Partea intai: Sacralizarea nevoii de ipocrizie
Ca turcana romaneasca a reusit sa nasca nu numai capodopere lacrimogene (vezi Miorita a carei filozofie nu este “sa planga ma-sa” ci “sa moara mama”) si nedreptati rusinoase in lumea animalelor de companie (imi aduc aminte de intelepciunea bunicii mele care spunea “capra bese iar oaia pate rusinea”), nu mai este niciun fel de indoiala. Cum la fel de evident este faptul ca in cel mai insidios mod cu putinta oaia a patruns temeinic in fiinta si cultura nationala printr-o transhumanta perpetua cu tinte difuze: tragicul si comicul. Spun “difuze” pentru ca, in cazul romanilor, cele doua nu se afla la capetele unei linii (drepte, sinuoase sau frante) ca esente ale destinului omului pe acest pamant ci coexista intr-o continua mixtura de sacru si profan care duce totul intr-un vascos “rasu-plansu” fara contur.
Nu da bine sa nu te arati biserios, patruns de smerenie la auzul cadelnitei sau sa nu iti faci cruci ample in fata trimisului (atentie ca nu am scris “trimisului lui Dumnezeu”) patriarhal care, ca simplu mesager, iti propovaduieste (ei zic cuvantul Domnului… aiurea!!!) taxa pe nume de sfinti si monopolul capitalist pe turismul cu destinatii religioase ca forma a unui ecumenism de sorginte cat se poate de lumeasca (am numit lacomia). Asa ca ce sa te mai miri ca dau navala la pupat de moaste cohorte de politicieni ce-si canta-n gand credinta itineranta intre sondajul de opinie si substantivarea descoperirii Elodiei. Sau, cu alte cuvinte, elodizarea sacrului in format mioritic ca interconditionare si armonizare a cererii si ofertei, un soi de cerc vicios in care se forteaza obiectivarea oului cu picioare de gaina care se screame sa scoata prin dos un ditamai capul fara creier ca sa rezolve o data pentru totdeauna raspunsul existential la intrebarea la fel de existentiala: ce a fost mai intai, oul sau gaina? Or in cazul asta nu ne este frica pentru ca suntem credinciosi ci suntem credinciosi pentru ca ne este frica.
Partea a treia: Umanizarea si democratizarea minciunii
Sarind deocamdata peste partea a doua ca parte nefireasca in logica discursului, ajungem direct in tomnatica existenta a etosului romanesc, aflat oricum sub influenta lunii negre, partea cea mai luminoasa a tanatosului, legatura fireasca intre nocturna manifestare a mintii si hipnoza ce fraternizeaza (mai cauta si tu si afla ce simbolizeaza zeita Nyx, zeul Tanathos si fratele lui, Hypnos, da?) cu moartea fiintei, ne aruncam crestineste spre sarmalele cumparatoare de bigotism si fidelitate habotnica (vezi ca aparent asta este constructie pleonastica! nu este! mai gandeste!) traind otevizat sperante imbelsugate, ca un spam introdus piratereste in subconstientul dresat subliminal intru anihilarea vointei de a spune NU. Intre imbulzeala la sarmale aparent moca (virgula nefolositoare) crestineste (aiurea! tot pe banii luati de la mireni!) si imbulzeala la catafalcul video elodizat nu se afla decat tendinta caracalean morfeica a imblanzitorului DeDeist de mandrie nationala (hai ma, mai cauta si tu si vezi ce este cu Morfeu, ca DD, ca zeitate a submediocrului, stii ce este: idolul tau ce inlocuieste strigatul tau de revolta inabusit de cordonul ombilical inca de cand erai in pantecul identitatii nationale). Totul devine firesc in aceasta ecuatie a minciunii in drumul de la fiinta la constiinta. Cu bilet dus-intors, evident, deci si de la constiinta la fiinta. Mint astrele, mint oamenii, mint popii, mint chiar minciunile, ducand in felul asta totul pana hat departe in negura vremurilor.
Ai citit pana aici? Bravo! Ai avut rabdare. Chiar daca nu ai inteles nimic. Ai fi inteles daca nu m-ar fi hulit la fel de adormitii-visatori la monstri intelepti ai neamului care m-au rugat, m-au conjurat, m-a injurat sa nu mai vorbesc despre idiotenie, imbecilitate sau cretinism. Pentru ca daca nu as fi ocolit adevarul de zece ori (ca in bancul cu Bula) ca sa ajung pana la urma tot acolo, as fi scris simplu: du-te-n mata, romane, cu cratima cu tot. Sau las-o pe asta la indemana altora care chiar au nevoie de legatura.
Maine seara voi continua cu “Partea a doua: Mioritica colectivizare nationala sub spectrul sacrificiului si cu final generalist”