Justitia, incotro? Hinghereala sau actiuni asumate?

 

Chiar nu ma pot pronunta asupra aspectului juridic referitor la extrem de multele cereri de arestare si de urmarire penala ale Elenei Udrea. Dar cred ca nimeni nu este in stare sa nu observe ca foarte multele cereri ale DNA sunt un caz unic, fara precedent in procesul de justitie din tara asta. Niciunul, dar absolut niciunul dintre demnitarii sau parlamentarii incriminati dealungul timpului nu a fost tinta unui asemenea potop de masuri. Or eu de aici pot trage doar doua concluzii (si am mai scris despre lucrul asta): fie Elena Udrea cel mai mare infractor al tuturor timpurilor din tara asta fie este tinta unei campanii sustinute de demolare fizica si psihica. Ar mai exista o varianta: procurorii nu au nimic clar si atunci forteaza lucrurile doar doar or sa reuseasca sa gaseasca un capat de fir de care sa traga. Fir care eventual sa ii duca catre o prada si mai mare. Numai ca o asemenea varianta te duce cu gandul la abuz. Eu nu sustin ca Elena Udrea este vinovata sau nevinovata. Ba spun, ca si in cazul altora, ca fiintand atatia ani intr-un mediu complet viciat ar fi chiar imposibil sa nu fi fost pervertita de conditiile mediului. Numai ca afirmatia asta este doar o evaluare morala si nu una legala deci nu trebuie sa fie luata in seama. Privind situatia in ansamblul ei tind sa cred ca fie procurorii DNA au dovezi pe care inca nu le fac publice fie s-au lasat dusi de val si nu se mai pot opri din potopul de abuzuri iar singura lor optiune este sa mearga cu aceste abuzuri cat mai in profunzime pentru ca nu mai au drum de intoarcere. Pentru ca daca ar face-o ar insemna sa isi recunoasca indirect actiunile abuzive si si-ar pierde din credibilitatea dobandita cu greu. Iar daca este asa, dau dovada de o imens de mare slabiciune pentru ca nu este deloc o dovada de putere, integritate si inteligenta sa persisti intr-o greseala. Nu vreau sa iau in calcul posibilitatea ca actiunile DNA sa fie facute doar pentru dorinta de sange a unei parti a populatiei pentru ca in cazul asta actul de justitie ar fi aruncat complet in derizoriu iar sperantele noastre de justitie si dreptate sociala ar fi bulversate pentru totdeauna.
Dincolo de toate astea pe mine unul ma preocupa de multa vreme un aspect care tine de respectarea demnitatii si chiar sanatatii fizice si psihice a unui om aflat intr-o asemenea situatie. Este cat se poate de clar ca un om nevoit sa faca fata unei asemenea situatii (nici macar nu are importanta daca este sau nu este vinovat) este supus unei puternice actiuni de presiune psihica, morala si fizica. Se merge, prin forta imprejurarilor, la o foarte mare actiune de afectare a demnitatii invinuitului. Chiar nu inteleg de ce daca exista o multime de modalitati directe si indirecte de a limita libertatea de miscare si comunicare a invinuitului (interceptari, urmarire permanenta etc etc etc) se apeleaza la aceasta actiune de forta de a incarcera un asemenea om. Pentru ca asa cum ne-a demonstrat Nastase, Voiculescu, Fenechiu sau Sile Camataru, exista o multime de posibilitati de a comunica cu exteriorul si de a transmite instructiuni in exterior sau de a influenta martorii din exterior. In fine, hai sa acceptam si atitudinea asta feudala a organelor de cercetare care au legatura mai mult cu intimidarea si presiune fizica si psihica doar doar cel anchetat cedeaza si spune tot sau ceea ce vor sa auda anchetatorii. Iar obtinerea marturiilor prin asemenea presiuni nu mai este justitie. Este abuz degradant. Iar in situatia asta eu imi pun urmatoarea intrebare: cum poti sa ii tragi la raspundere pe anchetatori daca in cele din urma o ultima instanta de judecata te declara nevinovat pe faptele incriminate? Ce masuri reparatorii mai poti obtine dupa ce demnitatea ti-a fost terfelita complet inadmisibil? Cum poti sa tragi la raspundere niste procurori din cauza presiunii carora sanatatea ti-a fost afectata? Cum legal nu exista niciun fel de posibilitate sa iti fie reparat prejudiciul de imagine, sa iti fie refacuta demnitatea si respectul de sine grav afectate, sa iti fie refacuta sanatatea fizica si psihica afectate, mai ramane o singura alternativa: sa le iei glanda. Nu este mai bine in cazul asta ca orice politist, orice procuror, orice judecator sa isi faca treaba punandu-si in permanenta in fata problema sa nu greseasca si sa actioneze in spiritul legii fara posibilitatea de a comite un abuz?

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *