Din punctul meu de vedere dreapta (autodeclarata ca atare) nu are nicio sansa sa se unifice. Se unesc doar un grup de politicieni cu ei insisi. Aceasta tipologie de politician care nu vrea sa isi recunoasca si sa isi asume esecul ultimilor 25 de ani. Tineri sau mai putin tineri, demonstreaza ca nu vor decat sa isi conserve pozitiile de putere „dobandite” in decursul acestor 25 de ani, prin tot felul de mijloace. Oricum, nu dintre cele mai oneste sau care sa aibe la baza competenta si meritul. Onestitatea nici atat. Pariez cu oricine ca principiul holistic functioneaza si de aceasta data iar numarul votantilor acestui tip de constructie care nu vrea sa schimbe mentalitati si oameni ci numai denumiri, va fi cu mult mai mic decat suma votantilor fiecarei entitati politice in parte. Iar pentru aceasta realitate nu va fi de vina votantul. Atat timp cat pui la un loc bun si rau, vinovat si nevinovat, circari, papusari si papusi, nu ai cum sa obtii o constructie solida. Iar cele trei entitati politice care in acest moment se lauda cu „unirea”, exceleaza toate trei prin confuzie doctrinara. In toate trei exista puternice elemente (si umane dar si principiale) si de dreapta si de stanga. Pana la urma, dincolo de calitatea de prea multe ori indoielnica a membrilor celor trei partide, ei toti sunt oglinda fidela a unei societati complet confuza, complet incapabila sa voteze doctrine si complet incapabila sa impuna valoarea, competenta si politicianul model. S-a mai nascut un monstru. Bine macar ca exista un mare monstru pe stanga si inca unul inca necristalizat ca atare in dreapta. Ca doar este nou nascut, nu? Este un nou nascut facut din aluatul unor monstruleti pusi toti la un loc, mixati, framantati la un loc si pusi la dospit. In speranta ca va creste aidoma monstrului de pe stanga. Societatea romaneasca inca nu este pregatita pentru bipolarismul politic. Chiar si pentru faptul ca inca nu este suficient de matura. Este (jnca) amorfa, manipulabila, de un nivel de educatie extrem de scazut, incapabila sa aleaga rational ci doar afectiv. Societatea civila este victima propriei sale incapacitati de a fi verticala, propriei sale incapacitati de a alege binele, victima propriei sale insatietati pentru rau. Este victima incapacitatii sale de a-si accepta valorile. Lipsa ei de osatura refuza reperele viabile.
Or in atare conditii, singura sansa a acestei tari (pentru inca multi ani de acum inainte) este ca justitia sa functioneze. Asta in cazul in care legile (si asa de prea multe ori injuste, limitate, confuze si partinitoare) nu vor fi modificate in defavoarea actului de justitie sociala.
In 2012 cand scriam „miroase a lovitura de stat”, scriam si „atentie la Rusia!”. Despre blandetea reactiilor fata de Rusia am scris cu foarte mult timp in urma. Si nu am avut niciodata posibilitatea sa obtin informatiile pe care le poate obtine un presedinte. Deseori am vazut analize foarte pertinente ale unor no name din societatea civila. Practic declaratia de presa a presedintelui nu a avut decat un singur element de noutate: 298 de disparuti intr-un atac terorist sustinut de Rusia. De ce se incapataneaza orgolios-incompetenta clasa politica sa nu se uite cu atentie la societatea civila? Acolo este valoarea acestei tari. Nu in clasa politica actuala generata de obedienta activului de partid si de lipsa de discernamant a alegatorului.