Despre erori si cuvinte

Am spus inca de acum aproape doi ani ca PDL are nevoie sa stea in opozitie un mandat intreg pentru ca la ceea ce devenise, avea nevoie de o lunga perioada de penitenta pentru a se putea reforma si reformula. Si nu ma refer la un membru sau altul ci la partidul in ansamblul sau. Drept este ca si in privinta membrilor ar fi trebuit sa aibe intelepciunea sa faca o curatenie temeinica, incepand de sus in jos. Pare insa ca politicianismul este mult mai temeinic insurubat in principiile acestui partid decat simtul politic. Sunt cateva figuri remarcabile in acest partid (si probabil ca sunt si multi altii complet necunoscuti) dar sunt si multi altii care, intr-o societate normala, nu ar avea ce cauta in politica. Cert este faptul ca acest partid a reusit, fiind la guvernare, sa nasca (sau poate sa reactiveze prin achizitiile sale) o mafie la fel de ticalosita ca cea prezenta in varfurile tuturor celorlalte partide. Acesta este de fapt motivul pierderii increderii electoratului si nu masurile de austeritate impuse de situatia economica: dezicerea de propriul slogan electoral. De masurile de austeritate a reusit sa profite la maxim opozitia de atunci, prin manipulare si dezinformare.

La fel ca si in cazul celorlalte partide, PDL nu a reusit sa creasca elite politice incontestabile care sa functioneze ca repere in societate, ca personalitati capabile sa mobilizeze electoratul prin determinarea lor, prin moralitatea lor, prin forta lor, prin inteligenta lor. Mai mult chiar, achizitiile facute au slabit credibilitatea sa ca partid. Nu ai voie sa scoti in fata oameni care, in momentul in care statul de drept era pus serios sub semnul intrebarii, au stat ascunsi sau, daca s-au remarcat prin ceva, s-au remarcat prin absenta. PDL dovedeste inca o data ca nu reuseste sa depaseasca tiparele de functionare ale celorlalte partide. De vina pana la urma este tot marea masa a membrilor de partid care accepta aceasta stare de lucruri. Din punctul meu de vedere este cat se poate de clar ca si acest partid, odata aflat in opozitie, nu se gandeste sa isi analizeze serios si responsabil greselile si sa ia masurile necesare sa se reformeze ci gandul ii este doar la revansa politica, la dorinta de a reveni la guvernare. Numai ca pentru acest lucru nu face nimic pozitiv ci asteapta doar ca adversarii politici sa greseasca suficient de mult incat electoratul sa ii refuze. Calea demna ar fi reformarea si propunerea unei alte alternative viabile nu expectativa lasa si nedemna. Realizarile acestui partid (ma refer in special la traversarea unei crize fara precedent) sunt rodul muncii a doar catorva oameni nu rezultatul muncii unui intreg partid. Sa nu uitam ca exact parlamentarii si politienii de frunte (baronii) din teritoriu (evident cu sprijinul tacit al membrilor sai) ai acestui partid au facut posibila caderea ultimului guvern Boc si a cabinetului Ungureanu, printre foarte putinii care au avut curajul sa piarda procente electorale si imagine pentru a salva credibilitatea tarii dincolo de interesele materiale imediate ale unor cetateni ai ei.
Obstinatia cu care se opun unificarii dreptei daca nu este facuta cu ei la comanda, uitand ca procentele de incredere nu ii indreptateste nici pe departe se se socoteasca un partid important, inabilitatea de a propune, pentru alegerile prezidentiale de exemplu, candidati care nu exceleaza nici pe departe ca politicieni de exceptie, credibili, cu “lipici” la alegator dar si cu anvergura internationala, imi spune ca si acest partid “beneficiaza” de o conducere lipsita de viziune politica, imi spune ca are o structura tiranica la varf, ca nu are, in cel mai bun caz, decat slujbasi interesati sau disciplinati si nu personalitati capabile sa faca opozitie, sa schimbe optica partidului din temelii, sa propuna politicieni carora interesele tarii sa le fie mult mai importante decat interesul unei clici de partid. Iar lucrul asta face din PDL un partid aidoma PSD sau PNL sau UDMR sau PPDD sau UNPR sau PC (cu toate ca asta nu este partid ci televiziune si niste fosti securisti). Orice s-ar spune, pentru starea asta de lucruri vinovat este membrul de partid care nu stie sa impuna un adevarat comportament democratic alesilor lui in functiile de partid sau sa isi rupa carnetul de partid. Pentru ca a sosit vremea ca partidele sa lucreze in interesul tarii si cetatenilor si nu doar in interesul unor clici de partid. Alternativa este culpabilizarea, demonetizarea si demonizarea a insasi ideii de pluripartidism. Chiar nu vad membrii tuturor partidelor ca deschid larg portile anarhiei ca forma de manifestare a nemultumirii si negarii din partea societatii?
Eu unul nu reusesc sa inteleg lipsa de viziune, abilitate, inteligenta politica si perspectiva a tuturor conducerilor partidelor. Chiar daca sunt la guvernare intr-un anume moment, absolut toate abuzurile si masurile luate in vederea favorizarii activului si clientelei proprii se vor intoarce la un moment dat impotriva lor ca un bumerang. Exact de aceste masuri ceilalti se vor folosi cand vor ajunge la guvernare. Crede cineva ca poate sa pretinda sa fie la guvernare un secol fara sa nege radical principiile democratice?

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *