Gandind Paralel by Catalin Banica

Doua zile am plecat intr-un loc pe care l-as putea defini, fara putinta de a gresi prea mult, pomul laudat. Ca sa vezi ce poate sa faca publicitatea manipulativa. Drept este ca nu mi-am luat sacul cu mine, dar chiar si in situatia asta, pot spune ca locatia inghetata nu isi justifica interesul mediatic pe care destul de multa lume i-l acorda. Drept pentru care m-am limitat doar sa fac cateva fotografii impreuna cu ai mei. Si nu ca sa intru in tiparele de comunicare abordate de la al mai de sus pana la al mai de jos om, ci doar ca sa imi treaca timpul care imi dadea senzatia ca imi scapa printre degete in lipsa informatiilor venite din lume.
La intoarcere acasa am facut rapid un tur de orizont al intamplarilor din ultimele 48 de ore si am inceput sat trag concluzii. Nu, nu m-a surprins obisnuita lipsa de barbatie (nu numai politica) a premierului care, doar ca sa nu ia direct in mecla dezinteresul emisarului secreatarului americat de a se intalni cu el, se da pierdut in lume fara ca cineva sa stie unde se ascunde. Nici macar lipsa de responsabilitate a premierului nu mai este un lucru care sa te surprinda. Cum sa nu stie nimeni unde este premierul unei tari? Ete ca este posibil. Eu cred ca iarasi se ascunde dupa deget sau in gaura de sarpe fara sa stie ca este una dintre cele mai vizibile ascunzatori. Lasitatea este extrem de vizibila indiferent unde te-ai ascunde. De ce doamna Nuland nu vrea sa stea de vorba cu premierul atunci cand scopul declarant (mai sunt ele si alte teme, evident) este discutia despre statul de drept? Ghici ciuperca ce-i! O asemenea discutie informala ar fi fost firesc sa fie purtata cu un presedinte, un premier, un ministru de justitie, un ministru de externe, un presedinte de curte constitutionala si, eventual, cu un presedinte al unei structuri care supervizeaza functionarea corespunzatoare a tot ceea ce inseamna justitie. In cazul Romaniei, CSM.
Pe langa aceste intalniri, o asemenea tema de discutie necesita, dupa parerea mea, discutii informale cu reprezentanti din presa si cu reprezentanti ai societatii civile. Nu m-a surprins nici macar demersul celor de la Antena 3 care s-au grabit sa formuleze un protest impotriva abuzurilor presedintelui la adresa justitiei. La o asemenea gluma proasta nu poti decat sa zambesti dand din cap intelegator “da, da… si marmota invelea ciocolata” in timp ce marmota 3 se zbate si arata cu degetul raftul in care halatul era mai ieftin. Uita cei de la Antena 3 ca, pana una alta, turnatorul dovedit, patronul lor, are mari probleme cu justitia? Uita Antena 3 desele atacuri la dresa unor decizii judecatoresti si presiunile puse pe multi judecatori? Nu, eu unul nu cred ca uita ci doar se incadreaza perfect in proverbul, devenit tipar comportamental, <<hotul striga “hotiiiii”>>.
Nu m-a surprins nici faptul ca CCR a respins Legea Regionalizarii cu maximul de voturi. Si nimeni nu mai poate spune acum ca CCR este aservita presedintelui. Ceea ce este o recunoastere a lipsei crase de profesionalism atat a majoritatii parlamentare cat si a guvernului. Mai trebuia oare demonstrat acest fapt indubitabil? Eu unul cred ca da! Inca o data si inca o data pana va pricepe si ultimul tampit.
Nu m-a surprins nici noua faza a certurilor conjugale din marea familie USL. Tind sa cred ca jurnalista parlamentar (parerea mea este ca nu reuseste sa fie nici jurnalista, nici parlamentar) Gabriela Vranceanu Firea se va intoarce acasa. Adica PC.
Scandalurile cu parasute intens mediatizate de catre televiziunile cu mare rating, nu ma surprind absolut deloc si nu ma intereseaza. Bi Anca sau Bi Loba sunt, din punctul meu de vedere, doar sughiturile unei societati bolnave aflate intr-o perpetua criza de delirium tremens.
M-a surprins insa in mod placut un amanunt a carui esenta nu stiu cati oameni o pot observa. Am inteles ca in fata ambasadei SUA au protestat in sprijinul statului de drept nu mai mult de 7 (SAPTE) pitici. Destoinici, neobositi, motivati. Alba ca Zapada fiind plecata cu omul de la munte. Ei bine, doi reprezentanti ai acestor SAPTE protestatari au fost primiti de catre un oficial al ambasadei SUA, ocazie cu care au depus un protest scris. Lucrul asta este un fapt cu totul si cu totul neuzual pentru tara asta si ar trebui asimilat, de catre toate institutiile statului Roman, ca lectie despre reactia unei oficialitati atunci cand niste oameni protesteaza. Nu imi aduc aminte ca, in afara de cazul sindicatlor, cineva de la o autoritate a statului sa fi iesit in fata unui grup de protestatari si sa ii intrebe, ca in cazul bancului ala vechi cu militieni, “cine este si ce vrea ei?”. Nu imi aduc aminte ca politicianul roman sa fi dat vreodata dovada ca a inteles ce inseamna dialogul onest cu cetateanul. Mai putin situatiile in care se parcurgeau etapele unor exercitii de imagine gretoase.

Agenda publica a ultimelor doua zile a tinut-o interventia in camasa de forta a fruntasului PSD-ist Codrin Stefanescu. Indemnuri, amenintari la adresa celor care critica sau ataca guvernarea USL, fraze de o incoerenta sublima, sintagme a caror repetitivitate te duce imediat cu gandul la lipsa calmantelor (revine obstinant indemnul sau autoindemnul “calm, calm, calm…” ca ultima faza a unei desprinderi iminente de starea de gratie de  pierdere a contactului cu realitatea), injurii globaliste care scot in evidenta lipsa reala de barbatie si lasitatea agresiva manifestata din spatele monitorului (“ Las postările voastre doar ptr a se enerva dimineață toți prietenii mei cu bun simț ! “; cu alte cuvinte, lasa ca vine el domnul doctor si va aranjeaza el ca eu sunt mic si neputincios), uneori injuratura timid-castrata ca mangaierea calda a unui baietel cu fustita (“ Dați-vă naibii de penibili” sau  “ Maimuțoi ce sunteți…”) ce-si arunca mesa rebela peste crestet cu un gest zvacnit al capului inainte de a intoarce spatele intregii umanitati doritoare. Totul de un grotesc gretos sustinut cu manie neputincios-deznadajduita a colindatorilor intarziati ce-si regasesc identitatea doar in a fi sub ochii unui corifeu (oricare ar fi el) intrat in decreptitudine. Evident luarile de pozitie care incrimineaza absolut tot ce i se impotriveste domnului Codrin Stefanescu (am inclus-o aici si pe asistenta medicala care, de cateva ori pe zi, ar trebui sa ii faca buba distinsului domn scapat prin gardul de nervosi, cu seringa de 50 ml) sunt sustinute de alte si alte luari de pozitie care mai de care mai nervoase, care mai de care mai lipsite de reguli gramaticale minimale dar si de calmante. Jeni-doina Iftimie, de exemplu, spune, referindu-se la Codrin Stefanescu:  “Degan Mariana nu e paranoic…asta-i trista realitae!!!”. Eu as intreba: si daca ar fi, lucrurile nu ar mai fi triste? Jeni-doina, eu cred ca traim in vesela realitate.

Dar hai sa trecem la treburi de oameni mari si sa incepem cu inceputul. Daca palmuitul “domnul cu chelie” (am citat numele cu care a fost botezat anonimul domn Stefanescu de catre un judecator; nu ca a avea sau nu chelie ar fi un lucru de incriminat, dar tare s-a mai ofilit mentionatul domn cand judecatorul in cauza a dat o jignitoare dovada ca nu stie cine este in tara asta, in lumea asta, in intreaga istorie a civilizatiei omenesti, Codrin Stefanescu) ar fi un neica nimeni (nu ca nu ar fi ca existent individuala), “conversatiile” iscate de apelul numitului (zau ca imi vine extreme de greu sa ii tot repet numele; sau o fi oare o meserie din nomenclatorul de meserii?) “Mesaj pentru toți prietenii mei : Feriți-vă de postacii băsiști ! Sunt răi, încuiați, frustrați și fanatici ! Înjură, amenință, atacă în haită și se uită LaBe 1Tv ! Citesc Ev. Zilei ! Sunt prezenți pe toate site-urile, blog-urile și paginile de fb a celor ce-l critică pe Iubitu” Conducător ! Își fac câte 20 de conturi false, acționează ziua când oamenii sunt la muncă sau târziu în noapte, când oamenii normali dorm ! Sunt irascibili, spălați la creier și vulgari ! Toate la maxim ! Blocați-le accesul la paginile voastre, izolați-i, pur și simplu, de noi toți !!! Cu calm, evident….” s-ar inscrie in derizoriul cotidian al balacarelii a carei initiativa a avut-o tot tipul asta de politician USL inca cu mai bine de trei ani in urma. Ei au fost primii care au liberalizat si democratizat limbajul suburban, invectiva ca argument, acuzatia fara dovezi, greseala gramaticala, dezacordul si topica defectuoasa in discursul public. Asa ca ce te mai miri ca ai furtuna cand ai semanat vant, stimabile? Numai ca guralivul asta inconsistent si agresiv este un reprezentant de seama al unui partid din tara asta. Iar de aici inainte semnificatia gestului sau, simbolistica acestui tip de discurs indoielnic capata valente extrem de periculoase pentru societate. Nu discut aici despre incapacitatea acestui tip de politician de a-si asuma critica, opozitia si dreptul la opinie al cetateanului. Nu discut despre faptul ca amenintarea in bloc a tuturor celor care indraznesc sa critice, reprezinta manifestarea fara echivoc a unor reflexe totalitare inflexibile pentru care pluralismul, diversitatea de opinii si toleranta sunt doar vorbe in vant. Nu pot insa sa nu discut despre potentialul instigator al unor asemenea manifestari execrabile, intolerabile, indezirabile. De la ceea ce spune, de exemplu, Elenna Elenna (una dintre cantaretele devotate din corul domnului Stefanescu)  “Stai calm ,Codrin !Cunostem speciile basiste ,doar ne luptam cu ei si in viata de zi ci zi !la locul de munca,pe strada ,vecini …..astia merita ARSI PE RUG :)))))” (sublinierea imi apartine) pana la prigoana si linsajul politic sau asasinatul politic, nu este decat un pas mic de facut. Iar pasului astuia nu ii trebuie decat un mic imbold ca sa se transforme in actiune. Or iresponsabilul domn Stefanescu nu face altceva decat sa toarne gaz peste foc din pozitia de fruntas al PSD. Ce vreti voi? Sa ajungem sa ne batem pe strada pentru interesele voastre meschine? Ce vreti voi? Sa ne dam in cap roman la roman numai ca sa satisfacem pornirile voastre insatiabile de putere absoluta? Ce vreti voi? Razboi civil?

Este foarte posibil ca elucubratiile iresponsabile ale acestui individ sa fie doar inca una dintre perdelele de fum care sa distraga atentia populatiei de la alte evenimente si actiuni guvernamentale menite sa faca si mai greu traiul cetateanului. Este posibil sa fie doar o repetitie a stilului de campanie electorala pe care acesti politicieni o pregatesc. Este posibil sa fie doar inca una dintre actiunile de manipulare menite sa deturneze nemultumirile cetateanului (de remarcat ca niciunul dintre comentariile favorabile aberatiei de text prezentat, nu apeleaza la argumente ci numai la afirmatii viscerale) si sa directioneze aceste nemultumiri catre o fundatura factuala: subiectul Basescu ( fara miza din punctual meu de vedere daca ne gandim la faptul ca nu mai reprezinta o alternativa sau “pericol” electiv). Orice ar fi in spatele acestui tip de discurs public, din punctual meu de vedere este o dovada de iresponsabilitate maxima si de  imaturitate politica de neegalat. Omul asta chiar nu vrea sa aibe in vedere faptul ca la nivel public absolut toate au efect de bumerang.  Cultivarea urii ca forma de afirmare a existentei individuale (Boia Elisabeta:  Cum recunosti un ..basist? Tot ce-i LINGAU si PUPIN-CURIST=basist!!!”; Elizabeta, numai printre “basisti” sunt lingai si pupincuristi? Poti defini ceva mai clar adjectivul “basist”? Nu cred ca ura ta te lasa sa dai o definitie cat de cat coerenta), cultivarea dezbinarii la nivel national, cultivarea  dispretul pentru institutiile statului si regulile care trebuie sa guverneze viata societatii, nu pot fi o strategie viabila pentru ca toate astea nasc nihilism, anarhie, egalitarism social lipsit de repere, haos, duc la disolutia statului. In contextual asta, ii rog pe cei care eventual imi monitorizeaza scrierile, ii rog pe cei care imi citesc scrierile, sa indemne SRI, alte insitutii sau oameni care au menirea sa previna derapajele la nivel de stat si sa apere statalitatea, sa uzeze de toate caile legale in vederea stoparii unor asemnenea fapte iresponsabile de instigare, de stimulare a urii, de invrajbire si impartire a cetatenilor in tabere antagonice.

Foarte multa lume, poate chiar prea multa lume, se incumeta sa faca previziuni. Cine cu cine, cine despre cine, cat va fi euro, cand va fi criza guvernamentala, cand se sparge nuca in perete, cand va sughita Mesia, cat va mai rezista opozitia sa faca doar figuratie, cand si cine va reusi sa fure ce mai este de furat si tot felul de alte previziuni care mai de care mai impertinente, mai semidocte, mai faloase fara foloase. Dincolo de fatul ca, din punctul meu de vedere, toate raspunsurile au doar valoare de aproximari generate de sperantele sau nadejdile individuale, constientizate sau nu, inteleptii fara intelepciune ai natiei, prostii fuduli sau naivii inglodati (asta vine de la glod dar si de la datornici fara scapare) in reverii, analistii de conjunctura sau timizii nevalidati de trecerea anilor, profetii cu sufletele cumparate, datornicii cu sperantele vandute pentru niste zeci sau sute de mii de euro, gangavii inchipuiti, aspirantii la like-urile concetatenilor uita cu totii un singur lucru: daca am sti viitorul, nu am mai avea prezent. Si tot din punctul meu de vedere (ca sa nu mai fiu acuzat ca prezint lucrurile ca si cand eu le-as sti pe toate si as detine adevarul suprem) prezentul individual si colectiv nu este marcat in primul rand de saracie sau coruptia endemizata sau de slabele performante ale coalitiei la guvernare sau de ipocrizia manipulatoare a propagandei de partid sau de lipsa de barbatie politica a premierului sau de aparenta inutilitate a protestelor catorva oameni sau de obedienta viermilor societatii ce isi schimba cameleonic culoarea in functie de steagul care le flutura in buzunare sau de ramasitele cu reflexe totalitare transmise aproape genetic din generatie in generatie sau de lipsa de educatie ce genereaza continuu mediocritate ce nu stie sa viseze grandios. Toate astea ducand la un egalitarism extrem de periculos si distructiv a carui directie sigura este anarhia si nihilismul ce contesta absolut tot ce misca. Viata intregii societati este marcata, este determinata de lipsa reperelor individuale sau institutionale, de lipsa increderii in puterea statului de a-si apara cetatenii, de a fi in slujba cetateanului, de convingerea cetateanului ca statul este eminamente opresiv si nu aliat al cetateanului, de convingerea cetateanului ca statul are menirea sa apere interesele unei oligarhii politico-economice transpartinice si nu sa asigure egalitatea in drepturi si sanse a tuturor cetatenilor sai. Iar in situatia asta pasul in directia negarii statului este extrem de mic. In climatul de neincredere generalizata, in climatul asta de negare reciproca dintre institutiile statului dar si negarea consecventa si temeinica dintre cetateni in functie de palierul de varsta caruia ii apartin, in functie de preferintele sau aversiunile politice, in functie de scopul existential insusit din convingere sau doar de conjunctura, exista, din punctul meu de vedere, o singura veriga ce poate relansa mersul firesc al lucrurilor, indreptarea lucrurilor, repunerea Romaniei pe sinele de pe care a deraiat cu multi ani in urma: JUSTITIA!!! Evident, in cazul in care si-ar indeplini menirea de ultim reper cetatenesc, drumul ar fi lung, ar fi anevoios, ar fi sincopat, si-ar lua tributul de sacrificii dar ar putea fi, din punctul meu de vedere, singura instanta statala care ne-ar putea impiedica sa esuam definitiv sau sa mai pierdem inca 20 de ani, cel putin. Anul asta nu Basescu, nu Ponta, nu ruperea USL, nu cursul leu-euro, nu deficitul bugetar, nu cresterea economica, nu reunificarea sau polarizarea dreptei, nu alegerile europarlamentare sau prezidentiale sunt primadonele ci JUSTITIA. Iar daca cei care o deservesc nu realizeaza faptul ca Romania este numai in mainile lor si daca nu realizeaza ca sunt singurii care mai pot reda speranta cetatenilor intr-o Romanie normala, atunci au sacrificat existenta a macar inca trei sau patru generatii de acum inainte. Asa ca doamnelor si domnilor din justitie, aveti de ales: Voiculescu, Nastase, Chiuariu, Fenechiu, Silaghi, Dragnea si cati altii or mai fi, sau poporul roman in esentele fibrei sale nationale. Numai de voi depinde daca vom reincepe sa contam ca natie sau nu. Numai de voi depinde sa deveniti un reper al cetateanului sau sa ii distrugeti si ultima posibilitate de a-si recladi repere.

Un mare actor in fata caruia nu poti decat sa iti scoti palaria cu smerenie, o personalitate actoriceasca careia senectutea nu i-a infrant talentul, un monstru sacru al scenei romanesti (l-am numit pe Radu Beligan), spune: “Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – premiul Nobel, premiul Oscar, medalia olimpică de aur și așa mai departe -, dar micile plăceri ale vieții sunt la îndemâna tuturor. O bătaie prietenească pe umăr, un sărut pe obraz, prinderea unui crap de două kilograme, o lună plină, un loc liber ca să-ți parchezi mașina, un foc care arde în vatră, o masă bună, un apus de soare magnific…
Nu vă încăpățânați sa cuceriți marile premii. Mulțumiți-vă cu bucuriile mărunte. Ele exista pentru fiecare dintre noi. Din plin.”.
Nu pot sa fiu de acord cu el. De la inaltimea geniului actoricesc si de la inaltimea pe care ti-o da o viata plina pe care o lasi in urma cu fiecare secunda care trece, poti sa iti permiti sa recomanzi semenilor tai, fara sa gresesti ca esenta, simplitatea momentelor vietii. Eu as nuanta insa cuvintele lui Radu Beligan in sensul urmator: nu va multumiti cu lucrurile marunte, fara insa sa uitati sa va bucurati de ele din plin. Lucrurile mari se nasc de cele mai multe ori din vise mari. Visezi la nivel mic, obtii mic. Visezi la nivel mare, este posibil sa ai sansa sa obtii mare. Daca mai ai si forta sa nu lasi nerealizarile vietii sa te descurajeze si sa te angoaseze, continuand sa te bucuri de multele intamplari marete prin simplitatea lor, ai garantia ca nimic nu te va putea opri sa continui sa visezi si sa vrei la nivel mare. Renuntarea la maretie, dublata de incapacitatea de a te bucura sincer de fiecare minunatie pe care viata ti-o ofera cu generozitate dumnezeiasca, este calea sigura catre mersul in genunchi. Pana la urma, cand ceasul ti se opreste, poti sa privesti in tine cautandu-l pe Dumnezeu si sa iti spui: Doamne, am visat, am vrut si am incercat. Nu am vrut sa renunt sa fiu creatia ta. M-ai creat sa fiu OM intreg. Macar am incercat… Fara trufie, cu smerenie dar si cu curaj. Si, Doamne, nu am uitat sa ma bucur de toate lucrurile simple pe care tu, cu marinimie, mi le-ai dat sa le traiesc: zborul unei pasari, frunza care pluteste in razele soarelui in drumul ei spre pamant, muzica, culorile de neegalat ale creatiei tale, zambetul provocator si mangaierile devoratoare ale femeii, tot creatia ta, dansul, cuvantul, revolta apelor involburate ce isi croiesc, cristalin, drum printre pietrele muntelui, semeata inaltare a piscurilor, nemarginita intindere a marii linistite dar si forta ei dezlantuita in furtuna, inocenta noului nascut, fiorul dat de atingerea sanului femeii iubite si dorite, sentimentul de liniste pe care ti-l da fericirea copiilor tai, mandria data de fiecare batalie dreapta castigata, atingerea diafana a petalei de orhidee si inca multe altele pe care nu le pot cuprinde in scris nici macar intr-o viata de om. Iti multumesc, Doamne, ca ne tii in viata sa ne bucuram de toate astea si sa visam la lucruri marete.

Urmatorul comentariu, intitulat „Ponta a fost surprins luand masa cu Duda”, scris de catre jurnalistul Mircea Marian, este insotit de o fotografie pamflet (pare ca Marian Preo ar fi autorul editarii intitulata „Ponta a fost surprins luand masa cu Printul Duda.” ) ce il infatiseaza pe premierul Ponta carand o masa impreuna cu printul Duda: „doamnelor si domnilor, ponta a reusit performanta sa minta si sa publice o fotografie…falsa, daca pot spune asa, pe propria pagina de fb, fiind obligat sa dea o dezmintire dupa doar 3 ore!! pe la ora 20.30, ponta scris pe fb ca a luat masa cu regele mihai la savarsin. anterior, pe la 19.30, mirel palada anuntase evenimentul la rtv. si…bam, bam…la miezul noptii, ponta rectifica ceea ce postase pe fb: fotografia cu regele mihai era de la un eveniment anterior, iar pranzul la savarsin a fost cu Duda, nu cu fostul suveran :))) Ceva imi spune ca regele Mihai s-a saturat sa fie folosit de mitoman si a cerut dezmintirea…”. Corect romaneste se scrie „de catre mitoman”, domnule jurnalist. Altfel cititotul ar putea sa inteleaga „pe post de mitoman”.
Asa cum scriam si ieri, mi se pare ca subiectul naste mult prea multe discutii patimase cand, de fapt, ar trebui sa nasca bajocura cat cuprinde. Chiar daca din fotografie nu este foarte clar daca a luat-o, a imprumutat-o sau a furat-o, pentru mine este mai mult decat evident ca premierul a luat-o iarasi din greu in freza servind dude la masa, a imprumutat iarasi o mecla care nu i se potriveste si si-a furat-o iarasi temeinic. Pana la urma este inca una dintre multele dati in care propaganda mitomana, dusa pana la infantilism desavarsit de catre Miorel Balada (asta vine de la balada mioritica), incearca sa fantazeze pe marginea realitatii. Despre clasa(?!!?) regala ce sa mai zici? Eu unul nu am nici cea mai mica intentie sa limitez nimanui dreptul la propria optiune, inclusiv cu cine sa ia masa sau sa manance rahat, dar, ca si in cazul premierului, continua sa ma faca sa rad. Deci este de tot rasul, pentru mine. Dincolo de disputele dintre talibani si puritani, dintre regalisti si non-regalisti, probabil ar fi trecut totul fara sa starneasca prea multe controverse daca nu ar fi fost vorba despre o minciuna complet infantila. Ca altfel Mihaita s-a mai fotografiat si impreuna cu Iliescu si Voiculescu. Una este sa fii echidistant (argumentul regalistilor) si alta sa stai cu puslamalele la masa ca sa fii luat in seama din cand in cand. Cand nimeni nu te ia in seama, mai tragi si cate un exhibitionism jenant ca sa isi mai aduca lumea aminte si de tine. In mod normal, daca familia regala ar fi si altceva decat o amintire vaga, nu s-ar limita la poze de familie, nu s-ar limita la evenimente din astea indecente care violenteaza vartos bunul simt a unei parti a populatiei (nici macar nu are importanta daca este o parte mica sau mare) si s-ar face vizibila atunci cand principiile statului de drept sunt atacate, cand justitia nu este lasata sa isi faca treaba in virtutea acestor principii, cand coruptia da pe dinafara, cand abuzurile indreptate impotriva cetatenilor devin mai mult decat ingrijoratoare, cand o parte mult prea mare a clasei politice se dovedeste a fi caracterizata de gregar, prostie, lipsa de instructie, needucata, marsava, ipocrita. Procedand sau neprocedand in felul asta, ceea ce se vrea definitoriu pe emblema casei regale (nici nu imi vine sa o scriu cu majuscule) nu mai este „nihil sine deo”ci „nihil sine dero”.

Scriu si scriu si scriu si nu reusesc sa schimb nimic si pe nimeni. Ies in strada si nu reusesc sa schimb nimic si pe nimeni. Protestez si nu resusesc sa schimb nimic si pe nimeni. Incerc sa argumentez si nu resusesc sa schimb nimic si pe nimeni. Am nimerit, probabil, in plina pustietate si tot ce se afla pe langa mine (oameni, intamplari, suferinte, saracie, smenuri) sunt doar plasmuiri ale mintii mele pornita, cu multi ani in urma, in cautarea perfectiunii. Ca urmare, nimeni nu citeste pentru ca, in spatiul pustiu in care ma misc eu, nu este nimeni sa citeasca. Nimeni nu intelege pentru ca, probabil, in spatiul pustiu populat cu plasmuiri, nu este nimeni sa inteleaga. Si cu toate astea, chiar daca umbrele nu ma vad, eu le vad. Par ca se misca, pare ca pasii lor au o directie (chiar si fara sens), par ca traiesc. Uneori pare ca dau cu totii navala sa asculte o voce dogita sau sa priveasca innebuniti la grotescul unui spectacol care mie nu imi spune nimic. Probabil si astea sunt fantasme menite sa-mi populeze pustiul. Cred ca plasmuirile mele sunt mai singure decat sunt eu. Macar eu am chipurile astea, creatie a mintii mele dornica de perfectiune, care ma inspira, care ma umplu de dezgust, care ma umplu de dispret, care ma umplu cu bunatate, care ma umplu cu nevoia de oameni intregi. Doamne, tu crezi ca eu nu stiu toate astea? Le stiu… Nu ma intreba atunci de ce scriu, de ce ies in strada, de ce protestez, de ce argumentez. O fac pentru ca sunt om si vreau sa raman asa, chiar daca lumea este pustie, pustiita, neinteresata de mine. Pana la urma eu sunt oricare dintre plasmuirile mele.
Nu ma descurajeaza faptul ca vad si inteleg lucruri si fapte cu mult inainte ca altii sa o faca. Nu ma deranjeaza ca inteleg sensuri mult inainte ca profetii sau guralivii neamului sa o faca. Nu ma descumpaneste nici momentul in care imi descopar afirmatiile in gurile unor personaje pentru care notorietatea este sinonima cu autoritatea, mult dupa ce eu am facut aceste afirmatii. Posibil sa fie doar sincronism de idei sau obisnuita nedreptate care nu a fost de natura, in toti anii astia, sa ma faca sa nu mai vreau sa fiu eu insumi. Nu ma dezarmeaza nici faptul ca nimeni nu are nevoie de mine. Ma descurajeaza, ma deranjeaza, ma descumpaneste, ma dezarmeaza doar faptul ca timpul meu trece. Iar spatiul meu se va goli si va deveni eminamente pustiu.

Nemultumirile oamenilor acopera absolut toata gama posibila a nemultumirilor. De la Rosia Montana si Pungesti pana la Catedrala Mantuirii Neamului trecand prin politicieni, legea imunitatilor, nivelul de trai scazut, politica abuziva a bancilor, coruptia endemizata, somajul, legalitatea, cainii vagabonzi, copiii muscati de cainii vagabonzi, Nastase, Iliescu, Basescu, Ponta, Antonescu si tot ce mai poate duce la nemultumire individuala sau de grup. Nemultumitii acopera absolut toate palierele de varsta. De la adolescentul caruia i s-a spus ca in comunism era mai bine, pana la veteranul de 80 de ani care ar vrea ca nepotii lui sa nu mai fie nevoiti sa indure ce a indurat el. Si toate, dupa parerea mea, au un singur punct comun: statul stramb la care am ajuns dupa 24 de ani de la o miscare ampla de indepartare a regimului Ceausescu, miscare ce nu a putut indeparta insa mentalitatea, strambatatea oligarhica, nemernicia, coruptia si aroganta unei oligarhii inlocuita cu alta oligarhie.
In functie de locul sau institutia de la nivelul careia se face evaluarea protestelor, sunt cautati si inventati lideri, incearca unul si altul sa descopere interesele ascunse, sunt manipulate, intr-o directie sau alta, perceptiile celor care nu participa in mod direct. Evident nu lipsesc din peisajul asta cozile de topor, cei insarcinati cu destabilizarea si dezinformarea, cei care, in buna traditie romaneasca, incearca sa deturneze sensul protestelor, incearca sa acapareze sensul protestelor, incearca, in spiritul mioriticului arivism si parvenitism romanesc, sa iasa in fata ca salvatori ai neamului, ca noi arhangheli, ca noi profeti, ca noi Mesia la fel de murdari si pricajiti ca cei pe care ii vor trasi pe roata, jupuiti de vii, fugariti prin lanul de porumb putrezit pe camp, doar ca sa le ia locul. Iar adevarul general este doar unul singur: starea individuala de nemultumire. Generalizata.
Nemultumitii, fara sa isi constientizeze cauza tuturor relelor, se contesta unii pe ceilalti, revendica paternitatea solutiilor si protestelor uitand ca acum 24 de ani am fost in stare sa ne unim nemultumirea pe ceea ce aveam in comun, trecand peste ceea ce ne despartea. Exista vinovati pentru starea asta de lucruri? Are cineva dreptate? Greseste cineva? In multitudinea de optiuni, in multitudinea de adevaruri individuale unice, in multitudinea de interese individuale sau de grup fara putinta de compromis constructiv, in amalgamul asta inform in care ingeri si monstri se imperecheaza cu dusmanie de sot si sotie ce traiesc impreuna doar in virtutea dusmaniei care ii tine unul langa celalalt, toti au dreptate si toti gresesc in acelasi timp. Nu poti acuza clasa politica, nu poti culpabiliza in devalmasie clasa politica atat timp cat uiti ca fiecare politician in parte este validat de votul tau. Dincolo de optiunile pe care le ai, te obliga cineva sa il votezi pe unul despre care stii sigur ca este hot, corupt, pungas, mincinos, ipocrit, nemernic, fost turnator, fost securist, fost activist de partid? Sau il votezi dupa chipul si asemanarea ta? Interesul cui il aperi tu facand totul pe dos? Al tau? Atunci de ce esti nemultumit?
OSCE este ingrijorata de derapajele din tara (“domnia legii si buna guvernare”, indeamna ei). Cui sa pretinda ei asemenea grozavie? Amicului meu suficient de educat care nu stie sa imi spuna de ce Basescu este un nemernic? Altui amic al meu care imi spune ca l-ar vrea presedinte pe Nastase pentru ca este rasat si nu il afecteaza prea tare ca este un nemernic capatuit? Tanarului de 28 de ani (avea numai 4 ani in `89) intrat in politica si imediat ce a ajuns intr-o pozitie mai rasarita (politica, evident) incepe sa imparta favoruri pe bani? Amicilor mei care pun pe seama “sunt procurorii lui Basescu, de asta sunt asa multi de la PSD si PNL” aducerea in fata justitiei a nemernicilor (adica nu exista chiar niciun procuror onest de partea PSD si PNL si PC sau au ajuns sa isi faca meseria dincolo de partidul din care face parte nemernicul?)? Cui sa pretinda lumea civilizata “domnia legii si buna guvernare”? Prapaditului care, din cazua saraciei ce il apropie mai mult de animal decat de om, isi vinde nenorocitul lui de vot pe o galeata din plastic sau pe 50 de lei?
Lucrurile ar putea fi foarte simple: domnia legii. Iar tu, atunci cand alegi sau cand esti nedreptatit, sa ai demnitatea de om sa spui NU. Doar in felul asta ai putea spera ca intr-o zi nu vei mai fi sarac, doar in felul asta ai mai putea spera ca intr-o zi niciun nemernic nu te va mai socoti doar un numar intr-o statistica, ci OM.

Cufundati vartos in neputinta cotidiana a rivalitatilor fara miza, dreapta formala (spun formala pentru ca de prea multe ori am certitudinea ca nu este si o dreapta doctrinara) nu sesizeaza momentul extrem de prielnic sa contraatace. Guvernarile Ponta, cu o consecventa greu de imaginat, se incapataneaza sa faca macar o greseala, o gafa, o prostie, o marlanie sau mare magarie in fiecare zi, de mai bine de un an si jumatate. Discrepanta dintre declaratii si fapte este mai mult decat evidenta. Prapastia dintre promisiuni si realitate este mai mult decat ingrijoratoare. Conflictul dintre exercitiul de imagine si realitatea cetateanului devine antagonic. Nu este cazul sa dau exemple pentru ca este suficient sa privesti onest statisticile efectuate de organismele neguvernamentale neutre, este suficient sa asculti punctele de vedere ale partenerilor externi ai Romaniei, este suficient sa faci o comparatie a puterii de cumparare din orice perioada a ultimilor 13 de ani cu puterea de cumparare de azi, este suficient sa compari nivelul de dezvoltare a economiei cu nivelurile de dezvoltare din ultimii 13 ani. Da, guvernarile Ponta s-au remarcat printr-o excelenta comunicare cu tuse prea groase de manipulare si dezinformare. Da, in timpul guvernarilor Ponta a sporit numarul celor care au fost cercetati sau deferiti justitiei pentru acte de coruptie, pentru furturi, pentru delapidari, pentru conflicte de interese. Evident ca meritul nu este al guvernarilor Ponta ci al functionarii justitiei ceva mai independent. Pe acest segment este notabil faptul ca majoritatea celor care au intrat in atentia justitiei au fost oameni din interiorul PSD, PNL si PC sau apropiati de aceste formatiuni politice, chiar daca atunci cand au preluat guvernarea au promis ca multi din guvernarile anterioare vor da socoteala pentru acte de coruptie. In afara de cazul Videanu, nu am auzit de alt nume ceva mai rasunator. Eu inca astept ca orice corupt, hot, nemernic, sa fie deferit justitiei. Acesti oameni sunt o pata extrem de urata pe chipul Romaniei si nu ar trebui aparati de nimeni daca vrem sa ne insanatosim si sa avem viitor. Indiferent de partidul din care provin.
Or in tabloul general lipseste elementul de baza: o opozitie viabila, articulata, potenta. Singura opozitie vizibila provine dintr-un palier destul de ingust al societatii civile, la randul ei suficient de divizata si impartita in aripi si aripioare cu simpatii, antipatii, obiective irealizabile dintre cele mai diverse, o societate civila care se dilueaza in multitudinea de revendicari a intaietatii si paternitatii unui punct de vedere unic, o societate civila care exceleaza prin dezbinare si lipsa unui obiectiv comun: sanatatea societatii. In contextul asta, viermuiala unor profeti de conjunctura, distragerea atentiei de la elementul de esenta din care pornesc apoi toate relele societatii, negarea celorlalte grupuri civile, nerabdarea unor segmente visceralizate, insuficient maturizate si pe masura extrem de arogante, deprofesionalizate de a ajunge sa conduca, incapacitatea lor de a iesi din paradigma culpabilizarii generale si negationismului generos, fac din societatea civila un element la fel de lipsit de potenta ca si al palierului politic.
Nici societatea civila nici opozitia politica nu vrea sa stie ca incapacitatea, lipsa de profesionalism, lipsa de performanta etalata cu grobianism de guvernarile Ponta ofera momentul cel mai prielnic pentru o alta directie politica si de existenta a Romaniei. Realitatea demonstreaza, fara putinta de tagada, ca, pe buna dreptate sau nu, exponentii partidelor de opozitie au o imagine foarte proasta in societate. Or in atare situatie un minim patriotism i-ar obliga sa faca un pas in spate si sa isi lase partidele sa fie reprezentate de garnituri carora nu li se poate reprosa nimic nici ca grup, nici individual. Asimilarea ganiturilor actuale cu dezastrul in care a fost adusa tara de catre clasa politica in 24 de ani, nu face un serviciu nici cetateanului, nici tarii. In acest moment numai unitatea de actiune pe segmentele principale si figuri noi la varful partidelor ar mai putea salva ceva din credibilitatea clasei politice. Iar lucrul asta ar trebui sa se intample si pe stanga si pe dreapta. Desprinderea de chipurile care, in constiinta cetateanului, sunt expresia dezastrului tarii, ar fi unica solutie de compromis care ar putea relansa drumul democratic fara spasmele si sincopele si frustrarile si pericolul pe care il reprezinta nemultumirea cetateanului mediu.
Evident niciun politician nu va fi dispus sa accepte o asemenea solutie. Evident grupuletele din societatea civila nu vor fi dispuse sa accepte sa isi uneasca nemultumirile si sa accepte ca dincolo de ceea ce le diferentiaza, acum nu mai este vorba despre doua sau mai multe rele ci de un pericol comun: subjugarea completa a tarii de catre o mana de oameni al caror unic scop este acapararea completa a puterii si resurselor tarii. Va fi in stare cineva sa fie atat de patriot incat sa accepte nevoile tarii pentru care acum 24 de ani au murit niste oameni? Eu unul ma indoiesc.