Am ratacit, nici nu mai stiu pe unde,
Cam tot ce ar fi fost mai nimerit
Sa port, de la o zi la alta,
In niciunde.
M-au tot impins cliseele diurne
In irosiri fara vreun sens sau miza
Si m-au lasat mai trist si gol
Ca si cand m-ar fi scos din priza.
Involburari de vorbe fara rost
Ce cufundau tot adevarul in minciuna
Le-am socotit un ultim adapost.
Erau doar vidul ce se vrea furtuna.
Am stors din zarea mea fara de sens
O ultima inlacrimata ruga
Si-am implorat si zei si sfinti
Sa nu ma lase sa ma pierd in fuga.
Cu nemurirea moarta in privire
Mi-am atarnat ca pe o rufa sufletul
Si l-am lasat sa-l ude ploaie de sudalme.
Taceri ce impietresc privirea-mi prea albastra
Un ultim zbor de pasare maiastra
Sfarmate bocete in palme
Ce-si poarta nefiresc doar urletul.
Sunt aripi frante-n palpainda lor ivire.
M-oi duce-n drumul mult prea lung
Ce nu ajunge nicaieri
Si-am sa privesc `napoi prelung
Zambind amar la tot ce-a fost pana mai ieri.