Monogamia in ultimele ei esente nu este si nu trebuie sa fie o limitare, o constrangere de natura morala, legala, maritala sau relationala ci o optiune derivata dintr-o necesitate interioara, din devotament si daruire asumate. In caz contrar este doar o ipocrizie, o conventie, o norma care cere sa fie incalcata. Cand in cele din urma am fost pregatit/a pentru monogamia pe toate palierele nevolnicei mele existente, a trebuit sa constat ca sunt obositor/obositoare, prea mult dar si prea putin, ca sunt imposibil de suportat in intregime asa cum sunt eu. De fapt, oameni (barbati si femei, tineri si mai putin tineri), atunci cand vreti monogamia si pretindeti fidelitatea partenerei/partenerului ce deriva din ea, o vreti pentru confortul vostru psihic sau pentru ca vreti ACEA iubita sau ACEL iubit asa cum este ea/el? Mai gandeste-te, omule (femeie sau barbat, tanar sau mai putin tanar)! Ma vrei pe MINE sau ma vrei doar pentru TINE? Jucarii de companie se gasesc pe toate drumurile. Si femei si barbati. Poate iti iei un caine, un hamster, o musca de casa dresata sau un ursulet de plus daca de mine nu ai nevoie ca sa fii intreg/intreaga, sa ne intregim dual. Hei! Am zis dual nu duplicitar sau simulat sau disimulat. 🙂 Iar daca ma vrei pe MINE, spune-mi-o si mie, in pana mea, intr-un fel sau altul, macar din cand in cand ca nu te doare in norul de pe cer. Dar clar in propozitii simple nu in versete biblice sau pilde opace ca nu esti oracolul din Delphi. Altfel eu ma pot gandi la orice si sigur incep sa ma gandesc si la oricine. Ce o fi asa de greu de inteles ca si tu si el aveti macar uneori nevoie de reconfirmari?
PS Eu glosez nu vorbesc despre mine. Nu, nu! Nu cu tine, nici cu tine si evident nici cu tine. Dansez si eu de unul singur. La teorie sunt bun.