Locul vostru din hazna.

As fi ipocrit daca as afirma ca m-am bucurat cand a fost ziua SUA sau Frantei. Cu riscul de a dezamagi pe cineva, am sa spun raspicat, dar fara emfaza, ca m-a lasat complet rece chestia asta. Evident nu condamn pe nimeni si nu ma gandesc sa judec pe nimeni daca se bucura cand este ziua SUA sau Frantei sau Republicii Congo. Uneori, luat de valul treburilor, uit si cand este ziua Romaniei. Nici macar dupa faptul ca este zi libera nu ma mai pot lua pentru ca deja sunt atat de multe zile libere incat nu imi mai dau seama cate zile de munca are saptamana. Oricum pentru mine, cu foarte mici exceptii, cam sase zile si inca putin. Orele insumate se duc cam pe la 8 zile si jumatate de  zile normale (in normalitatea indeobste acceptata intrand ore de chiul, cafele, telefoane, statul pe net si hlizitul la poze porno sau comentarea rezultatelor la extragerea 6 din 49, cu povestiri despre ce vraji a mai facut nevasta mea sau nazbatii ale copiilor, cu toate cele cu care incearca un angajat oarecare – in special cel de la stat – sa isi fenteze ziua de munca) de lucru de 8 ore. Dar asta nu inseamna ca imi iubesc mai putin tara. Inseamna doar ca mi-o iubesc mai putin ipocrit, mai putin fatarnic. Ce fac eu pentru tara mea? Posibil mult mai putin decat ar fi nevoie dar sigur mult mai mult decat face ea pentru mine. Cum insa iubirea nu este un “schimb la schimb”, para-para, lucrul asta ma frustreaza (ca in orice iubire), ma descumpaneste, ma dezarmeaza dar nu ma face sa o iubesc mai putin ci doar sa injur mai abitir locuitorii ei.
Mi-a cerut tara sa construiesc socialismul? L-am construit (pana l-a luat dracu) facandu-mi treaba tehnica pentru care ma platea, cat mai bine cu putinta, oricum mult mai mult decat ma platea. Cu ore peste program, cu scrasnit din dinti ca nu aveam nici cu ce sa imi fac meseria nici cu ce sa traiesc la nivelul (decent) la care as fi vrut sa o fac. Si simteam continuu ca nu o fac in beneficiul meu. Mi-a cerut tara sa construiesc capitalismul? M-am apucat onest sa il construiesc si pe asta. Cu obida, cu sacrificii, cu munca onesta, cu banci care castiga de pe urma mea mult mai mult decat imi ramane mie, cu dari la stat care depasesc continuu macar de zece ori castigul meu. De ce oare  si acum sunt dominat de constiinta faptului ca nu il construiesc pentru mine? De ce si atunci si acum, de ce sacrificiul meu si munca mea onesta nu fac sa creasca tara ci doar o mana de indivizi care nu sunt nici macar la jumatate din nivelul meu de inteligenta, daruire, putere de munca, cantitate si calitate a muncii? Pentru ca si acum si atunci beneficiarii muncii mele erau si sunt o mana de neispraviti, o mana de impostori, o mana de arivisti cu constiinte si suflete jegoase, o mana de parveniti, o mana de gunoaie iesite la suprafata prin furt, inselaciune, minciuna, o mana de jmecherasi care nu sunt in stare sa faca diferenta dintre bisnita din caminul studentesc sau holul hotelului (in care din cand in cand mai trebuiau sa mai dea si cate un raport securistului de sector ca sa fie tolerati) si capitalismul sanatos care are la baza initiativa privata, acumularea, dezvoltarea si repartizarea echitabila catre societate si nu stimularea parazitismului si cadourilor electorale si capusarea statului si asa prea asistential. Tipul de capitalism exersat in tara asta, tipul de imbogatit care  grohaie nonsalant, tipul de bogatas facut vizibil de catre mijloacele media  nu face decat sa discrediteze periculos ideea de capitalism, initiativa privata, antreprenoriat. Asa ca “domnii” mei (nu vreau sa ma repet si sa scriu “distinsele mele jeguri”), sa nu va mirati cand intr-o zi chiar cei care va sustin acum vor rabufni violent pentru ca vor fi prea saraci, pentru ca numarul saracilor va fi mult prea mare fata de numarul vostru de imbuibati prin furt national, prin frauda legiferata, prin minciuna institutionalizata, prin justitie chioara ce trage cu ochiul (de prea multe ori si cu evidenta dubla masura) in directia in care i se indica. Iar furia saracului va matura totul in cale fara nici cel mai mic discernamant. Nici trupele DIAS, nici luptatorii SAS, nici jandarmii si nici Dumnezeu nu vor mai putea sa va apere. Chiar nu va ganditi ca saracia are un nivel de la care nu poate sa faca altceva decat sa explodeze?
Parlamentarule, luna asta ti-ai luat salariul, bonusurile, spagile, ti-ai facut aranjamentele, matrapazlacurile, ai aplaudat ca la circ, ai grohait satisfacut, ai dat din picioare, ai mintit conform normei de partid, ai turnat vrajba suficienta, ai ranjit suficient la televiziuni, ai mai votat o lege care foloseste doar alor tai, ai mai votat o reglementare care legifereaza furtul de partid? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu te-am platit. Eu cetateanul.
Politicianule, ti-ai facut norma de impartit posturi in teritoriu, ti-ai facut norma de repartizare preferentiala de contracte luna asta, ti-ai mai bagat ceva licitatii pe firma lu` fiu-tau, ti-ai mai bagat vreo cunostiinta intr-un consiliu de administratie? Ai facut-o din banii mei. Eu te-am platit, ma neispravitule. Eu cetateanul.
Ministrule, ai ragait cu satisfactie dupa ultima vanzare de cale ferata, ai mai facut o achizitie banoasa pentru propriul buzunar, ai mai aranjat un smen banos tare? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Premierule, luna asta ti-ai facut norma la ordonante de urgenta care favorizeaza doar propria ta clientala, ai ascuns suficient de bine toata incompetenta cabinetului tau  bagand-o sub presul televizoarelor din care se revarsa chipul tau cu zambet iliescian (de ras sau de tot rasul) ce ne spune continuu ca traim pe culmi de progres si civilizatie, ai mai facut o promisiune macar (niciodata onorata), ai mai turnat macar doua duzini de minciuni sfruntate? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Primarule, ti-ai facut norma de spaga la inchiriat spatii, terenuri, numiri de directori de scoli, consilii de administratie, ti-ai numit toti prostii la spitale si camine de batrani, distribuind pana si postul de bucatareasa pe criterii de apartenenta la partidul tau? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Functionarule, ti-ai facut norma la plimbat cetateanul de la un ghiseu la altul, l-ai privit suficient de sfidator si enervat ca iti da un loc de munca si bani de mancare? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Iar toate astea, si inca multe altele, sunt doar o parte din furiile care, la un moment dat, va vor matura, ca pe niste gunoaie, exact acolo unde va este locul: in hazna.