Din punctul meu de vedere (aviz talibanilor: este doar punctul meu de vedere si felul in care toate realitatile astea mizerabile reverbereaza in mine) implicarea Elenei Udrea intr-un scandal de coruptie se inscrie in climatul acestei perioade tulburi si nu mi-ar retine atentia mai mult decat mi-ar retine-o „intamplarile” oricarui alt muritor care la un moment dat are niste probleme la care trebuie sa faca fata. Faptul insa ca sunt puse sub semnul intrebarii institutii de baza ale statului in care traiesc si al carui cetatean sunt, imi suscita nu numai interesul dar si ingrijorarea. Evident ca in afara usilor inchise fiind eu, nu pot sa imi dau seama ce jocuri sunt in desfasurare dar asta nu ma impiedica sa imi pun intrebari. Cu atat mai mult cu cat mintea mea s-a format si functioneaza puternic sub imperiul dubitoului cartezian. Iar ca urmare nu sunt dispus sa ma las convins de ceea ce mi se baga sub nas in mod ostentativ. Sincer sa fiu nu imi pot da seama daca suntem pusi in fata unei actiuni in forta (si teribil de destabilizatoare) de discreditare a institutiilor staului care au un aport extrem de important in actul de justitie sau mizeria afecteaza absolut toate palierele institutiilor statului. Decredibilizarea institutiilor statului ii favorizeaza extrem de tare pe toti cei potential incriminabili si pe multi dintre decidentii politici (aflati la putere sau in opozitie, de la nivelul primarilor de mici localitati pana la nivel de presedinte) dar in acelasi timp, prin simpla slabire a increderii cetateanului in institutiile statului, fragilizeaza extrem de tare statul insusi. Iar profitori externi de pe urma acestei stari de lucruri potentiale sunt destui. In atare situatie se naste intrebarea legitima: cine are un interes intr-o varianta sau alta dintre cele posibile? Din pacate cei care vor suferi, indiferent care se va dovedi ca este realitatea, sunt oamenii fara nume. Atat lucratorii onesti din acele institutii ale statului vizate cat si toti ceilalti no name din societate care nu fac altceva zi de zi decat sa isi faca treaba si sa spere ca intr-o zi am putea sa muncim si sa traim intr-o normalitate acceptabila. Asa ca eu unul ii indemn pe toti cei care vor sa isi pastreze limpezi propriile capete pe proprii umeri sa incerce sa recepteze cu cat mai multa reticenta tot ceea ce le vine sub ochi si sa isi puna continuu intrebarea „de ce?”. Pentru ca manipularile sunt mai mult decat evidente (intr-o directie sau alta), reactiile tuturor celor vizati (acuzati, urmariti, invinuiti dar si purtatorii de mesaj ai institutiilor si partidelor) sunt discutabile si neconvingatoare, exagerarile cu duiumul nu fac decat sa incerce sa influenteze perceptiile. Cel mai bine ar fi ca toti cei care intra in atentia cetateanului sa se hotarasca dracului sa ne spuna toti ceea ce stiu fiecare in parte. Avem tot dreptul sa stim tot pentru ca noi ii platim pe toti. Iar ei toti se joaca pe banii nostri si cu destinele noastre. Or in atare situatie noi cetatenii neindoctrinati si nevisceralizati avem obligatia sa nu ii scapam din ochi si la nevoie sa intervenim. Da, chiar si prin forta daca stabilitatea tarii, si implicit a noastra, este pusa sub semnul intrebarii. In toata nebunia asta se pune o singura problema: va avea cineva suficient de multa forta sa le puna cap la cap pe toate sau vor trebui sa mai treaca inca nu stiu cati ani ca sa creasca un politician care va avea curajul sa rupa cercul si tacerea?
Mie unul imi atrag atentia cateva lucruri aparent foarte evidente. De parca intentionat ar fi puse in evidenta ca sa iti scoata ochii. Primul dintre ele este faptul ca fosta sefa DIICOT este manipulativ postata in centrul unor fapte, intamplari si actiuni cu conotatie penala dand senzatia privitorului din afara ca ea era number one in gestionarea intregii infractionalitati. Eu am convingerea ca a fost doar unealta cu ajutorul careia altii (prin influenta, prin presiune, prin santaj) se foloseau de slabiciunile ei, de lacomia ei, de situatia ei de a fi santajabila. Al doilea lucru care imi atrage atentia este faptul ca prin ricoseu se incearca aducerea in mintea privitorului a vinovatiei (nu legat de ceva anume ci la modul generic) lui Traian Basescu. Se insinueaza pe diverse cai (reapare ca subiect central in emisiunile Antena 3, reapare in discursurile incriminatoare ale lui Ponta, aluziv este reamintit in discursurile dezlanate ale presedintelui, aluziv este mentionat in presa, din ce in ce mai multi politicieni aduc public in discutie numele lui Traian Basescu, se insinueaza legaturi, fara sa fie facute afirmatii directe cu subiect si predicat, intre Traian Basescu si diverse scandaluri de coruptie pe rol si inca multe altele aparent invizibile dar care raman ca mesaj subliminal in mintea privitorului din afara) din ce in ce mai pregnant ideea „Basescu sursa tuturor relelor” fara sa fie definite relele. Din punctul meu de vedere resuscitarea acestui sablon poate duce la instabilitate sociala. Presedintele Iohannis isi face iluzii daca are senzatia ca antibasismul reloaded ii va folosi la ceva. Ba eu unul am convingerea ca ii va face numai deservicii si ii va sifona imaginea. In al treilea rand nu pot sa nu remarc sarguinta institutiilor statului, a jurnalistilor si, in general, a tuturor celor care pot induce o anumita stare in societate, sarguinta, spuneam, de a centra atentia privitorului numai pe scandalul Bica-Udrea-Cocos trecand in penumbra sau chiar uitare celelalte scandaluri mult mai mari ca valoare in bani. Nu se mai vorbeste mai nimic despre Nica, Sova, Hrebenciuc, Microsoft, EADS, Bechtel, implicarea sau legatura lui Ponta cu toate astea si inca multe altele. Intre timp Ponta ii readuce in conducerea partidului exact pe cei pe care cu catva timp in urma ii dadea afara (am mai spus-o si la vremea aia, doar de forma). Practic ni se iau ochii cu margele colorate ca la triburile de indieni si sunt aruncate in planul secund lucruri si mai tenebroase si mai scandaloase.
Asa cum am mai scris, fara sa stiu in ce fel anume, demisia domnului Maior are legatura cu toate astea.
God save Romania.