarilor silite, popririlor, urmaririlor, hartuirilor, abuzurilor psihice si materiale devine victima a carei demnitate este terfelita, batjocorita, abuzata, depreciata pana la sfarsitul zilelor sale. Sub pretextul luptei impotriva catorva profitori, bancile, prin intermediul legilor statului, fac pe dracu in patru sa creeze sclavi pe viata de a caror existenta dispun discretionar si dupa bunul lor plac.
Este foarte adevarat ca, principial vorbind, ai imprumutat niste bani, ai obligatia sa ii dai inapoi. Cat se poate de corect. Numai ca de prea multe ori din cauza unor elemente care depind aproape in intregime de actiunea statului si a bancilor, un imprumutat este pus in situatia imposibilitatii returnarii sumelor imprumutate (sume compuse din creditul ca atare, dobanzi, penalitati, comisioane, penalitati la penalitati, marje de siguranta etc etc etc). In foarte putine cazuri insa o banca nu isi recupereaza suma investita iar pierderile sunt puse exclusiv in carca deponentilor si nu a actionarilor asa cum se intampla in orice afacere de pe lumea asta. Banca isi conserva capitalul propriu si isi protejeaza capitalul propriu sub pavaza binevoitoare a protectiei statului, orice dezechilibru al ei fiind suportat in eclusivitate de catre deponent.
Este legea darii in plata o lege care duce la defavorizarea bancilor? In niciun caz. Drept este, le poate diminua profiturile si hotiile dar in niciun caz nu le pune in pericol. Sa nu uitam insa ca daca bancile defileaza cu principiul ca ele participa la o afacere impreuna cu cel imprumutat (si asa ar trebui sa fie daca avem in vedere faptul ca pe seama muncii imprumutatului, banca castiga), ar trebui ca partenerii intr-o afacere sa fie partasi la castig dar si la pierdere. Dar nu, banca vrea sa fie patener doar la castig. Moral, nu? Uitam prea des ca (oricum bancile o fac in mod programatic si cu buna stiinta) decizia unui imprumutat de a lua bani de la banci este manipulata, influentata, fortata, determinata major de catre politicile de marketing ale bancilor care sunt mai mult politici de prostire si nu de vanzare, politici care au ca fundament posibilitatile reduse ale unui imprumutat de a se informa, de a detine informatii financiare pe termen mediu si lung, pana la urma de a lua decizii pertinente in cunstiinta de cauza. Mai tine minte cineva cum minteau bancile ca sa dea imprumuturi doar cu buletinul? Mai tine minte cineva cum te obligau bancile sa iei un credit in moneda care le convenea lor si nu in moneda in care vroiai tu imprumutat? Mai tine minte cineva tehnicile de manipulare a perceptiei care i-au facut pe foarte multi prapaditi sa creada ca bunastarea este si pentru ei? Chiar nu isi aduce nimeni aminte ca un bun luat in gaj este consistent subevaluat tocmai pentru ca o banca sa aibe garantia ca poate oricand sa fructifice acel bun in beneficiu propriu? Si atunci de ce mai trebuie sa continuati cu urmarirea bunurilor imprumutatului pana la sfintele calende? De ce nu sunt declarate ilegale documentele de plata luate ca garantie, documente care fac dintr-un imprumutat oarecare un sclav pe viata? Nu va este suficient ca voi va recuperati banii? Vreti si vietile celor care, de cele mai multe ori dintr-un motiv intemeiat generat de catre stat si banci, nu mai pot plati hotiile voastre excesive? Bancile se prefac ca nu le put picioarele si nu le miros nici gurile pestilentiale. In niciun caz insa nu sunt dispuse sa isi asume propria ipocrizie, minciuna, fatarnicie si ticalosie. Iar statul le ajuta cu varf si indesat. Hotia propire insa este doar un pricipiu pe care trebuie sa il respecte toata lumea. Iar statul le ajuta.
Da, as intari masurile care sa duca la descurajarea si evitarea la maxim a posibilitatilor de frauda financiara. Dupa cum se vede insa, bancile il socotesc pe orice imprumutat un infractor potential si il trateaza ca atare. Si atunci de ce dracu, fratii mei, mai vindeti bani daca nu sunteti dispusi sa va asumati partea voastra de risc egala cu a partenerului de afacere?
Capitalismul modern nu este suma activitatilor creative care sa duca la cresterea bunastarii societatii. Este doar vanzare de iluzii si amanetarea vietilor membrilor societatii in beneficiul bancilor, este in ultima instanta fluidizarea capitalului care curge intr-o singura directie: bancile protejate de stat.
Foloseste cuiva punctul meu de vedere expus public? Evident nimanui. Schimba ceva in bine punctul meu de vedere? Evident nu. Intereseaza pe cineva punctul meu de vedere? Probabil nu. Face pe cineva mai bun punctul meu de vedere? Probabil nu. Si atunci de ce? Chiar… de ce?
Tocmai PNL pare că nu are intuiţie economică superioară fostului partener din USL. Prin modul cum a iniţiat şi descris darea în plata a creat Incertitudine Economică ce afectează investitorii, constructorii, bancherii şi mai ales tineretul, care primeşte un nou şut de la adulţi să emigreze.