De la lacomie la anarhie

Devine imperios necesara modernizarea si reformarea partidelor politice. Incepand cu legea partidelor politice. Asa nu se mai poate!!! S-a ajuns la situatia aberanta ca la varfurile partidelor politice, indiferent de orientarea lor, sa existe majoritar personaje contestabile. Membrii partidelor politice ar trebui sa isi puna foarte serios problema viabilitatii tipului de conducere prezenta in acesti 23 de ani in viata politica a tarii. A te preface ca nu vezi perceptia cetateanului mediu referitoare la ceea ce este structura superioara de partid este o actiune extrem de periculoasa pentru insasi existenta pluripartidismului. Deci pentru insasi esenta unei societati democratice, cu plusurile si cu minusurile ei istorice. Variantele sunt doar doua: fie intoarcerea la statul unipartid, statul totalitar (poate cu forma mai indulcita a modelului chinezesc sau a oligarhiei opresive rusesti), fie imbunatatirea climatului social pe principiile democratiei moderne, prin modernizarea si restructurarea partidelor. Nu cred ca este cetatean onest si de inteligenta de la submedie in sus sa nu fie convins ca hotia, coruptia, traficul de influenta, abuzul, inechitatea sociala, inegalitatea in fata legii, deprofesionalizarea, lipsa valorii, lipsa de responsabilitate a factorului decizional, reusitele economice favorizate de apartenenta la partidul sau partidele aflate la putere, politizarea excesiva a tuturor punctelor de conducere si decizie de la nivelul cel mai inalt al societatii pana la cel mai de jos, sunt simptomele clare, permanente ale endemizarii unei atitudini virale ale carei rezultate sunt saracirea societatii, degradarea moralitatii in societate, adancirea inechitatii, disparitia reperelor, lipsa de incredere in institutii si finalmente in stat, nesiguranta, lipsa de perspectiva, frustrare, furie, infractionalitate si criminalitate crescute, revolta. Da, toate astea sunt pasii siguri catre revolta sociala. Deocamdata toate astea se manifesta, la nivel individual, prin lipsa de incredere in tot ceea ce este politica si statalitate. Tendinta aproape generalizata de eludare a regulilor (incepand de la cele de circulatie sau de trai in comun) este doar primul pas major catre nesupunere. Deocamdata manipularea inca mai poate mentine nemultumirea sociala in frau. Pe masura insa ce saracirea societatii se va adanci si pe masura ce vor exista mai multe canale de comunicare necontrolate de factorul politic, manipularea si masurile de forta (sporirea numarului de politisti, jandarmi, servicii secrete al caror scop declarat sau nu este monitorizarea cetateanului) vor deveni complet ineficiente. Recentele miscari de strada nu au avut un impact major doar pentru ca nu au avut un program si un scop bine definite si nu au reusit sa nasca lideri inteligenti cu forta si determinare, dar atitudinea antisistem, culpabilizarea generalizata a politicului a fost evidenta. Am certitudinea ca oligarhia politica si financiara creata nu este constienta de faptul ca intr-o situatie de dezechilibru social ar fi primii vizati, primele tinte sau chiar victime. Deja exista in societate inclusiv propuneri politice voalat extremiste care nu au nevoie decat de niste lideri carismatici, finantare si programe propagandistice atragatoare care sa polarizeze vointele individuale. Oligarhia romaneasca este insuficient aparata si pregatita sa reziste iar legalitatea este extrem de fragila fiind subminata de chiar oligarhia ce se crede si intangibila si vesnica. In caz de revolta, fara logistica si suport uman din afara granitelor, chiar coruptia generalizata si legalitatea scazuta pot favoriza aparitia armelor pe scara larga. Or in atare situatie, daca ies in strada 100 000 de oameni infometati, furiosi, indoctrinati, motivati, toti politistii si jandarmii la un loc nu le-ar putea face fata. Iar a pleca de la principiul pagubos “mie nu mi se poate intampla” este prostia autosuficinta cea mai grava in materie de social.