Este complet neproductiv (in primul rand din punctul de vedere al atragerii electoratului pro Basescu) sa iti faci un scop in sine din eliminarea lui Traian Basescu din viata politica. Vor nu vor adversarii lui, pana una alta, dincolo de toate pacatele lui reale sau fabricate, este cel mai cu nerv politician din tara, cel mai cu curaj sa isi asume actiuni si decizii incomode sau cu potential electoral negativ. Viata politica fara Traian Basescu cade intr-o platitudine si mediocritate ingrijoratoare care in niciun caz nu creeaza premizele unei competitii politice in interiorul partidelor dar si intre partide. Exact o spina iritativa are nevoie viata politica. Dar nu una asimilabila circarului Dan Diaconescu sau eternului imatur mediocru Victor Ponta. Foarte multa lume se plange ca s-a saturat de scandalurile lui Traian Basescu, ca vor liniste (a cui liniste? consensul national al lui Iliescu? linistea lui Nastase?), ca tara are nevoie de oameni care sa construiasca. Complet de acord si foarte adevarat. Numai ca in actuala conjunctura in care viata politica este dominata de o oligarhie politica (si financiara) impietrita in proiect, autosuficienta dar si interdependenta, este nevoie de acea spina iritativa care, dupa parerea mea, este de natura sa scoata pana la urma la suprafata valoarea si caractere puternice dar si sa ingroape sau macar sa puna public sub semnul intrebarii incompetenta, coruptia si autosuficienta unei clase politice extrem de slaba calitativ. Cu o singura conditie: Traian Basescu sa nu mai faca greseala de pana acum si sa tina cont ca orice om imbatraneste. Privind lucrurile din perspectiva asta, Traian Basescu are datoria sa sprijine aparitia si cresterea unor politicieni de anvergura meniti sa inlocuiasca actualele conduceri imbatranite nu neaparat ca varsta cat ca mentalitate. Evident mie unul mi se pare complet nepotrivit nu ca omul Traian Basescu rasplateste fidelitatea unui colaborator punandu-i la dispozitie un partid compus in principal din fanii proprii, din aderentii proprii si din votantii proprii, ci faptul ca presedintele Traian Basescu o face. Un om are voie sa fie recunoscator. Din punctual meu de vedere insa presedintele ar trebui sa se gandeasca mult mai temeinic la ceea ce urmeaza dupa el. Lucrul asta ar trebui sa il faca orice presedinte care isi termina mantatul. Nu mai pun in discutie faptul ca Ion Iliescu isi incepea cariera politica post-decembrista la varsta la care extrem de multa lume ii cere lui Tranain Basescu nu numai retragerea ci si capul. Pentru mult mai multe si pentru complicitatea la crime abominabile, Iliescu este venerat, respectat, adulat in timp ce Basescu are in inventar ceva realizari pentru Romania. Chiar si trecerea tarii prin criza. Fapt pentru care buna parte dintre asistatii sociali, pensionarii si bugetarii acestei tari il urasc sincer si cu darnicie. Suntem o populatie normala?
Personal (atentie! este doar punctul meu de vedere) sunt complet desumflat de performantele politicienilor cu varsta sub 45-48 de ani. Chiar daca pana acum cativa ani imi doream aparitia politicanului tanar care sa demonstreze ca s-a desprins definitiv de tarele predecesorilor sai aflati intr-o tranzitie nesfarsita, la ora actuala sunt nevoit sa constat ca politicianul (ma refer la medie! deci exceptii pot sa enumar si eu) cu varsta intre 25 si 48 de ani isi intrece antecesorii in nemernicie, cinism, lacomie, trufie, aroganta, autosuficienta si chiar in incompetenta. Iar lucrul asta a fost posibil din cauza faptului ca sistemul de promovare in partide, in societate a avut la baza obedienta, servilismul, oportunismul si nu valoarea, profesionalismul si integritatea. Ca urmare coruptia a fost perfectionata, ipocrizia a fost imbunatatita ca performanta, reflexele tiranice au fost duse la rang de cinste. Pot spune fara putinta de a gresi (chit ca mi se recomanda sa fiu mai modest… ca sa ce? sa fiu la fel de prost ca cei care imi recomanda? demonstrati-mi ca gresesc si abia apoi cereti-mi sa fiu modest!) ca politicianul tanar si cel ajuns la varsta maturitatii biologice nu s-a maturizat mai deloc politic. Are senzatia ca totul se invarteste in jurul lui, ca este buricul pamantului si ca urmare are senzatia ca totul i se cuvine. Gresit, imaturule! Totul i se cuvine doar celui care te voteaza.
Or avand in vedere cele spuse pana aici, convingerea mea ferma este ca niciun candidat la presedintie nu ar trebui sa aibe sub 55-58 de ani. Mitul politicianului tanar si competent a fost devalizat complet chiar de catre politicianul cu pricina. Politicianul tanar ajuns in pozitii de varf, nu a construit in viata lui un “ce” cat de mic care sa aibe legatura cu capitalismul. A fost intotdeauna doar un asistat, un favorizat al bugetului de stat care a invatat capitalismul, democratia si egalitatea in drepturi si de sanse doar din carti.
O sa para anacronic, o sa socheze multa lume ceea ce am sa scriu eu in continuare dar avand in vedere ca este doar un punct de vedere propriu, putin imi pasa. Am convingerea ca “batranii” societatii socialiste multilateral dezvoltate, acei oameni care stiu ce este munca, acei oameni care intr-un fel sau altul s-au opus exact tiraniei ca princiu al statalitatii, stiu mult mai bine decat acesti nematurizari ce este libertatea, democratia, respectarea dreptului celuilalt la o optiune proprie si la o opinie proprie. Evident nu toti. As spune chiar ca sunt destul de putini daca le raportez numarul la totalul celor care au trait din plin (unii profitand la maxim) anii de dinainte de `89. Dar am convingerea ca cei care sunt, chiar si putini, sunt mult mai pregatiti pentru traiul in normalitatea unei societati democratice decat sunt imaturii adulti care azi vor totul si dintr-odata: avutie, onoruri, supunerea celorlalti, putere absoluta.
In consecinta, va indemn sa va reevaluati „batranii”. Ei sunt cei care inca va asigura stabilitatea si pe a caror valoare si integritate a fost posibil sa fie dus totul pana aici. Majoritatea dintre ei au refuzat sa iasa in fata laolalta cu gunoaiele iesite cu prilejul involburarilor dramatice din decembrie. Iar aceste gunoaie au generat la randul lor alte gunoaie.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta